Crucea vietii

[Mihailc]

În prealabil postat de Marius22

Exista si Acatiste inchinate unor icoane (Acatistul Icoanei Maicii Domnului Pantanasa de la Manastirea Vatoped, spre exemplu). Numai ca spre deosebire de Acatistul Sfintei Cruci, unde Sfanta Cruce este personalizata, in acesta ne adresam direct Maicii Domnului (nu spunem "Bucura-te icoana...," ci "Bucura-te Imparateasa..." ).

Desi modul de cinstire al Sfintei Cruci, este asemenea cu modul cinstirii icoanelor, trebuie remarcat faptul ca Sfanta Cruce ocupa un loc cu totul aparte in invatatura si viata Bisericii.

Hristos este prezent in icoana, dar Crucea a fost cu adevarat altarul de jertfa al Mantuitorului. Daca icoana este o realitate a lumii acesteia, in care cunoastem in parte, Crucea este si o realitate a veacului viitor. In Apocalipsa este numita "Semn al Fiului Omului".

Icoana nu este o realitate a lumii acesteia, doar suportul ei material aparține părții mundane a existenței. Chiar dacă imaginalul iconic e doar o vedere ”ca prin oglindă, în ghicitură” a ceea ce vom vedea ”...atunci față către față”, morfologiile stilistice sunt profund eshatologice, adevărate arvune ale Împărăției.
Iconicul dens de înțelesuri a Sfintei Cruci se susține în ipostazierea puterii jertfei concentrate în insondabila kenoză a lui Hristos, moartea care eliberează natura umană din robia păcatului aneantizant. Imnografia Bisericii identifică în Cruce atât noul pom al vieții la care omul are acum acces aprofundând taina credinței, cât și chipul (eikon) terestru al Sfintei Sfintelor din cer adică izvorul harul Sfintei Treimi, de unde asocierea stavrofiliei cu doxologia mică. Crucea înlocuiește Tronul Îndurării din Templul iudaic (stropit anual cu sângele animalelor de către marele preot), după ce a fost sfințită desăvârșit de sângele Celui desăvârșit.
Sfânta Cruce este icoană a puterii Sfintei Treimi, o energie increată prin care se transmite harul care sfințește totul (inclusiv sfințirea apei), dar modul cum se raportează evlavia noastră la această putere dumnezeiască este iconic. A se adânci și identitatea, prezentă imemorial în modul de înțelegere al Bisericii a acestei taine, între Troiță și Cruce.