Suferinta fetei nemaritate

[aurelia1984]

În prealabil postat de zaharia_2009

Stiu ca este normal sa implinim lucrurile firesti, ancestral rinduite in viata omului, si sa nu exgeram cu ele in nici o directie. Sa le implinim dupa buna rinduiala a vietii statornicita de Dumnezeu insasi dar fara a cauta sa fortam mina Lui cu ceva .
De aceea , forma corecta de rugaciune catre Dumnezeu nu este ca sa ne rugam pt a ne darui de fiecare data cite ceva (da-mi un loc la o scoala buna, ajuta-ma sa fac studii stralucite, ajuta-ma sa ma casatoresc atunci cind vreau eu si cu un barbat bun, ajuta-ma sa am citi copii gindesc eu sau hai, cel mult cu unul in plus sau in minus, ajuta-mi copii sa faca scolile cele mai bune, ajuta-ma sa traiesc sa-mi vad nepotii, etc ) ci sa ne rugam intotdeauna ca sa ne daruiasca ceea ce ne este de folos (deoarece chiar fara a fi pe deplini constienti nu toate lucrurile care credem ca ne trebuiesc neaparat ne si trebuiesc in realitate !) si pt. mintuirea noastra .
O gluma , mai putin ortodoxa, spune sa avem grija ce ii cerem lui Dumnezeu deoarece s-ar putea sa avem ingaduinta sa ne-o si dea si sa ne fie rau asa cum am cerut noi !
De aceea , ori de cite cite ori avem vreo dorinta sau vreo suparare trebuie sa ne rugam sa ne fie data/implinita , numai daca ne este spre folos si spre mintuire .
Iar de acolo in colo nu mai avem decit sa ne punem nadejdea in Dumnezeu, ca daca ne va trebui neaparat ni se va si implini, si sa ne continuam vietuirea si pravila zilnica in mod obisnuit . Adica sa ne lucram mintuirea si sa alungam gindurile care tind sa puna stapinire pe noi lasindu-ne cu totul in voia Domnului !
Daca nu ni se implineste cererea insemneaza fie ca nu ne foloseau cele ce le ceream, fie ca puteau fi sau deveni periculoase pt. noi la un moment dat, fie ca Dumnezeu are alt plan cu noi decit cel pe care il doream noi .

Acest mod de a gindi si trai este o propunere pe care daca o refuzam lasam deschisa poarta mintii si a sufletului multor ginduri care ne vor ispiti si ne vor tulbura si ne vor amari sufletul pina cind ne vor istovi .
Caci in spatele gindurilor si dorintelor persistente dar neimplinite se ascunde de multe ori ispititorul .

In concluzie , nu te mai indeletnici cu asemenea ginduri indiferent ce virsta ai avea, alungale din inima ta , puneti toata nadejdea in Dumnezeu ca iti va da ceea ce-ti trebuie la momentul potrivit si continua sa fi un traitor in duh si adevar cit mai rivnitor.

Multumesc pentru rabdare si bunavointa. E foarte important cand ai cate o slabiciune de suflet sa-ti vorbeasca cineva de la egal la egal, fara predici raspicate si certuri si exemple personale. Eu stiu foarte bine in teorie ca trebuie sa practic rabdarea. Dar mi-e foarte greu. Am impresia ca "mi-am luat teapa de la soarta" ca sa spun asa, in mod fatalist. Mi s-a spus intotdeauna ca fetele cuminti o sa fie rasplatite pt cumintenia lor, dar ce vad in jurul meu nu ma prea ajuta sa-mi mentin parerea asta.

Incep sa cred ca m-am pazit atata de greseli la tinerete, ca parca am trait mai mult pe langa ea. Chiar ma gandesc ca poate daca pacatuiam cu fapta la o varsta la care pacatele ni le iarta Dumnezeu mai usor ma scuteam acum de niste pacate cu gandul, dar care sunt mai grave, cred, gen carteala.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de aurelia1984

Multumesc pentru rabdare si bunavointa. E foarte important cand ai cate o slabiciune de suflet sa-ti vorbeasca cineva de la egal la egal, fara predici raspicate si certuri si exemple personale. Eu stiu foarte bine in teorie ca trebuie sa practic rabdarea. Dar mi-e foarte greu. Am impresia ca "mi-am luat teapa de la soarta" ca sa spun asa, in mod fatalist. Mi s-a spus intotdeauna ca fetele cuminti o sa fie rasplatite pt cumintenia lor, dar ce vad in jurul meu nu ma prea ajuta sa-mi mentin parerea asta.

Incep sa cred ca m-am pazit atata de greseli la tinerete, ca parca am trait mai mult pe langa ea. Chiar ma gandesc ca poate daca pacatuiam cu fapta la o varsta la care pacatele ni le iarta Dumnezeu mai usor ma scuteam acum de niste pacate cu gandul, dar care sunt mai grave, cred, gen carteala.

Marturisirea aceasta a ta semnalizeaza ca o discutie sincera , deschisa si avind la baza trairea in Hristos (deoarece spui ca esti o crestina practicanta) pe tema pe care o propui , nu mai poate fi purtata public ci in intimitate .
Sunt citeva lucruri (citeva ai lasat pina acum sa se vada) care te vadesc de greseala, sau sa zicem de pacat si pt. aceasta intimitatea asigura sinceritatea si eliminarea unor bariere importante care altfel zadarnicesc discutia.

Totusi, imi permit sa adaug : viata traita clar , practiv, efectiv in fiecare clipa, in Hristos o facem deoarece aceasta este garantia sigura a mintuirii . Numai Hristos este Adevarul , Calea si Viata ! Atit !
Nu cautam sa traim in Hristos ca sa ajungem bine in viata, ca sa ne desavirsim profesional, ca sa avem succes/isbinda in viata conjugala , ca sa nu fim atinsi de cancer , ca sa ajungem nonagenari si sa fim iubiti si cinstiti de tot neamul si sa apucam sa ne vedem si stra-stra nepotii , sau ca sa mai cine stie ce ! Nu de asta traim in Hristos .
Maica Domnului a provenit din parinti si neamuri biblice curat si drept credinciosi , a stat pina la 14 ani in sfinta sfintelor , etc . Si ce a trait pe pamint ? Marea drama a hulirii , batjocoririi, condamnarii si rastignirii fiului ei . Si deci, cui i se intimplau toate acestea ? Tocmai Maicii Domnului !
Sfintul Ioan botezatorul, asemenea provenit din familii de sfinti , ce a ajuns el in viata ? Sa-si gaseasca sfirsitul (aparentul sfirsit !) pt. 2 desfrinate , mama si fiica .
Un exemplu din zilele noastre : in carticica ,,Antonel" a lui Vasile Marcu este prezentata viata unui om care nu a avut ,,noroc" lumesc absolut deloc in viata sa : nici parinti nu a avut nici o data , nu a facut nici o scoala, a fost dat afara din monahism, din facultatea de teologie , s-a casatorit cu o fata care garanta pt. ea preotul bisericii la care aceasta era luminareasa, si pina la urma s-a ales praful... nu a realizat nimic, nimic, in lumea aceasta trecatoare . Dar a realizat cel mai greu obiectiv pt. un pamintean : mintuirea ! Si nu oricum ! Daca Hristos ne spune : ,,... in casa tatalui meu multe locuri sunt !" pai inseamna ca pt. viata plina de infrinari, lipsuri , indurari, renuntari , etc, pe care a dus-o , a cistigat un loc de frunte la tronul lui Dumnezeu !
Va recomand carticica !

Deci, daca noi ne nevoim in viata crezind ca facind parte din ceata lui Hristos vom avea o viata usurica si ne va fi bine , atunci este semn de mare inselare ! Fara echivoc ! Nu stiti ca spune Scriptura ? ca pe cine iubeste Dumnezeu pe acela il incearca cel mai mult .
Nu va aduceti aminte de Iov ? Ei , si ? Ce mai aveti de zis ? Si el nu a desnadajduit nici cit negru sub unghie . Ba , statornicia in credinta i-a dervenit proverbiala !

Traiti cu adevarat in Hristos , nepierzindu-va vremea cu credinta de suprafata. Viata in Hristos inseamna JERTFA, si acesta nu este un eufemism , ci adevar curat, curat ! Iar viata in Hristos nu inseamna numai viata aceasta de pe pamint . Traind in Hristos veti cistiga viata vesnica ! Viata aceea este cea mai importanta , si nu aceasta ! Aceasta poate deveni importanta decit in cazul in care ne pierdem vremea ! Nu ati auzit astazi la Sf. Liturghie :,,... cine se va ingriji de sufletul sau , il va pierde , iar cine va pierde sufletul sau pt. Hristos , acela il va cistiga , se va mintui !"


NB: destul , caci altfel va trebui sa intram in intimitati !

[aurelia1984]

În prealabil postat de zaharia_2009

Un exemplu din zilele noastre : in carticica ,,Antonel" a lui Vasile Marcu este prezentata viata unui om care nu a avut ,,noroc" lumesc absolut deloc in viata sa : nici parinti nu a avut nici o data , nu a facut nici o scoala, a fost dat afara din monahism, din facultatea de teologie , s-a casatorit cu o fata care garanta pt. ea preotul bisericii la care aceasta era luminareasa, si pina la urma s-a ales praful... nu a realizat nimic, nimic, in lumea aceasta trecatoare . Dar a realizat cel mai greu obiectiv pt. un pamintean : mintuirea ! Si nu oricum ! Daca Hristos ne spune : ,,... in casa tatalui meu multe locuri sunt !" pai inseamna ca pt. viata plina de infrinari, lipsuri , indurari, renuntari , etc, pe care a dus-o , a cistigat un loc de frunte la tronul lui Dumnezeu !
Va recomand carticica !

Va multumesc mult, o sa caut carticica. Abia astept sa o gasesc!

[antoradoi]

În prealabil postat de zaharia_2009

Marturisirea aceasta a ta semnalizeaza ca o discutie sincera , deschisa si avind la baza trairea in Hristos (deoarece spui ca esti o crestina practicanta) pe tema pe care o propui , nu mai poate fi purtata public ci in intimitate .
Sunt citeva lucruri (citeva ai lasat pina acum sa se vada) care te vadesc de greseala, sau sa zicem de pacat si pt. aceasta intimitatea asigura sinceritatea si eliminarea unor bariere importante care altfel zadarnicesc discutia.

Totusi, imi permit sa adaug : viata traita clar , practiv, efectiv in fiecare clipa, in Hristos o facem deoarece aceasta este garantia sigura a mintuirii . Numai Hristos este Adevarul , Calea si Viata ! Atit !
Nu cautam sa traim in Hristos ca sa ajungem bine in viata, ca sa ne desavirsim profesional, ca sa avem succes/isbinda in viata conjugala , ca sa nu fim atinsi de cancer , ca sa ajungem nonagenari si sa fim iubiti si cinstiti de tot neamul si sa apucam sa ne vedem si stra-stra nepotii , sau ca sa mai cine stie ce ! Nu de asta traim in Hristos .
Maica Domnului a provenit din parinti si neamuri biblice curat si drept credinciosi , a stat pina la 14 ani in sfinta sfintelor , etc . Si ce a trait pe pamint ? Marea drama a hulirii , batjocoririi, condamnarii si rastignirii fiului ei . Si deci, cui i se intimplau toate acestea ? Tocmai Maicii Domnului !
Sfintul Ioan botezatorul, asemenea provenit din familii de sfinti , ce a ajuns el in viata ? Sa-si gaseasca sfirsitul (aparentul sfirsit !) pt. 2 desfrinate , mama si fiica .
Un exemplu din zilele noastre : in carticica ,,Antonel" a lui Vasile Marcu este prezentata viata unui om care nu a avut ,,noroc" lumesc absolut deloc in viata sa : nici parinti nu a avut nici o data , nu a facut nici o scoala, a fost dat afara din monahism, din facultatea de teologie , s-a casatorit cu o fata care garanta pt. ea preotul bisericii la care aceasta era luminareasa, si pina la urma s-a ales praful... nu a realizat nimic, nimic, in lumea aceasta trecatoare . Dar a realizat cel mai greu obiectiv pt. un pamintean : mintuirea ! Si nu oricum ! Daca Hristos ne spune : ,,... in casa tatalui meu multe locuri sunt !" pai inseamna ca pt. viata plina de infrinari, lipsuri , indurari, renuntari , etc, pe care a dus-o , a cistigat un loc de frunte la tronul lui Dumnezeu !
Va recomand carticica !

Deci, daca noi ne nevoim in viata crezind ca facind parte din ceata lui Hristos vom avea o viata usurica si ne va fi bine , atunci este semn de mare inselare ! Fara echivoc ! Nu stiti ca spune Scriptura ? ca pe cine iubeste Dumnezeu pe acela il incearca cel mai mult .
Nu va aduceti aminte de Iov ? Ei , si ? Ce mai aveti de zis ? Si el nu a desnadajduit nici cit negru sub unghie . Ba , statornicia in credinta i-a dervenit proverbiala !

Traiti cu adevarat in Hristos , nepierzindu-va vremea cu credinta de suprafata. Viata in Hristos inseamna JERTFA, si acesta nu este un eufemism , ci adevar curat, curat ! Iar viata in Hristos nu inseamna numai viata aceasta de pe pamint . Traind in Hristos veti cistiga viata vesnica ! Viata aceea este cea mai importanta , si nu aceasta ! Aceasta poate deveni importanta decit in cazul in care ne pierdem vremea ! Nu ati auzit astazi la Sf. Liturghie :,,... cine se va ingriji de sufletul sau , il va pierde , iar cine va pierde sufletul sau pt. Hristos , acela il va cistiga , se va mintui !"


NB: destul , caci altfel va trebui sa intram in intimitati !

Am citit si re-re-citit Cartea lui Iov,si nu reiese de acolo,nicidecum,cum ca sarmanu' Iov(dreptul Iov) nu ar fi deznadajduit,ci a des ,destul de des,deznadajduit,si s-a tinguit amarnic...si el-Iov,dreptul Iov- si-a chemat amicii,sau poate au venit singuri,la el-auzind de suferinta lui-,si el le-a cerut sfat(!!) ,poate tocmai pentru ca era deznadajduit,asa cum este femeia aceasta care a pus intrebarea pe forumul asta...
...cuvintele acestea ,pe care le-ai auzit tu astazi la Sfinta Liturghie,sint profunde,poate prea profunde pentru un om mai putin initiat..A trai in Hristos ,nu inseamna a nu fi casatorit,dupa cum bine stii frate intru Hristos Zaharia-2009..
Sa ne rugam pentru femeia aceasta sa-i ajute Bunul Dumnezeu sa-si gaseasca jumatatea,si impreuna cu barbatul ei,uniti ,sa mearga impreuna pe CALEA desavirsirii!
Cu drag,
Antonia

[_ruxa_]

În prealabil postat de aurelia1984

Multumesc pentru rabdare si bunavointa. E foarte important cand ai cate o slabiciune de suflet sa-ti vorbeasca cineva de la egal la egal, fara predici raspicate si certuri si exemple personale. Eu stiu foarte bine in teorie ca trebuie sa practic rabdarea. Dar mi-e foarte greu. Am impresia ca "mi-am luat teapa de la soarta" ca sa spun asa, in mod fatalist. Mi s-a spus intotdeauna ca fetele cuminti o sa fie rasplatite pt cumintenia lor, dar ce vad in jurul meu nu ma prea ajuta sa-mi mentin parerea asta.

Incep sa cred ca m-am pazit atata de greseli la tinerete, ca parca am trait mai mult pe langa ea. Chiar ma gandesc ca poate daca pacatuiam cu fapta la o varsta la care pacatele ni le iarta Dumnezeu mai usor ma scuteam acum de niste pacate cu gandul, dar care sunt mai grave, cred, gen carteala.

Situatia ta seamana oarecum cu a elevilor constiinciosi care invata, iau note mari, sunt indemnati de parinti sa invete in scoala, ca si cum scoala si numai scoala te ajuta sa "devii om". Dupa ce se trezesc salariati pe 10 milioane de lei vechi si vad ca niste fosti colegi mai boemi au ajuns mai bine financiar, se intreaba, unde au gresit? Ei au invatat si au luat scoala in serios. Asta e o mentalitate de dinainte de 1989, cand intr-adevar scoala si nota mare la absolvire iti asigurau o repartitie buna.

Am impresia ca tu crezi ca ceea ce ai scris despre tine (cuminte, nu mergi in discoteca, nu te machezi) sunt valorile care ti s-au imprimat de catre parinti ca te-ar face solvabila pentru casatorie, iar tu ai impresia ca ai facut tot ce trebuie ca sa te incadrezi, iar acum te intrebi de ce nu primesti rasplata.
Ai dreptate, nu zic nu.. pana la urma nici un barbat nu vrea o sotie curva.
Dar... mare dar .. valorile tale, dupa parerea mea, sunt gresite. Daca ti se pare ca cel mai important lucru de spus despre tine ca nu te machezi si nu mergi in discoteci, tii cu dintii de niste principii gresite. Si eu cunosc oameni care nu merg in cluburi si femei care nu se macheaza. Dar o fac din motive concrete: nu suporta fumul de tigara, trebuie sa se trezeasca zilnic foarte devreme, o noapte pierduta le da peste cap somnul pentru inca vreo cateva zile. Sunt alergice la substante din cosmetice. Deci, motive concrete. Nu iti prezenta cateva caracteristici ca virtuti, totusi, pana nu le analizezi. Si mai ales, nu tine de ele daca nu ai un motiv serios. Pana una alta, ca sa te mariti, trebuie sa fii agreabil si sa socializezi. Si sa fii placut. Multor oameni nu le place o companie care se ia prea mult in serios.

Inca o chestie. Nu stiu la ce te referi cand spui ca stii ca trebuie sa ai rabdare. Sper doar sa nu crezi in dictoane mioritice ca "ce-i al tau e pus deoparte". Sa nu fie o scuza pentru faptul ca - de exemplu, ca nu te cunosc - nu iesi din casa decat cu familia si astepti vreun print sa vina dupa tine sa iti bata la usa.

[glykys]

În prealabil postat de _ruxa_

Situatia ta seamana oarecum cu a elevilor constiinciosi care invata, iau note mari, sunt indemnati de parinti sa invete in scoala, ca si cum scoala si numai scoala te ajuta sa "devii om". Dupa ce se trezesc salariati pe 10 milioane de lei vechi si vad ca niste fosti colegi mai boemi au ajuns mai bine financiar, se intreaba, unde au gresit? Ei au invatat si au luat scoala in serios. Asta e o mentalitate de dinainte de 1989, cand intr-adevar scoala si nota mare la absolvire iti asigurau o repartitie buna.

Am impresia ca tu crezi ca ceea ce ai scris despre tine (cuminte, nu mergi in discoteca, nu te machezi) sunt valorile care ti s-au imprimat de catre parinti ca te-ar face solvabila pentru casatorie, iar tu ai impresia ca ai facut tot ce trebuie ca sa te incadrezi, iar acum te intrebi de ce nu primesti rasplata.

Ai dreptate pana aici. Asa este daca alegi sa traiesti in contingent, aici si acum, daca vrei sa te integrezi in lumea de astazi. Cunosc destui oameni care s-au silit sa duca o viata cumpatata, sa fie onesti, muncitori, si care, dupa un hop mai mare sau chiar aflati la sfarsit de cariera,dezamagiti ca nu le sunt recunoscute meritele, spun: "la ce mi-a folosit sa fiu asa?!" Asta pentru ca, desi s-au angajat intr-o lupta de cursa lunga, doreau (si) sa placa oamenilor sau sa aiba niste satisfactii personale de pe urma muncii. Tot ce nu se aduna cu gandul la Hristos se risipeste, mai devreme sau mai tarziu, ca un balon de sapun. E chiar ispititor sa stii ca tu esti diferit de ceilalti, ca nu faci ce fac toti ceilalti, ca tu esti singurul muncitor / virtuos intr-un cerc cu multi parveniti si improvizati :). Dar daca nu stii pentru ce dai lupta aceasta, risti sa aduni cu multa truda fapte bune, pe care apoi sa le renegi, jinduind dupa o amarata de rasplata. E postura fiului cuminte din pilda fiului rispitor. El a strans acolo fapte bune si virtuti, dar nu stie nici de ce si pentru Cine le-a strans, nici cum sa se bucure de ele.


Dar eu sunt pentru constiinciozitate si implinirea datoriei si la scoala, si la serviciu, si in societate, cu rabdare si cu dragoste (cata este), de urmatul caii celei grele si stramte, pentru ca asa ne vrea Hristos. In plus, anii de studiu iti imbogatesc mintea, te fac mai greu manipulabil, te intaresc sufleteste si aduc lumina si bucurie celor din jur. Nu are a face ca altii "se ajung" in doi timpi si trei miscari, isi iau rasplata de aici.

Ce bine ca a inviat Hristos!

[aurelia1984]

În prealabil postat de _ruxa_

Situatia ta seamana oarecum cu a elevilor constiinciosi care invata, iau note mari, sunt indemnati de parinti sa invete in scoala, ca si cum scoala si numai scoala te ajuta sa "devii om". Dupa ce se trezesc salariati pe 10 milioane de lei vechi si vad ca niste fosti colegi mai boemi au ajuns mai bine financiar, se intreaba, unde au gresit? Ei au invatat si au luat scoala in serios. Asta e o mentalitate de dinainte de 1989, cand intr-adevar scoala si nota mare la absolvire iti asigurau o repartitie buna.

Am impresia ca tu crezi ca ceea ce ai scris despre tine (cuminte, nu mergi in discoteca, nu te machezi) sunt valorile care ti s-au imprimat de catre parinti ca te-ar face solvabila pentru casatorie, iar tu ai impresia ca ai facut tot ce trebuie ca sa te incadrezi, iar acum te intrebi de ce nu primesti rasplata.
Ai dreptate, nu zic nu.. pana la urma nici un barbat nu vrea o sotie curva.
Dar... mare dar .. valorile tale, dupa parerea mea, sunt gresite. Daca ti se pare ca cel mai important lucru de spus despre tine ca nu te machezi si nu mergi in discoteci, tii cu dintii de niste principii gresite. Si eu cunosc oameni care nu merg in cluburi si femei care nu se macheaza. Dar o fac din motive concrete: nu suporta fumul de tigara, trebuie sa se trezeasca zilnic foarte devreme, o noapte pierduta le da peste cap somnul pentru inca vreo cateva zile. Sunt alergice la substante din cosmetice. Deci, motive concrete. Nu iti prezenta cateva caracteristici ca virtuti, totusi, pana nu le analizezi. Si mai ales, nu tine de ele daca nu ai un motiv serios. Pana una alta, ca sa te mariti, trebuie sa fii agreabil si sa socializezi. Si sa fii placut. Multor oameni nu le place o companie care se ia prea mult in serios.

Inca o chestie. Nu stiu la ce te referi cand spui ca stii ca trebuie sa ai rabdare. Sper doar sa nu crezi in dictoane mioritice ca "ce-i al tau e pus deoparte". Sa nu fie o scuza pentru faptul ca - de exemplu, ca nu te cunosc - nu iesi din casa decat cu familia si astepti vreun print sa vina dupa tine sa iti bata la usa.

Ruxa, ai foarte multa dreptate cand vorbesti de parintii care-ti promit ca notele mari iti aduc lumea la picioare. M-am ciocnit si eu, copil fiind, de mentalitatea asta.

Cat priveste partea cu "nu ma machiez, nu merg in discoteci"... aici am incercat sa fiu un pic autoironica. Foloseam niste stereotipuri verbale ca sa sugerez faptul ca sunt o persoana cat de cat decenta "la vorba si la port".

[ralucamaria]

[
Incep sa cred ca m-am pazit atata de greseli la tinerete, ca parca am trait mai mult pe langa ea. Chiar ma gandesc ca poate daca pacatuiam cu fapta la o varsta la care pacatele ni le iarta Dumnezeu mai usor ma scuteam acum de niste pacate cu gandul, dar care sunt mai grave, cred, gen carteala.[/quote]

pacatele cu gandul si carteala eu cred ca sunt mai usoare decat cele cu fapta ( am avut o cunostinta care dintr-o greseala cu fapta s-a nenorocit cu totul nu intru in detalii) eu iti dau doar o idee citeste din canoanele Sf Vasile si fa o mica analiza,, un soldat care omoara in razboi este canonisit 3 ani oprire de la Sf Impartasanie cel mai mic pacat trupesc zic mic ca toata lumea asa a ajuns sa-l considere 7 ani deci este un prover englezesc care spune cam asa daca ajungand la o rascruce de drumuri ai apucat pe un drum si ti-ai rupt un picior nu regreta ca nu ai apucat pe celalalt drum s-ar putea ca acolo sa ti le fi rupt pe amandoua. acum nu zic ca e usor sa fii singur dar Dumnezeu stie mai bine pentru fiecare ce trebuie singuratatea in unu e mai buna decat singuratatea in doi Fiecare are o cruce de dus Doamne ajuta-ne pe fiecare sa nu cartim in fata a ceea ce noua ni se pare cel mai mare necaz sau nereusita Doamne ajuta