Focul iadului

[iuliu46]

Dumitru uite o simpla intamplare din viata mea aparent fara nici o legatura cu discutia noastra:
Intr-o seara ma duceam la parinti.Trebuia sa vina sora mea din Italia si doream sa o vad.Pe drum am vazut un cuplu de tineri iar baiatul striga dupa o femeie.Femeia deja se departase si eu nu prea sant interesat de ce se intampla in jurul meu atunci cand merg pe strada.Prefer sa fiu "cu capul in nori" si sa ignor tot ceea ce se petrece in jur.
Si am zis sa-i depasesc si sa-mi vad de drum.Dar dupa 20 de metri m-am pomenit strigat din spate de el.Am grabit pasul si am crezut ca o sa renunte.M-am pomenit a doua oara strigat de foarte aproape,el fugise dupa mine.M-am intors si era la 2 metri de mine si deja avea pumnii stransi.Era ca un animal dezlantuit, nu am apucat sa scot nici un cuvant ca a si incercat sa ma loveasca.Ma rog, eu nu m-am batut cu nimeni de pe la 15 ani dar totusi nu inseamna ca nu stiu sa ma apar.Si nici nu era greu ca el era dezlantuit, mai mult innota decat lovea.Intr-un final nu prea i-a reusit sa ma loveasca.Si atunci s-a prins cu mainile de haina mea de piele si a inceput sa strige ca i-am spart ochelarii.Probabil ii cazusera jos in timpul altercatiei, eu nu am remarcat asta.Si a inceput sa strige dupa prieteni ca statea prin preajma.Si mi-am dat seama ca daca nu scap atunci o sa fiu calcat in picioare, deja eram epuizat fizic ca ma imbrancisem cu el mult timp si eu nu am rezistenta prea mare, eu nu am vrut sa-l lovesc am incercat doar sa-l impiedic sa ma loveasca.
In sfarsit mi-a dat drumul ca prin minune si atunci am grabit iar pasul.Si iar m-am pomenit strigat din spate si cand m-am intors fugeau 3 indivizi dupa mine,el si 2 prieteni.M-am fortat mult si am reusit sa fug, am intrat intr-un supermarket si m-am prabusit epuizat.Aveam geaca de piele rupta in bucati de cat trasese ala de ea.
Dar lucrurile nu s-au oprit aici ca venise politia acolo pentru o spargere si individul cred ca a crezut ca am chemat eu politia si a depus plangere impotriva mea. Si el avea martorii lui si eu nu aveam pe nimeni.Nu aveam cum sa dovedesc ca am dreptate.A fost cel mai ilogic lucru care mi s-a intamplat vreodata,exact ca un film sau un vis prost.Si politistul care m-a anchetat era politist, pentru el era clar ce se intamplase, eu m-am luat de prietena aluia, el a vrut sa ma puna la punct si eu l-am agresat si i-am spart ochelarii.Dupa care el a incercat sa ma tina si eu am scapat si asa mi-am rupt geaca.Asta era varianta lui si era foarte plauzibila si avea si martori.Si eu nu vroiam sa am de-a face cu politia, eu vroiam numai sa fiu lasat in pace.
Ma rog intr-un final i-am sugerat eu politistului cum ar trebui sa faca o ancheta chiar daca unul are 1 milion de martori si dupa asta persoana a renuntat.A fost un incident minor dar atat de ilogic ca m-a pus pe ganduri.
Esenta este ca uneori chiar daca ai tot adevarul de partea ta nu poti dovedi asta si de multe ori ilogicul este perceput ca adevar.