o nedumerire

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de stefan florin

doamna aici gresiti. Musulmanii NU se vor mantui. Uitati ce zice Hristos:
"Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.
Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi"
(Marcu 16:15-16)
Cred musulmanii ca Iisus este Dumnezeu? NU! Sunt musulmanii botezati? NU!...iar cel ce nu va crede se va osandi-zice Hristos. Asa ca...trageti concluzia singura. Doamne ajuta!

Cred ca uneori se face o mare confuzie intre mantuire si sfintenie. Eu cred ca de mantuit se vor mantui multi, indiferent de credinta. Dumnezeu este de o bunatate pe care mintea omului nu o poate cuprinde. "Fiecare pasare pe limba ei piere". Este cu totul absurd sa te rogi in fiecare zi, sa faci milostenie, sa fii un om bun si iubitor de semeni si sa nu te mantuiesti. Doar ca "ceilalti" nu vor gusta din "Imparatia cerurilor". Ortodocsii au intr-adevar un privilegiu deosebit, dar el nu vine de-a gata. Trebuie sa urmam Calea pe care Mantuitorul ne-a lasat-o. Altfel, ma tem ca ajungem cu adevarat in iad, in timp ce musulmanul milostiv si rugator se va mantui, chiar daca nu se va numara printre acele "cete-cete", pastorite de Mantuitor. Pacatul strigator la cer nu e acela ca musulmanul s-a nascut musulman, ci acela prin care ortodoxul se leapada de ortodoxie si trece la religia mahomedana, budista, hindusa etc.

[iustin10]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Pacatul strigator la cer nu e acela ca musulmanul s-a nascut musulman, ci acela prin care ortodoxul se leapada de ortodoxie si trece la religia mahomedana, budista, hindusa etc.

Pacatul cel mai mare este absenta iubirii ,si la musulman,si la ortodox. Iata deci ca toti suntem supusi aceluiasi pacat...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Cred ca uneori se face o mare confuzie intre mantuire si sfintenie. Eu cred ca de mantuit se vor mantui multi, indiferent de credinta. Dumnezeu este de o bunatate pe care mintea omului nu o poate cuprinde. "Fiecare pasare pe limba ei piere". Este cu totul absurd sa te rogi in fiecare zi, sa faci milostenie, sa fii un om bun si iubitor de semeni si sa nu te mantuiesti. Doar ca "ceilalti" nu vor gusta din "Imparatia cerurilor".

Poţi dezvolta un pic această deosebire, care, mărturisesc, mie nu prea îmi este clară? Cum este această mântuire în afara împărăţiei cerurilor? Probabil prin mântuire înţelegi izbăvirea de iad, însă poate fi aceasta fără comuniunea cu Împăratul Hristos? Sau poate ai în vedere o comuniune relativă, nedeplină? (ceea ce e valabil, de altfel, şi pentru creştini, cu posibilitatea înaintării nesfârşite în ea).