Suferinta fetei nemaritate

[Dumitru73]

În prealabil postat de speranta1970

Gandurile acestea de gasirea perechii, de a intemeia o familie fericita, etc, le trec prin minte tuturor (care nu sant chemati la calugarie, poate ca si aceia sau gandit vreodata, cine stie). Multi sant chiar asa de obsedati de gandurile acestea ca au apelat la tot felul de mijloace doar doar vor afla ceva de viitor care sa-i liniesteasca, Pana ce si unii asa zici crestini, ortodoxi, cauta pustnici sau preoti cu daruri de prevazatori.

Sant la o varsta nu prea inaintata, dar indeajuns de in varsta sa fii vazut destule, si sincer, am ajuns la concluzia ca aceste ganduri nu sant decat pornite din dorinta noastra interioara, care ne departeaza de Hristos, ne departeaza de Dumnezeu. Si am vazut ca de multe ori crestinii chiar vin cu scuze de rigoare pentru a justifica aceste dorinte.

Nu vreau sa intelegeti gresit, Dumnezeu tatal ne doreste sa fim fericiti, dar fericirea noastra nu consta in a gasii partenerul perfect si a avea viata perfecta (sant care au si tot nu se mantuiesc), fericirea noastra e legata de Dumnezeul cel viu, si o capatam prin mantuire.
Deci mai antai de toate sa cautam mantuirea, trairea in Hristos si si Tatal va avea grija de noi. Si daca nu o sa avem parte de partenerul pe care-l visam, sau de viata pe care o dorim, sa nu ne ingrijim, sa nu ne mahnim. Ramaneti cu Dumnezeu, urmati calea lui Hristos si veti gasii pacea si linistea.
Doamne ajuta!!!!!

un raspuns de crestin adevarat.
nu ca cei ce vor casatorie gresesc.
oamenii au firi diferite si nu trebuie judecati pentru "neputintele" lor.

eu sunt un ateu singur, de 39 de ani.
si nu imi fac griji.
iau viata asa cum este. dar incerc sa fiu un optimist, in general.
ori daca eu nu imi fac griji prea mari, in ce priveste casatoria si copii, de ce si-ar face un crestin, a carui grija principala este sa fie mireasa lui Hristos?