Si cerul s-a umplut de sfinti

[osutafaraunu]

În prealabil postat de catalin2

Si pe tot globul tu esti singurul care da aceasta interpretare (la care s-a alaturat si profetul, deci doua din sapte milarde).

Hai să nu absolutizăm, încă n-ai terminat de intervievat cele şapte miliarde de persoane, eşti abia la început... Succes şi... viaţă veşnică!

În prealabil postat de catalin2

Daca nici cultul tau nu spune asta e clar ca se poate face orice interpretare a aceleiasi Scripturi.

Nicio problemă, în chsestiuni neesenţiale pot avea opinii diferite. Chiar dacă Apoc.1,10 nu se referă la ziua [revenirii] Domnului, El tot va reveni, că despre asta se mai spune în alte sute de locuri. În schimb, am mai câştigat un argument în favoarea zilei [de sâmbătă a] Domnului!

În prealabil postat de catalin2

Aici te-ai incurcat in rastalmacire, nu cred ca ai observat ce ai scris. Care e prima zi dintre doua sabate? Dupa ce numeri o sa-ti iasa duminica.

nu m-am încurcat deloc, asta am şi vrut să spun: prima zi dintre două sâmbete este duminica (prima zi a săptămânii). Doar că această zi (întâia a săptămânii) nu este numită "ziua Domnului", ci tot în raport cu sâmbăta (prima dintre două sâmbete).
Ei, cum sună asta? Ortodocşii celebrează ziua aia care vine după Sâmbăta Domnului! Sună destul de nasol, este?

În prealabil postat de catalin2

Dar si aici este tot o confuzie, pentru ca stii ca ti-am spus si data trecuta si poti gasi si in acel articol ca sabat inseamna si saptamana.

Folosind acest sens, Fapte 20,7 ar suna cam ciudat "în prima a săptămânilor"... ar suna totuşi bine dacă săptămâna ar fi la singular şi nu plural precum în versetul nostru. Deci "prima zi a săptămânii" e corect, însă mot a mot, textul spune în traducere liberă "prima a sâmbetelor", sau "prima [zi] dintre [două] sâmbete"

În prealabil postat de catalin2

Iar aici originalul din Biblia Vulgata

Vulgata nu este "originalul", ci o traducere (în limba latină) a originalului grecesc.

În prealabil postat de catalin2

Sa-ti explic din nou: cuvintele limbii romane sunt preluate din diverse limbi. De exemplu scrie ca "sambata" e preluat din slava, "sonbota". Duminica e preluat din latina, "dominica". La randul lor acestea sunt preluari. Asadar in originalul grec scrie "ziua Domnului" in greaca, normal ca nu in latina sau romana.

Deşi unică în NT, expresia κυρική ήμέρα are o lungă istorie în limba greacă post-biblică. Ca şi forma prescurtată (κυρική), ea este folosită de obicei de părinţii bisericeşti pentru prima zi a săptămânii, iar în limba greacă modernă κυρική este cuvântul uzual pentru duminică. Echivalentul său latin, Dominica Dies, este o denumire comună pentru aceeaşi zi şi a trecut în diferite limbi moderne, ca în spaniolă, domingo, în franceză, dimanche, şi în română, duminică. Din acest motiv abordarea ta superficială ar indica că expresia κυρική ήμέρα din Apoc. 1,10 se referă de asemenea la duminică, şi că Ioan nu doar că a primit viziunea în prima zi a săptămânii, dar a şi recunoscut-o ca fiind „ziua Domnului".

Spuneam că ai o abordare superficială, deoarece aceasta nu ţine cont de principiul recunoscut, al metodei istorice, şi anume că o interpretare trebuie făcută ţinând cont doar de dovezile care îi sunt anterioare în timp sau contemporane, nu prin date istorice care provin dintr-o perioadă ulterioară. Acest principiu este de o importanţă deosebită în problema studierii expresiei „ziua Domnului”, aşa cum apare în Apoc1,10. Deşi în scrierile părinţilor bisericeşti ea apare frecvent cu sensul de duminică, prima dovadă concludentă a unei asemenea întrebuinţări nu se găseşte decât în ultima parte a secolului al II-lea, în lucrarea apocrifă "Evanghelia după Petru" (9,12), unde ziua învierii lui Hristos este denumită „ziua Domnului”. Întrucât documentul acesta a fost scris la trei sferturi de veac după ce a scris Ioan Apocalipsa, el nu poate constitui o dovadă că pe vremea lui Ioan expresia „ziua Domnului” se referea la duminică. S-ar putea da numeroase exemple pentru a arăta rapiditatea cu care cuvintele îşi pot schimba înţelesul. Prin urmare, sensul de aici al expresiei „ziua Domnului” este stabilit mai corect prin referirea la Scriptură, nu la literatura ulterioară.

În prealabil postat de catalin2

A fost tradus apoi in limba latina, romanii nu vorbeau greaca in imperiu.[/left]

În Imperiu Roman, atât de eterogen în ce priveşte limbile şi dialectele vorbite, greaca era un fel de "engleză" în care se puteau înţelege cetăţenii din diferitele părţi ale Imperiului. Aşa se face că scriitorii Noului Testament, indiferent de naţia ori locul unde au scris cărţile lor, le-au scris în limba greacă populară (koine) vorbită în Imperiu.

[catalin2]

În prealabil postat de osutafaraunu

Din acest motiv abordarea ta superficială ar indica că expresia κυρική ήμέρα din Apoc. 1,10 se referă de asemenea la duminică, şi că Ioan nu doar că a primit viziunea în prima zi a săptămânii, dar a şi recunoscut-o ca fiind „ziua Domnului".

Spuneam că ai o abordare superficială, deoarece aceasta nu ţine cont de principiul recunoscut, al metodei istorice, şi anume că o interpretare trebuie făcută ţinând cont doar de dovezile care îi sunt anterioare în timp sau contemporane, nu prin date istorice care provin dintr-o perioadă ulterioară. Acest principiu este de o importanţă deosebită în problema studierii expresiei „ziua Domnului”, aşa cum apare în Apoc1,10. Deşi în scrierile părinţilor bisericeşti ea apare frecvent cu sensul de duminică, prima dovadă concludentă a unei asemenea întrebuinţări nu se găseşte decât în ultima parte a secolului al II-lea, în lucrarea apocrifă "Evanghelia după Petru" (9,12), unde ziua învierii lui Hristos este denumită „ziua Domnului”. Întrucât documentul acesta a fost scris la trei sferturi de veac după ce a scris Ioan Apocalipsa, el nu poate constitui o dovadă că pe vremea lui Ioan expresia „ziua Domnului” se referea la duminică. S-ar putea da numeroase exemple pentru a arăta rapiditatea cu care cuvintele îşi pot schimba înţelesul. Prin urmare, sensul de aici al expresiei „ziua Domnului” este stabilit mai corect prin referirea la Scriptură, nu la literatura ulterioară.

Cred ca nu ai inteles exact ce voiam sa spun. Nu are importanta cum a fost tradus si cum se spune in fiecare limba si ca in Biblie e scris in greaca, si Biblia in limba romana e difertia de cea in greca, are cuvinte romanesti.
De fapt faci un argument circular, explici ca nu poate fi "ziua Domnului" pentru ca adventistii cred ca sabatul este ziua de odihna, deci si "ziua Domnului". Acelasi argument circular era si in argumentatia de pe site-ul adventist. Argumentul circular este cand se introduce in ipoteza o parte din ceea ce era de demonstrat. De exemplu: ziua Domnului este ziua de sabat, pentru ca stim ca sabatul este singura zi de odihna, inclusiv crestina (de fapt e doar o invatatura adventista).
In cazul zilei Domnului, e logic ca e traducerea cuvantului din greaca in limba latina, in Biblie scrie "ziua Domnului" in greaca.

Acum despre cand s-a spus asa este alta discutie. Adventistii spun ca in Apocalipsa e vorba de ziua de sabat, dar singurul argument e ca asa cred ei ca ziua de odihna era tot cea de sabat si pentru crestini. In schimb observam ca intotdeauna ziua de odihna era numita Sabat, chiar si cand e mentionata prima zi a saptamanii era numita prima zi dupa Sabat. Zilele saptamanii nu aveau un nume la evrei, erau numite prima, a doua, dupa saptamana din desert cu caderea manei. E prima data cand o zi anume e mentionata cu "ziua Domnului", altfel era doar simolic denumirea de Ziua Domnului.
Sf. Ioan a scris Apocalipsa tarziu, fiind ultima scriere din Noul Testament, la sfarsitul secolului I. Eu am scris un mesaj in care in cea care e considerata cea mai veche scriere post bilblica, Didahia (apocrifa), screid e "ziua Domnului", datarea ei este prin anii 50-70, cel mai tarziu sfarsitului secolului I. Am mai dat epistola lui Barnaba (apocrifa), epistola sfantului Ighatie, scrisa tot pe la sfarsitul secolului: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...2&postcount=76
Chiar tu dai exemplul din evanghelia lui Petru, de la inceputul sec. II, deci nu cum spun unii, ca dupa edictul Sf. Constantin apare Ziua Domnului, pana atunci toti stiau de Sabat.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de catalin2

Cred ca nu ai inteles exact ce voiam sa spun. Nu are importanta cum a fost tradus si cum se spune in fiecare limba si ca in Biblie e scris in greaca, si Biblia in limba romana e difertia de cea in greca, are cuvinte romanesti.
De fapt faci un argument circular, explici ca nu poate fi "ziua Domnului" pentru ca adventistii cred ca sabatul este ziua de odihna, deci si "ziua Domnului". Acelasi argument circular era si in argumentatia de pe site-ul adventist. Argumentul circular este cand se introduce in ipoteza o parte din ceea ce era de demonstrat. De exemplu: ziua Domnului este ziua de sabat, pentru ca stim ca sabatul este singura zi de odihna, inclusiv crestina (de fapt e doar o invatatura adventista).

Nu e deloc argument circular! Nu [doar] adventiştii cred că sâmbăta e ziua [de odihnă a] Domnului, ci întreaga Scriptură! Hristos a creat (prin faptul că El e Creator) sabatul, Hristos S-a autodenumit Domn al Sabatului, Hristos a spus că şi după El creştinii vor respecta sabatul. A folosit şi El un "argument circular"? Combate-L dacă-ţi dă mâna!

În prealabil postat de catalin2

In cazul zilei Domnului, e logic ca e traducerea cuvantului din greaca in limba latina, in Biblie scrie "ziua Domnului" in greaca.

La data la care s-a tradus Biblia în latină (Vulgata) ziua Domnului era într-adevăr considerată duminica, însă pe vremea lui Ioan, ziua Domnului Iisus al Sabatului, era sâmbăta. Să nu-mi spui că Iisus a păzit duminica!

În prealabil postat de catalin2

Adventistii spun ca in Apocalipsa e vorba de ziua de sabat

Acum când am lăsat varianta I-a (ziua Domnului = ziua revenirii Domnului) nu-ţi convine nici varianta a II-a (ziua Domnului = ziua sâmbetei)...

În prealabil postat de catalin2

In schimb observam ca intotdeauna ziua de odihna era numita Sabat, chiar si cand e mentionata prima zi a saptamanii era numita prima zi dupa Sabat.

Exact. Acesta e un argument lingvistic al importanţei sâmbetei şi nu al duminicii. Argument lingvistic prezent atât la un neevreu (Luca), cât şi în perioada de după Învierea Domnului (Faptele Apostolilor). Acest dublu argument lingvistic ar trebui să-ţi dea serios de gândit ...

În prealabil postat de catalin2

Zilele saptamanii nu aveau un nume la evrei, erau numite prima, a doua, dupa saptamana din desert cu caderea manei.

Mă faci să râd... crezi că-ţi înghit găluşca asta cu săptămâna doar după exod? Săptămâna exista încă de la Creaţie, chiar popoarele din jurul Israelului cunoşteau săptămâna...

În prealabil postat de catalin2

Didahia (apocrifa), screid e "ziua Domnului", datarea ei este prin anii 50-70, cel mai tarziu sfarsitului secolului I.

Hai să nu exagerăm! Nu cumva e datată chiar înainte de Hristos?

În prealabil postat de catalin2

deci nu cum spun unii, ca dupa edictul Sf. Constantin apare Ziua Domnului, pana atunci toti stiau de Sabat.

Doar după sinodul de la Aquileia apare denumirea de "ziua Domnului", până atunci i se spunea "ziua Soarelui".