Postul negru

[vsovivi]

Mai este ceva de postit negru de tot, la bucate dar mai ales la reţetele ocultiste de familie prin care omul îşi face preparate atât de 'bune'... chiar de post, zice el... şi le prepară cu satisfacţie cam cu prea multă superstiţie care nu se observă din pricina obijnuinţei şi îndeletnicirilor tradiţionale în ale bucătăriei, şi aşa îşi bagă omul şi superstiţia aia a lui, ocultă a lui, ca mare meşter bucătar cu reţete vechi şi moştenite sau moderne după modă sau după cum ştie el... însă ceea ce iese e tradiţia poftelor de plăcere trupească ascunse în poftele bune, şi bucuria şi fericirea asta vine de la ispitelele trupeşti şi nicidecum de la credinţă... deci categoric trebuie evitat compotul din fructelele cele alese la care se întinde gurochiul cu om cu tot ca un şarpe dezbinator, semeţind privirea şi trupul prin înălţarea 'medicală' de sine însuşi păcălind şi minţind că totul va fi în ordine ca să-şi pună fraierele naive nădejdea în el sau în capacităţile şi talentele lui... a bucătarilor ăştia moderni cu reţetele lor... de succces cu tot.

Şi ce trebuie făcut? Păi trebuie priceput bine că 'dulceaţa' compotochiulului şi plăcerea trupească promisă nu este dragoste frăţească ci minteresul minciunii măririi de sine ca vrăjeală stradală şi de cartier răufamat, adică trebuie evitarea plăcerii şi bucuriei de a vedea mereu ca nou... credenul gLumii, asta ca să nu o păţim ca regele David suit pe acoperiş sau ca Iscarioteanul cel cu ''fă-te că lucrezi'' sau ca mine păcătosul care iată că precis am ajuns înţelept mai ceva ca Solomon, aşa se pare, deşi dreptatea nu este a mea ci doar a voastră şi a urmaşilor urmaşilor voştrii în veacool vecilor.

La cafea mă refer şi la zaţurile cele scurse pe ceaşcă în prostia cea credulă... aşa ca un mare viitor 'luminos'.