TRIODUL - Perioada pocaintei!

[cristiboss56]

Folosit-am rău chipul Tău, şi am stricat porunca Ta; toată frumuseţea mi s-a întunecat, şi cu patimile mi s-a stins făclia, Mântuitorule. Dar milostivindu-Te, dă-mi bucurie, precum cânta David.Intoarce-te, căieşte-te, descoperă cele ascunse; grăieşte lui Dumnezeu Cel ce ştie toate. Tu singur ştii, Mântuitorule, cele ascunse ale mele; ci Însuţi Tu mă miluieşte, precum cânta David, după mare mila Ta.
Stinsu-s-au zilele mele, ca visul celui ce se deşteaptă. Pentru aceasta ca Iezechia lăcrimez pe patul meu, ca să mi se adauge ani de viaţă. Dar care Isaia va să stea pentru tine, suflete? Fără numai Dumnezeul tuturor.

[Mihailc]

”Pocăiește-te și plângi biet suflete al meu, înainte de a se termina ospățul și înainte ca Dumnezeu să închidă ușa cămării Mirelui” (Tropar din cântarea a 3-a, omis în versiunea românească)

[Mihailc]

Porunca cea de taină, luând-o întru cunoștință, cel fără trup în casa lui Iosif, degrab a stătut înainte, zicând celei ce nu știa de nuntă: Cel ce aplecat, cu păgorârea cerurilor încape fără schimbare tot întru tine. Pe Care și văzându-L în pântecele tău, luând chip de rob, mă spăimântez a striga ție: Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară. (troparul Acatistului Buneivestiri)

[cristiboss56]

Lecţia pe care o primim de la Bunavestire: intră în starea de bucurie, şi binevesteşte, pământule, bucurie mare!



Binevesteşte, pământule, bucurie mare, lăudaţi, ceruri, slava lui Dumnezeu (cântarea a 9-a din Canonul Bunei Vestiri)

[Mihailc]

Toate săltările trupului înfrânându-ți cu ostenelile sihăstrești, ți-ai arătat vitează înțelepciunea sufletului tău, că poftind să vezi Crucea Domnului, te-ai răstignit singură pe tine lumii, tu cea vrednică de cântare. Drept aceea și spre râvna vieții îngerești cu dragoste te-ai îndemnat singură, preafericită: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască bogat iertare de greșale, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. (Sedealnă la Utrenia Duminicii Sfintei Maria Egipteanca)

[glykys]

Nu am acum la indemana cartea din care am mai citat, dar de acolo am aflat un lucru interesant, la care nu ma gandisem pana atunci: Postul Pastilor se tine nu doar pentru a ne pregati de Inviere, ci si pentru a ne pregati pentru Patimile Domnului. De aceea tine 40 de zile: deci din prima zi a Postului si pana vinerea aceasta. Sapatamana Patimilor (precedata de Sambata lui Lazar si de Duminica Floriilor) se constituie intr-o perioada de post de sine statoare, in care suntem chemati sa Il urmam pe Hristos si sa ii fim alturi, pentru a ne rastigni si a ne ingropa cu El, in vederea Invierii. Folosul celor 40 de zile de post se va vedea acum, in felul in care vom trai realitatile din Sapatamna Mare.

[Mihailc]

În prealabil postat de glykys

Nu am acum la indemana cartea din care am mai citat, dar de acolo am aflat un lucru interesant, la care nu ma gandisem pana atunci: Postul Pastilor se tine nu doar pentru a ne pregati de Inviere, ci si pentru a ne pregati pentru Patimile Domnului. De aceea tine 40 de zile: deci din prima zi a Postului si pana vinerea aceasta. Sapatamana Patimilor (precedata de Sambata lui Lazar si de Duminica Floriilor) se constituie intr-o perioada de post de sine statoare, in care suntem chemati sa Il urmam pe Hristos si sa ii fim alturi, pentru a ne rastigni si a ne ingropa cu El, in vederea Invierii. Folosul celor 40 de zile de post se va vedea acum, in felul in care vom trai realitatile din Sapatamna Mare.

Săptămâna aceasta, ultima din Postul Mare, Triodul propune o imnografie deosebită, consacrată în special prăznuirilor Sâmbetei lui Lazăr și a Duminicii Stâlpărilor, dar și finalului celor 40 de zile de ale pregătirii credincioșilor pentru timpul liturgic care începe încă de mâine seară, odată cu minunata Utrenie consacrată celei mai mari minuni săvârșite de către Domnul: învierea unui cadavru intrat deja în putrefacție. Sâmbăta lui Lazăr e un praznic mult mai mare decât arată calendarele noastre și practica liturgică curentă a comunităților ortodoxe. Una dintre temele secudare ale sărbătorii face trimitere la valoarea prieteniei, întrucât este singurul moment din Evanghelii unde-L vedem pe Hristos plângând pentru un apropiat pe care-l iubea și trebuie că acest Lazăr a fost un om excepțional de vreme ce s-a învrednicit de aceast uriaș privilegiu al prieteniei ipostaziate a Domnului. Cu siguranță Dumnezeu ne iubește pe fiecare în parte, dar iată că sunt și oameni cu care are relații privilegiate, persoane care-L ”odihnesc” cu ceea ce sunt ei. În mod paradoxal, creștinismul răstoarnă raportul strict religios dintre creatură și Creator: putem așadar să-L urmăm interesați criptoegoist doar de mântuirea noastră sau putem să-l urmăm fiindcă Îl iubim și ni-L dorim ca prieten, ne place să petrecem timp cu El și să ne bucurăm împreună într-o relație de o densitate afectivă infinită.