Eu cu cine votez?

În prealabil postat de vsovivi

Ştiţi voi oare ce nu pricep guvernanţii sau politicienii sau economiştii marxişti dacă tot veni vorba?

Asta:

Niciodată ieftinirea unui produs nu se va face din conştiinţă sau aplicarea principiilor creştine, ci orice ieftinire a produselor comercializate se face doar pentru a câştiga mai mult pe volum sau pentru a distruge concurenţa.

Deci principiul pieţei care spune că supra-producţia sau concurenţa liberă pe piaţă duce la ieftiniri de preţuri e fals căci legile pieţei se bazează pe credulităţi la un momendat într-ale vicleniei, însă ea se perfectează permanent şi în final legea reală devine tot mai clară: cât mai mult profit rapid, deci e vorba de lux-spoială şi păcăleală pe lucruri tot mai mult făcute să lucească pentru ca să-ţi ia ochii... şi să le cumperi.

Astfel că măsurile economice nu se pot baza pe legile pieţei libere căci ele nu sunt conduse de nimeni sau de libertate ci ele sunt impuse de lacomi, şi ideea asta că lupta liberă între lăcomiile lor duce la avantajul clientului e pur şi simplu un slogan lansat de aceiaşi comercianţi vicleni.

Astfel că e musai ca toţi comercianţii să respecte legile comerţului făcute de clienţi, altfel se ajunge la monopoluri şi la câştiguri nemeritate oricât de dreaptă ar fi bătăliile lor pe piaţă, iar piaţa niciodată nu poate să fie liberă, căci asta înseamnă defapt să câştige lăcomia cea mai vicleană... lucru care nu este cinstit deloc şi nici aducător de beneficii clienţilor, ci e doar o ispită şi e clar un slogan viclean lansat de cei ce vor să fie liberi în extorcarea prostimii şi sărăcimii... ademenirea ca să încerce tot mai mulţi desăvârşirea într-ale vicleniei... ca să te căpătuieşti profitând cu puţinul dar toată viaţa şi la cât mai multe produse... iar asta merge odată, când tu ai ofertă mai largă, dar după ce toţi au la fel, nu mai ţine povestea şi nu ţi se mai rentează şi atunci creşti preţul şi spoieşti mai tare căci luxul şi credulitatea se vinde cel mai bine, fraiereala, păpica şi căldurica, modele şi grijile sănătăţilor şi visele frumoase pentru zilele negre.

Pentru o îndreptare legislativă este însă nevoie de monedă care să aibă valoarea conţinută în ea însăşi: monedele de metale nobile cu valoarea înscrisă pe ele şi anul emiterii, precum şi bancnote ce conţin foiţe de aur încastrate în plastic transparent, având gramajul aurului conţinut şi anul emiterii înscris pe monedă.

Deci e obligator ca legile comerţului să fie făcute de clienţi şi impuse de stat şi nu de agenţii comerciali, deci trebuiesc întocmite legile pieţei clienţilor liberi şi nu legile pieţei libere la toate vicleniile agenţilor comerciali ajunşi monopoluri şi carteluri, iar moneda trebuie să aibă ea valoarea ei înscrisă în ea căci altfel e speculă pe monedă şi se emite monedă ca să sărăcească populaţia în timp ce profitorii de la stat îşi măresc mereu salariile şi beneficiile în cârdăşie cu bancherii.

De ce in perioada comunista produsele alimentare erau ieftine, daca nu exista concurenta?

[DragosP]

Dar ce legătură era între preţul real şi preţul la raft al unui produs, în perioada comunistă?

[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Dar ce legătură era între preţul real şi preţul la raft al unui produs, în perioada comunistă?

Preţul de raft era mai mic decât preţul real pentru că toţi trebuiau să muncească şi să lucreze şi să aibă ceva ce vinde şi alimentara sau magazinele... deci erau rebuturi şi gunoaie care nu-şi justificau preţul uriaş de fabricaţie şi ca să aibă toţi ceva de muncă se practica preţul ţinut cât mai mic la raft ca să aibă tot românul posibilitate să-şi cumpere de acolo şi ei ceva, căci oricum diferenţa de preţ pierdută se scotea altfel... prin muncă şi exporturi şi vânzarea tuturor resurselor ţării către fraţii: sovietici, chineji, arabi, vecini sau chiar şi la occidentali exportam salam de Sibiu şi tot felul de haine sau lemn sau mobile sau materii prime... petrol, arme, aluminiu, ciment...

Deci preţul pe raft exista însă produsul real lipsea, pentru noi exista doar un surogat, un înlocuitor... însă cam la acelaşi preţ cu produsul lipsă... însă le puteai găsi pe toate prin cămările partidului sau prin circuitul interior al securităţii sau cel de partid căci ei aveau acces la altceva decât poporul, la cu totul altceva.

În capitalism e la fel doar că produsele sunt foarte multe, de aceiaşi calitate proastă însă sunt spoite şi făcute să lucească şi au un preţ foarte ridicat... pentru noi.

Înainte puneau mâna pe produse doar cei din PCR (pile relaţii şi cunoştinţe) iar acum pun mâna pe ele doar cei speciali, ăia cu legi speciale, pensi speciale, funcţii speciale, bugetari speciali, bancheri speciali sau cei ce iau mită specială... Am trecut la un nou nivel... suntem în epoca de aur: atunci era spoit cuvântul acum produsul şi roadele.

În prealabil postat de vsovivi

Preţul de raft era mai mic decât preţul real pentru că toţi trebuiau să muncească şi să lucreze şi să aibă ceva ce vinde şi alimentara sau magazinele... deci erau rebuturi şi gunoaie care nu-şi justificau preţul uriaş de fabricaţie şi ca să aibă toţi ceva de muncă se practica preţul ţinut cât mai mic la raft ca să aibă tot românul posibilitate să-şi cumpere de acolo şi ei ceva, căci oricum diferenţa de preţ pierdută se scotea altfel... prin muncă şi exporturi şi vânzarea tuturor resurselor ţării către fraţii: sovietici, chineji, arabi, vecini sau chiar şi la occidentali exportam salam de Sibiu şi tot felul de haine sau lemn sau mobile sau materii prime... petrol, arme, aluminiu, ciment...

Deci preţul pe raft exista însă produsul real lipsea, pentru noi exista doar un surogat, un înlocuitor... însă cam la acelaşi preţ cu produsul lipsă... însă le puteai găsi pe toate prin cămările partidului sau prin circuitul interior al securităţii sau cel de partid căci ei aveau acces la altceva decât poporul, la cu totul altceva.

În capitalism e la fel doar că produsele sunt foarte multe, de aceiaşi calitate proastă însă sunt spoite şi făcute să lucească şi au un preţ foarte ridicat... pentru noi.

Înainte puneau mâna pe produse doar cei din PCR (pile relaţii şi cunoştinţe) iar acum pun mâna pe ele doar cei speciali, ăia cu legi speciale, pensi speciale, funcţii speciale, bugetari speciali, bancheri speciali sau cei ce iau mită specială... Am trecut la un nou nivel... suntem în epoca de aur: atunci era spoit cuvântul acum produsul şi roadele.

De ce oamenii nu s-au revoltat mai repede, la inceputul anilor 80 cand a inceput dezastrul in alimentari si lipsa de caldura etc, pentru ca armata sovietica nu mai era in tara, de cine le era frica oamenilor?

In anii 60-70 era mai bine din punct de vedere al hranei, luminii, caldurii, atunci cum de au fost produse in alimentara si ieftine, de ce s-a stricat viata in anii 80?

În prealabil postat de DragosP

Dar ce legătură era între preţul real şi preţul la raft al unui produs, în perioada comunistă?

Eu de aia intreb ca nu stiu.

[DragosP]

În prealabil postat de TunsDiana

Eu de aia intreb ca nu stiu.

Păi eu am dat răspunsul în întrebare.

[iuliu46]

Cred ca era si atunci organizata economia pe principii de profitabilitate, eu cred ca gresim daca credem ca fiecare facea orice si producea oricat de scump.Erau probabil si "gauri negre " dar fiecare entitate economica avea propriul buget si lucrurile astea erau urmarite.

[DragosP]

Normal, de acord cu tine că era un buget, era urmărit (şi încă ce!) şi aşa mai departe.
Dar asta n-avea nici o legătură cu preţul de la raft.

[iuliu46]

În prealabil postat de DragosP

Normal, de acord cu tine că era un buget, era urmărit (şi încă ce!) şi aşa mai departe.
Dar asta n-avea nici o legătură cu preţul de la raft.

Pai daca CAP-ul X avea un buget si ICS Alimentara avea alt buget atunci unde se pierdeau bani ? Este logic sa gandim ca unele unitati erau subventionate pentru a se da oamenilor de munca dar per total activitatea economica nu era foarte diferita de cea din zilele noastre.

[vsovivi]

În prealabil postat de TunsDiana

De ce in perioada comunista produsele alimentare erau ieftine, daca nu exista concurenta?

Pentru că nu existau produse, şi ceea ce exista în alimentări şi magazinele săteşti şi cooperativele de consum era ceea ce refuzau sovieticii şi chinejii şi arabii... şi ce mai rămânea refuzat la exportul între fraţii comunişti: unghii de porc, galoşi de găini, pâine neagră sau semi uscată şi conserve de ton şi borcane cu fasole şi chiar ni le dădea nouă şi chiar şi pe astea era bătaie şi cozi de stăteai cu noaptea în cap ca să prinzi ceva, deci fiindcă erau şi multe şi proste şi erau refuzate de toţi de aia, şi decât să le arunce mai bine ni le dădea nouă... pe bani!

Concurenţa în comunism nu-şi avea sensul şi rostul căci nu existau produse de calitate decât rebuturi şi decât să le arunce le vindea nouă ca să aibă fiecare comunist din bellşug: uniformă, bloc, raţie şi ce mai era... doar că nu erau gratis ci pe bani mulţi şi lucrai o viaţă ca să le ai... la capitalişti e acelaşi lucru doar că-s spoite cu lux şi cu reclame că defapt e acelaş gunoi doar că e mult mai bine ambalat şi spoit ca să te încânţi singur că acuma eşti liber să alegi deşi toate produsele lor sunt la fel nu ieftine şi proaste ci scumpe şi proaste, deci concurenţa doar le spoiesc cu lux şi le scumpeşte.