Fumatul si Impartasania

[ecaterina7]

În prealabil postat de fallen

De 2 saptamani incerc sa va raspund dar abia acum reusesc. Cu toate ca este destul de personal, o spun totusi. Mie mi s-a parut ca am devenit (mult mai ) isterica, aveam tendinta, mai mult la inceput, si inca o mai am, sa ma cert, sa-mi revendic drepturile atunci cand consider ca sunt nedreptatita, ma chinuie mult mai rau/mai des sentimente nedorite de mandrie, invidie, manie, frica, anxietate, chiar teroare cateodata. Pe vremuri aveam "puterea" sa ies afara sa-mi aprind o tigara si sa zic "foux, tous les moments courrent", dar acum ma consum mult mai mult si nu mai imi pot reprima acele sentimente de care ziceam mai sus. Chiar si iertarea si uitarea care sunt antidoturile pana la urma, realizez ca nu sunt chiar asa usor de acordat.
In orice caz, acum cateva seri, intr-un astfel de moment, mi-am mai aprins o tigara, constienta fiind insa ca nu ma va ajuta, pana la urma, si nedorind in nici un caz sa ma reapuc, si mi-am amintit de "Rugaciunea inimii", si cred ca a functionat, ca in cateva secunde am lasat tigara si parca m-am si linistit un pic.
Se pare ca necuratul ne vrea sufletele si cand vrem sa scapam de el ne loveste cu alte ispite din ce in ce mai grele, e acel "razboi nevazut " de care vorbeste si parintele Boca. Tot ce sper e ca toate aceste nevointe ale noastre sa fie spre mantuire, si nu sa fie doar preludiul osandei vesnice. Totul e sa nu ne pierdem speranta si sa nu hulim impotriva lui Dumnezeu atunci cand ne e mai greu.

recunosc aceste stari prin care treceti, cu timpul nu veti mai simti asta, e normal sa fie asa pentru ca dracilor nu le place sa nu ne mai cheltuim banii pe tigari si ne dau acele sentimente, insa nu trebuie sa uitam ca Bunul Dumnezeu nu le va ingadui mai mult decat putem noi sa rabdam. si eu cand am renuntat la fumat ajungeam de la super calma la isterica intr-o clipa, parca nu eram eu, insa si cand fumam tot straina imi eram mie insami. ma mai intreaba cate unu de ce m-am lasat si cand spun ca pentru ca e pacat se stramba, mi-as permite sa fumez dpdv material, pana in prezent boala nu m-a cuprins din cauza lor, deci ce-ar fi putut sa ma impiedice? cum ati spus, dupa fiecare tigara ma simteam vinovata. eu nu cred ca as mai putea sa fumez, nu ma pot intoarce de unde am plecat, cred ca Dumnezeu s-ar supara foarte tare pe mine, il am pe El, pentru ce imi mai trebuie tigara? am auzit un tip in autobuz intr-o zi ca din fumator s-a transpormat in nefumator si acum anti-fumator, cam asa simt si eu pentru ca daca erau asa bune nu mi-as fi dorit sa renunt la ele, din cauza lor eu am stat atata timp departe de Biserica si de Dumnezeu. ce exemplu sa fiu eu pentru copiii mei cu tigara in gura, cum sa le spun eu sa nu mai fumeze cand eu fumez? i-am explicat baiatului meu ca nu sunt bune snadajduiesc eu ca nu se va lasa influentat de anturaj ca sa se apuce de fumat. drumul mantuirii este stramt si greu, dar trebuie sa avem credinta, sa nu deznadajduim in dragostea lui Dumnezeu. cand nu credem si nu ne pasa daca suntem sau nu pe placul Lui si dracii ne lasa in pace pentru ca oricum suntem ai lor, insa cand vrem sa ne apropiem de Dumnezeu ei se impotrivesc si lupta cu noi, de aceea se si spune ca drumul mantuirii este greu.

MUlta sanatate trupeasca si pace sufleteasca va doresc!