Vine primavara si cu ea si multa destrabalare!

Nu e vorba numai de sminteala noastră, a celor care privesc. Dar nici să trecem prin lume ignorând-o, gândindu-ne numai la păcatele noastre, fără să ne întristăm de ce vedem în jur. E vorba de tinere la început naive, care aşa cresc, aşa văd, aşa sunt formate în societatea asta la care contribuim cu toţii. De fapt, inocenţa, curăţia sufletească le este furată perfid, fără ca cineva să-şi dea seama, să se revolte pentru asta.

E vorba de o cultură care se propagă agresiv şi care afectează pe toată lumea. E adevărat, nu putem face mare lucru; doar să ne retragem, să închidem ochii. Însă poate vor fi şi părinţi de fete sau adolescente, tinere care vor citi acestea (pentru că în special de îmbrăcămintea lor e vorba) şi vor înţelege că afirmarea acestei libertăţi sexuale pe care o exprimă din ce în ce mai mult vestimentaţia e un mare pericol. Sufletele se pierd pe ne-simţite, îmbrăţişând ideea de emancipare, de eliberare (care este atribut dumnezeiesc, nu?).

Trebuie să refuzăm să mai acceptăm compromisurile cu noi înşine, dublele măsuri (suntem credincioşi dar trebuie să ne comportăm, îmbrăcăm ca şi colegii noştri); nu poţi să faci pocăinţă, să participi la Canonul cel Mare, plângându-ţi păcatele senzuale („cusutu-mi-a haine de piele păcatul”) într-o îmbrăcăminte sexy.