Cel mai josnic pacat si cea mai mare virtute

În prealabil postat de fallen

Cand e conceput un copil, se poate intampla situatia nefericita ca unul din parinti sa-l vrea, iar celalalt nu. Indiferent ce decizie se ia pana la urma, unul dintre cei doi parinti va avea de suferit, va trebui sa faca un sacrificiu, va fi abuzat. Chiar daca celalalt va aprecia sacrificiul facut, s-ar putea ca cel (care se considera) abuzat sa nu poata trece peste asta niciodata. In functie de decizia luata, s-ar putea ca nici Dumnezeu sa nu aprecieze "sacrificiul".

Dacă vorbim de creştini, problema e falsă; pentru că un creştin nu se întreabă dacă-şi doreşte sau nu copilul după ce l-a conceput. Dacă este egoist, se va simţi probabil abuzat, după cum spui. De fapt, egoismul din el e abuzat de nevoia de a se naşte a pruncului.

[fallen]

În prealabil postat de N.Priceputu

Dacă vorbim de creştini, problema e falsă; pentru că un creştin nu se întreabă dacă-şi doreşte sau nu copilul după ce l-a conceput. Dacă este egoist, se va simţi probabil abuzat, după cum spui. De fapt, egoismul din el e abuzat de nevoia de a se naşte a pruncului.

Sa nu uitam insa ca multi dintre noi sunt crestini doar cu numele. Cel care nu vrea copilul, daca face parte din aceasta categorie, va fi abuzat daca celalalt trece peste dorinta lui.
Cel care vrea copilul, indiferent cat e de "crestin", (mai ales daca e vorba de mama) se va simti mult mai abuzat daca i se cere sa renunte. Cu cat e mai crestin/a, cu atat sacrificiul va fi mai mare : va sacrifica si copilul, si propriul suflet. Pacat ca unii nu sunt suficient de crestini ca sa isi dea seama ca acest sacrificiu i-l fac de fapt diavolului....
De fapt asta am vrut sa atrag atentia : sa avem grija ca nu cumva, unele sacrificii care ni le cer semenii nostri, sa nu fie de fapt capcane!