Si cerul s-a umplut de sfinti

[osutafaraunu]

În prealabil postat de catalin2

Si pe tot globul tu esti singurul care da aceasta interpretare (la care s-a alaturat si profetul, deci doua din sapte milarde).

Hai să nu absolutizăm, încă n-ai terminat de intervievat cele şapte miliarde de persoane, eşti abia la început... Succes şi... viaţă veşnică!

În prealabil postat de catalin2

Daca nici cultul tau nu spune asta e clar ca se poate face orice interpretare a aceleiasi Scripturi.

Nicio problemă, în chsestiuni neesenţiale pot avea opinii diferite. Chiar dacă Apoc.1,10 nu se referă la ziua [revenirii] Domnului, El tot va reveni, că despre asta se mai spune în alte sute de locuri. În schimb, am mai câştigat un argument în favoarea zilei [de sâmbătă a] Domnului!

În prealabil postat de catalin2

Aici te-ai incurcat in rastalmacire, nu cred ca ai observat ce ai scris. Care e prima zi dintre doua sabate? Dupa ce numeri o sa-ti iasa duminica.

nu m-am încurcat deloc, asta am şi vrut să spun: prima zi dintre două sâmbete este duminica (prima zi a săptămânii). Doar că această zi (întâia a săptămânii) nu este numită "ziua Domnului", ci tot în raport cu sâmbăta (prima dintre două sâmbete).
Ei, cum sună asta? Ortodocşii celebrează ziua aia care vine după Sâmbăta Domnului! Sună destul de nasol, este?

În prealabil postat de catalin2

Dar si aici este tot o confuzie, pentru ca stii ca ti-am spus si data trecuta si poti gasi si in acel articol ca sabat inseamna si saptamana.

Folosind acest sens, Fapte 20,7 ar suna cam ciudat "în prima a săptămânilor"... ar suna totuşi bine dacă săptămâna ar fi la singular şi nu plural precum în versetul nostru. Deci "prima zi a săptămânii" e corect, însă mot a mot, textul spune în traducere liberă "prima a sâmbetelor", sau "prima [zi] dintre [două] sâmbete"

În prealabil postat de catalin2

Iar aici originalul din Biblia Vulgata

Vulgata nu este "originalul", ci o traducere (în limba latină) a originalului grecesc.

În prealabil postat de catalin2

Sa-ti explic din nou: cuvintele limbii romane sunt preluate din diverse limbi. De exemplu scrie ca "sambata" e preluat din slava, "sonbota". Duminica e preluat din latina, "dominica". La randul lor acestea sunt preluari. Asadar in originalul grec scrie "ziua Domnului" in greaca, normal ca nu in latina sau romana.

Deşi unică în NT, expresia κυρική ήμέρα are o lungă istorie în limba greacă post-biblică. Ca şi forma prescurtată (κυρική), ea este folosită de obicei de părinţii bisericeşti pentru prima zi a săptămânii, iar în limba greacă modernă κυρική este cuvântul uzual pentru duminică. Echivalentul său latin, Dominica Dies, este o denumire comună pentru aceeaşi zi şi a trecut în diferite limbi moderne, ca în spaniolă, domingo, în franceză, dimanche, şi în română, duminică. Din acest motiv abordarea ta superficială ar indica că expresia κυρική ήμέρα din Apoc. 1,10 se referă de asemenea la duminică, şi că Ioan nu doar că a primit viziunea în prima zi a săptămânii, dar a şi recunoscut-o ca fiind „ziua Domnului".

Spuneam că ai o abordare superficială, deoarece aceasta nu ţine cont de principiul recunoscut, al metodei istorice, şi anume că o interpretare trebuie făcută ţinând cont doar de dovezile care îi sunt anterioare în timp sau contemporane, nu prin date istorice care provin dintr-o perioadă ulterioară. Acest principiu este de o importanţă deosebită în problema studierii expresiei „ziua Domnului”, aşa cum apare în Apoc1,10. Deşi în scrierile părinţilor bisericeşti ea apare frecvent cu sensul de duminică, prima dovadă concludentă a unei asemenea întrebuinţări nu se găseşte decât în ultima parte a secolului al II-lea, în lucrarea apocrifă "Evanghelia după Petru" (9,12), unde ziua învierii lui Hristos este denumită „ziua Domnului”. Întrucât documentul acesta a fost scris la trei sferturi de veac după ce a scris Ioan Apocalipsa, el nu poate constitui o dovadă că pe vremea lui Ioan expresia „ziua Domnului” se referea la duminică. S-ar putea da numeroase exemple pentru a arăta rapiditatea cu care cuvintele îşi pot schimba înţelesul. Prin urmare, sensul de aici al expresiei „ziua Domnului” este stabilit mai corect prin referirea la Scriptură, nu la literatura ulterioară.

În prealabil postat de catalin2

A fost tradus apoi in limba latina, romanii nu vorbeau greaca in imperiu.[/left]

În Imperiu Roman, atât de eterogen în ce priveşte limbile şi dialectele vorbite, greaca era un fel de "engleză" în care se puteau înţelege cetăţenii din diferitele părţi ale Imperiului. Aşa se face că scriitorii Noului Testament, indiferent de naţia ori locul unde au scris cărţile lor, le-au scris în limba greacă populară (koine) vorbită în Imperiu.