Inchisa in intuneric

Nu stiu ce vorbe te-ar ajuta sau te-ar indruma.
Stiu doar sa-ti spun ce banuiesc din experienta mea:

uneori, cand ma Spovedesc, pe langa pacatele savarsite, mai spun si necazurile, greutatile si neputintele pe care le am. De multe ori ma gandesc ca spunandu-le la Spovedanie, ele ajung direct la Dumnezeu si ca din clipa aceea inainte, nu le mai infrunt singura ci cumva alaturi de El. Se schimba dupa aceea si modul de a le privi si ele nu mai sunt de nesuportat

Daca doresti, spune la urmatoarea Spovedanie lucrurile pe care le simti. Sunt sigura sigura ca se va schimba situatia ta. Intotdeauna in bine.

Doamne ajuta!

Mandria este mama multor pacate.
Cel mai mare inaintea lui Dumnezeu este cel care spune primul: ,,Iarta-ma!".

Nu e bine sa uram, caci ura este un sarpe veninos care musca si pe cel care uraste si pe cel care este urat. Cu timpul, cel plin de ura, chiar din motive foarte justificate, se imbolnaveste. De aceea, cauta pacea cu tine insati.
Iar pe ceilalti ii lasi in voia lui Dumnezeu.

Citeste cartea ,,Intoarcerea la Hristos"' de Ioan Ianolide si vezi cum isi mentineau linistea sufleteasca sfintii in inchisori. Atunci necazurile tale ti se vor parea mai mici.

Invata, asadar sa ierti, si , chiar daca nu vorbesti o vreme cu anumite persoane, macar sa nu le urasti. Iar daca te izolezi putin de lume, fa-o spre slava lui Dumnezeu. Nici nu e nevoie sa fii in centrul atentiei intotdeauna.

Deprinderea smereniei este cea mai mare podoaba pentru o femeie. Pacat ca invatam atat de tarziu acest lucru.

Lasa-te calauzita de un duhovnic intelept si socoteste-i pe toti mai buni in fata lui Dumnezeu decat pe tine. Repet: in fata lui Dumnezeu, nu in fata lumii. E sfatul parintelui Proclu din judetul Neamt, nu al meu. Doamne ajuta.