Fantome, strigoi..

[xanixade]

În prealabil postat de mihai07

Fantome, strigoi= draci (asta cand nu e vorba de probleme psihice)

Sustin si eu acelasi lucru.

www.sfaturiortodoxe.ro

[Raoul]

Intaresc si eu afirmatia!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de mihai07

Fantome, strigoi= draci

În prealabil postat de xanixade

Sustin si eu acelasi lucru.

În prealabil postat de Raoul

Intaresc si eu afirmatia!

Aproape ca nu mai e loc de comentarii. Si probabil nici nu s-ar cuveni facute comentarii pe marginea acestor probleme extrem de sensibile. Si totusi noi, traitorii intr-o lume ortodoxa suntem aproape straini fata de acest fenomen si poate de aceea suntem tentati la astfel de raspunsuri fara echivoc.Avem pozitii transante pe care ni le insusim fara a le percepe ca si dezechilibru ale unei persoane care, desi moarte, nici n-a plecat la Dumnezeu, nici n-a ramas...
Probabil, existenta fantomelor in lumea noastra materiala ar trebui sa insemne pentru atei cea mai elocventa dovada ca dincolo de moarte, sufletul nu se dizolva pur si simplu, ci are o directie anume. Diavolului NU i se ingaduie sa faca ceea ce face o fantoma. Diavolul stie una si buna: sa insele. Daca totusi i se ingaduie sa se arate cuiva, acel om este in sine aproape de desavarsire, traieste in duh si "vede" duhurile.
Ciudatenia noastra, a celor care punem semnul egal dintre fantoma si diavol, este ca suntem convinsi de aparitia sfintilor la mare nevoie, credem cu tarie ca nu degeaba i se spune Sfantului Spiridon al Trimitundei "Sfantul calator", dar cand auzim de fantome nu vrem sa intelegem ca de fapt este vorba tot de un suflet care a trait candva pe pamant, dar care, dintr-un motiv anume, se zbate intre cele doua lumi. Iar acel cineva nu poate pleca (poate nici nu constientizeaza ca trebuie sa plece) decat cu ajutorul unui preot si cu rugaciuni sustinute. Cunosc preoti ortodocsi care au facut cu succes astfel de slujbe. Acesti preoti stiu cel mai bine ca strigoiul sau fantoma nu inseamna diavol, chiar daca, datorita ciudateniei in sine, are influenta nefasta asupra omului si il poate speria, insela, rataci... Dar asta nu ca sa castige un nou suflet pentru Satana, ci fiindca astfel de caracter avea si in viata traita pe pamant.
Nu stiu daca fata de diavol trebuie sa avem sentimentul de mila. Probabil nu, fiindca el nu va admite niciodata ca Dumnezeu Creatorul nu poate fi egalat. Dar fata de sufletul acela care rataceste poate de sute de ani intr-o singuratate si chin imposibil de descris si de aceea de neinteles pentru noi, muritorii, cred ca trebuie sa avem mila si sa-l ajutam sa-si gaseasca pacea.
Cunoastem din Sfanta Scriptura sau din scrierile sfintilor parinti ca sufletul omului poate fi chemat si multe vrajitoare cu asta se ocupa in mod frecvent, ceea ce nu inseamna ca este bine, ci dimpotriva, daca nu sunt binecuvantate de Dumnezeu, aceste chemari sunt pacate strigatoare la cer. Ei bine, fantomele nu sunt decat suflete care, din neintelese motive, au refuzat categoric sa plece atunci cand si-au intrerupt viata pe pamant si au ramas cu "refuzul" intr-o chinuitoare vesnicie. Eu asta cred despre fantome.

[lore86]

Credinta dvs despre fantome contravine , zic eu cu invatatura Bisericii.
Deoarece Biserica invata ca dupa moarte omul este infatisat la judecata, de unde conform vietiii traite va primi "repartitia": rai sau iad.
In cazul sfintilor, vorbim de o alta situatie. Aceea ca ptr viata lor sfanta si ptr evlavia oamnenilor, Domnul le ingaduie sa plece in misiune, devenind astfel ajutatori ai crestinilor.
De asemnea avem multe exemple, chiar in viata sf Ioan Evanghelistul cand dracii lua chipul celor plecati dincolo ptr a-i duce in inselare pe cei ramasi. Vorbim asadar de draci care iau chipului omului cunoscut si nu de sufletul aceluia care nu isi gaseste linistea si umbla de nebun. Dupa judecata, fiecare isi gaseseste locul, asa cum am mai spus.Doar ca prin rugaciunile Bisericii cei din iad se pot ridica, sau in functie de caz chiar iesi.

As vrea sa imi aduceti argumente cand cu o forta demonica este chemat un suflet de la locul unde este asezat dupa judecata. Va spuneam adineori de ex oamenilor morti in mare, prin inecare pe care vrajitorul Chinopos,ii aduce pe cei morti, spre bucuria familiei acestora. Dar abia dupa ce "inviatii " sunt obligati prin puterea lui Hristos sa marturiseasca cine sunt isi arata adevarata infatisare de draci. Asadar draci , nu suflete ratacite.

Cum adica"au refuzat sa plece?" pai daca ar fi sa tina cont de dorinta fiecaruia, ar mai intra vreunul in iad? Ca doar toti vor raiul? Odata trecut dincolo nu mai exista"vreau" sau "nu vreau". Acolo vointa ta devine zero: esti luat, dus la judecata, iti primesti "repartitia" si nu mai poti schimba nimic(doar rugaciunea Bisericii o mai poate face.)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de lore86

Credinta dvs despre fantome contravine , zic eu cu invatatura Bisericii.
Deoarece Biserica invata ca dupa moarte omul este infatisat la judecata, de unde conform vietiii traite va primi "repartitia": rai sau iad.
In cazul sfintilor, vorbim de o alta situatie. Aceea ca ptr viata lor sfanta si ptr evlavia oamnenilor, Domnul le ingaduie sa plece in misiune, devenind astfel ajutatori ai crestinilor.
De asemnea avem multe exemple, chiar in viata sf Ioan Evanghelistul cand dracii lua chipul celor plecati dincolo ptr a-i duce in inselare pe cei ramasi. Vorbim asadar de draci care iau chipului omului cunoscut si nu de sufletul aceluia care nu isi gaseste linistea si umbla de nebun. Dupa judecata, fiecare isi gaseseste locul, asa cum am mai spus.Doar ca prin rugaciunile Bisericii cei din iad se pot ridica, sau in functie de caz chiar iesi.

As vrea sa imi aduceti argumente cand cu o forta demonica este chemat un suflet de la locul unde este asezat dupa judecata. Va spuneam adineori de ex oamenilor morti in mare, prin inecare pe care vrajitorul Chinopos,ii aduce pe cei morti, spre bucuria familiei acestora. Dar abia dupa ce "inviatii " sunt obligati prin puterea lui Hristos sa marturiseasca cine sunt isi arata adevarata infatisare de draci. Asadar draci , nu suflete ratacite.

Cum adica"au refuzat sa plece?" pai daca ar fi sa tina cont de dorinta fiecaruia, ar mai intra vreunul in iad? Ca doar toti vor raiul? Odata trecut dincolo nu mai exista"vreau" sau "nu vreau". Acolo vointa ta devine zero: esti luat, dus la judecata, iti primesti "repartitia" si nu mai poti schimba nimic(doar rugaciunea Bisericii o mai poate face.)

Am ezitat un timp daca sa raspund sau nu. Nu vreau sa intervin asupra convingerilor nimanui. Fiecare percepe aceste fenomene in felul lui, iar altii nici macar nu le cred.
Situatia sfintilor nu trebuie amestecata cu cea a fantomelor. Eu doar am incercat sa fac o paralela: asa cum sfintii apar din vointa lor proprie, dar cu incuviintarea bunului Dumnezeu, la fel sunt si fenomenele poltergeist.
Cunosc deasemenea din marturisirile Sfantului Ioan Evanghelistul, dar ele nu au nici o legatura. Intr-adevar, diavolul are puterea de a lua orice infatisare, dar o face pentru un scop anume: acela de a insela oamenii. Intruchiparile acelor decedati, veneau fiindca erau invocate, nu din proprie vointa. Era inselarea sau iluzia ca ceea ce se petrece este real, dar duhurile acelor aparitii nu apartineau celor care au fost cu adevarat acei oameni, ci diavoli intruchipati in ce au dorit ei. Nu stiu, mi-e greu sa explic niste lucruri pentru care e nevoie de multa prudenta. Acele intamplari nu infirma si nu confirma identitatea fantomelor. De cele mai multe ori fantomele bantuie locul in care si-au gasit sfarsitul in mod ingrozitor, iar acel loc de obicei este propria locuinta. Si tot de multe ori in acele locuri s-au gasit schelete ingropate. S-au facut cercetari, s-au verificat arhive vechi si s-a mai intamplat ca, datorita acestor fantome sa se descopere lucruri care fusesera tainuite foarte multi ani.
Impresia noastra ca detinem Adevarul, sau ca stapanim cunostintele in intregul lor ansamblu, cred ca ne pune intr-un con de umbra. Ca sa cunosti sau sa ai o atitudine transanta de negatie sau etichetare directa si ingrosata: draci - trebuie sa stii bine DE CE? Ori aici e un teren minat si destul de ambiguu pentru un ortodox care n-a cautat decat ce i s-a spus sa caute.
Cat despre invocarea pe care mi-ai cerut-o, prima care-mi vine in minte este atunci cand profetului Samuel ii spune Dumnezeu sa aleaga din semintia tribului lui Veniamin (cel mai mic dintre semintiile triburilor lui Israel) un rege (pe Saul) care sa salveze neamul lui Israel de amoniti si filisteni. De ce a ales Dumnezeu astfel si n-a gasit o alta cale sa ajunga la David, eu n-am prea inteles. Saul insa era departe de a fi pe placul lui Dumnezeu si astfel profetul Samuel primeste noi "instructiuni": sa mearga in Betleem, sa-l caute pe Iesei si sa aleaga dintre cei 8 fii ai lui, pe viitorul rege care sa salveze semintiile lui Israel. Astfel profetul Samuel il cunoaste pe David, cel mai mic dintre frati si intelege ca el este alesul, (in ciuda varstei extrem de fragede), pe care il urca pe munte si il "unge" ca rege al lui Israel, anuland astfel "ungerea" de mai inainte a regelui Saul. Dupa care lasa lucrurile in voia lui Dumnezeu. In mod ciudat, David este chemat la regele Saul (care habar nu avea ca mirul cu care fusese uns este lovit de nulitate) si surprinzator il omoara pe uriasul Goliat, cel mai de temut din oastea inamica. David castiga din ce in ce mai multa simpatie, toti inteleg ca este un ales al lui Dumnezeu, doar Saul este ros de invidie si decide pe de o parte sa-i dea fiica de sotie, (ca sa faca pe placul multimii) iar pe de alta sa-l omoare in noaptea nuntii. Doar ca proaspata sotie il instiinteaza pe mire despre intentiile "regelui", iar David scapa cu fuga. Turbat de furie, Saul ii pune gand rau chiar profetului Samuel, care l-a uns ca si rege, fiindca a inteles ca acesta era de partea lui David, desi stia bine ca numai prin gura lui putea afla Cuvantul lui Dumnezeu, si il omoara. Si aici urmeaza ceea ce mi-ai cerut tu. Dupa un timp, Saul ajunge in culmea disperarii si vrea cu orice pret sa afle care este voia lui Dumnezeu, tot din gura... profetului Samuel, chiar mort fiind. Astfel apeleaza la o vrajitoare care sa-l cheme din lumea de dincolo si sa-i spuna ce trebuie sa faca. Iar Samuel vine intr-adevar, il mustra pentru tot raul pe care l-a facut si-i prooroceste pentru ultima oara: in acea zi va muri cu toti fii lui. Ceea ce se si intampla.
Poate a fost o istorisire cam lunga, dar cred ca era necesar si contextul pentru o intelegere cat de cat fireasca.
Indiferent ce parere avem unii sau altii despre fantome, avand in vedere ca este un subiect foarte sensibil, poate ca este mai bine sa ramana fiecare la parerea lui. Ce facem noi aici sunt doar presupuneri. Stim doar ca toate se intampla prin voia lui Dumnezeu. Sa-L lasam pe El sa ne vegheze si sa ne rugam sa ne fereasca sa ajungem vreodata in contact cu astfel de entitati.

[anna21]

În prealabil postat de lore86

Credinta dvs despre fantome contravine , zic eu cu invatatura Bisericii.
Deoarece Biserica invata ca dupa moarte omul este infatisat la judecata, de unde conform vietiii traite va primi "repartitia": rai sau iad.
In cazul sfintilor, vorbim de o alta situatie. Aceea ca ptr viata lor sfanta si ptr evlavia oamnenilor, Domnul le ingaduie sa plece in misiune, devenind astfel ajutatori ai crestinilor.
De asemnea avem multe exemple, chiar in viata sf Ioan Evanghelistul cand dracii lua chipul celor plecati dincolo ptr a-i duce in inselare pe cei ramasi. Vorbim asadar de draci care iau chipului omului cunoscut si nu de sufletul aceluia care nu isi gaseste linistea si umbla de nebun. Dupa judecata, fiecare isi gaseseste locul, asa cum am mai spus.Doar ca prin rugaciunile Bisericii cei din iad se pot ridica, sau in functie de caz chiar iesi.

As vrea sa imi aduceti argumente cand cu o forta demonica este chemat un suflet de la locul unde este asezat dupa judecata. Va spuneam adineori de ex oamenilor morti in mare, prin inecare pe care vrajitorul Chinopos,ii aduce pe cei morti, spre bucuria familiei acestora. Dar abia dupa ce "inviatii " sunt obligati prin puterea lui Hristos sa marturiseasca cine sunt isi arata adevarata infatisare de draci. Asadar draci , nu suflete ratacite.

Cum adica"au refuzat sa plece?" pai daca ar fi sa tina cont de dorinta fiecaruia, ar mai intra vreunul in iad? Ca doar toti vor raiul? Odata trecut dincolo nu mai exista"vreau" sau "nu vreau". Acolo vointa ta devine zero: esti luat, dus la judecata, iti primesti "repartitia" si nu mai poti schimba nimic(doar rugaciunea Bisericii o mai poate face.)

Subscriu postarii lui Lore.
Si eu citesc povestea despre vrajitorul Chinops copiilor, in scop educativ, sa stie ca dracii pot lua infatisarea celor decedati pt a insela (nefiind constransi de neputinte fizice sau moarte, ei oricum cunosc orice se poate cunoaste despre oricine a trait vreodata, inclusiv "secrete"), deci isi pot asuma false identitati.

Dar invatatura bisericii este destul de clara privind ceea ce se intampla dupa moarte, nu lasa locul "fantomelor", dimpotriva, cine crede in fantome nu a citit destul din invatatura ortodoxa (sau nu o crede, ceea ce e si mai rau).

Cine chiar vrea sa cunoasca (pt ca Dumnezeu a facut cunoscut), poate citi:
"Drumul sufletului dupa moarte" de parintele Cleopa
"Sufletul dupa moarte" de parintele Serafim Rose.

Cred ca ambele carti se gasesc pe situl crestin ortodox.

Cartea parintelui Serafim Rose trateaza, printre altele, problema aparitiilor/fantomelor/fenomenelor mediumnistice din perspectiva ortodoxa. Este o carte esentiala in ziua de azi cand aparitiile fantomelor sunt popularizate chiar in documentare (pseudo)stiintifice.

Ps. Pentru cei care au memorie buna: caut un text care relateaza urmatoarea intamplare. Sotia unui om a murit, iar dupa o vreme el a auzit cum sotia il striga din focul sobei (cuptorului?). Se vaita ca tare se perpeleste in iad si ii cerea sa faca una sau alta, pentru a-i usura chinurile. Au venit si preoti acolo (catolici sau grecocatolici, nu-mi amintesc detaliile) care au incercat si ei cu slujbele sa ajute "sufletul" sotiei care vorbea din foc. Intamplator, preotul ortodox a aflat si el de stafie si ajuns la fata locului intelege inselaciunea diavoleasca si determina demonul sa-si recunoasca identitatea. Am citit asta cu mult timp in urma, am uitat detaliile.
Stie cineva unde pot gasi aceasta relatare?

[uscatu77]

În prealabil postat de lore86

Credinta dvs despre fantome contravine , zic eu cu invatatura Bisericii.

Credinta despre fantome este o consecinta a credintei despre nemurirea mortului.

În prealabil postat de lore86

Deoarece Biserica invata ca dupa moarte omul este infatisat la judecata, de unde conform vietiii traite va primi "repartitia": rai sau iad.

"Iata Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui" (Apocalipsa 22:12)

"Repartitia" in rai sau iad se va face numai la revenirea Mantuitorului si invierea mortilor.

[Mihailc]

În prealabil postat de uscatu77

Credinta despre fantome este o consecinta a credintei despre nemurirea mortului.



"Iata Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui" (Apocalipsa 22:12)

"Repartitia" in rai sau iad se va face numai la revenirea Mantuitorului si invierea mortilor.

Văd că vă strângeți ca la pomană tot mai mulți inși suferinzi de handicap metafizic, care confundați creștinismul cu o filozofie legalistă tributară punctului de vedere omenesc. Nici nu e de mirare, de vreme ce în afara Bisericii lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi înțeleasă pe deplin în toată taina ei teandrică, adică divino-umană, de nepătruns și totuși accesibilă gândirii limitate a omului aflat permanent în tensiunea relației cu Creatorul său, între ”deja” și ”nu încă” .
Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Judecata a avut loc și lumea și-a aflat capătul și transfigurarea finală. Să proiectezi asupra realităților dumnezeiești cadrele principale ale percepției omenești, spațialitatea și temporalitatea, este rezultatul speculației filozofice în afara harului care dă naștere mitologiei și altor narațiuni produse de imaginația omenească căzută în kenodoxia pretenției enorme că are o explicație pentru orice.
Necredința evlavioasă caută mereu să acopere distanța cognitivă infinită între om și Dumnezeu cu teorii pe care să-și întemeieze convingerile înfometate de argument. Căutarea dovezilor raționale ale realităților mai presus de fire n-are nicio treabă cu credința dreaptă (ortho-doxă), ci cu orbecăiala tragică a omului căzut care, fiind în afara harului, caută sensul propriei existențe în bolovanul lui Sisif al minții sale. De aici diferența fundamentală între omul bisericesc și omul religios: primul își lărgește mintea mântuită de curiozitate ca să primească Adevărul atât cât poate duce, iar ultimul se chinuie să înghesuie necuprinsul în închisoarea mentală a propriilor prejudecăți. Deosebirea dintre aceștia poate fi ilustrată de diferența dintre dragostea împărtășită și viol.
Ludwig Wittgenstein spunea secolul trecut, pe urmele patristicii grecești, că ”despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”, restul e ”cunoaștere luciferică”, vorba lui Blaga.