Miscarea de reinnoire carismatica

[penticostalul]

În prealabil postat de catalin2

Profetul de carton a scris despre penticostalism lucruri adevarate, exact ce spune si ortodoxia.

Draga Catalin, opinia mea este ca tu ai probleme serioase cand este vorba sa exprimi ortodoxia.
Useri ortodocsi ti-au spus-o mai pe sleau decat mine: "nu pricepi lucruri elementare despre Biserică".

Dar totusi n-as fi crezut ca il vei face pe "Profetul de Carton" purtatorul de cuvant al ortodoxiei in relatiile cu penticostalii.
Asta arata ca esti complet strain de cauza.

Profetul tau are ceva cunostinte despre penticostali dar este un mincinos si e prea incarcat de ura pentru a putea fi obiectiv. Tu nu ai nici cunostinte despre penticostali (adica nu stii chiar nimic) si nu ai nici diplomatia necesara discutiilor cu cei de alte confesiuni.

Lasa-l pe parintele Necula sau pe userii ortodocsi competenti de pe forum sa prezinte „exact ce spune si ortodoxia”.
Te rog eu, e un sfat prietenesc. Nu ai chemare pentru a discuta cu non-ortodocsii.

Tu esti un bun "caine de paza al ortodoxiei". Cand cineva o ataca tu poti sa aperi intr-un mod adecvat.
Dar cand e vorba sa exprimi frumusetea ei sau sa o prezinti ortodoxia in relatiile cu non-ortodocsii esti limitat. Adica varza. Dar fiecare dintre noi are puncte forte si limitari. La noi la neoprotestanti suntem unii care vrem sa cantam sau sa predicam dar n-avem nicio chemare. S-a compus o fabula spre a ne lumina. Vezi poate te cerceteaza si pe tine:

Într-o zi-nsorită, ochiul mânios,
Se zbătea-n orbită și privea în jos:
-"Ce e, frățioare" - eu l-am întrebat -
"Ai vreo supărare?" - "Da, sunt revoltat!
Și-ți voi spune-acuma adevărul tot -
C-am răbdat într-una ș-acum nu mai pot;
Din a mea-nălțime, tot privind în jos,
La piciorul ăsta strâmb și noduros,
Pe-ale mele gene, jur că nu mă-nșel
Că de la o vreme, prea-ncălțat e el!
În ciorapi, în gheată, veșnic lustruit,
Să-l admire lumea, pfui! Ce ipocrit!
Câtă cheltuială, ce atenții mari,
Iar eu procopseala ... niște ochelari!
Ca să fiu tot paznic - Nu! - mai bine chior,
Chiar de par obraznic, vreau să fiu picior!"
Și dintr-o zvâcnire ochiul a sărit -
Dar fără privire, talpa l-a strivit.

Când cu duioșie vrut-am să-l adun:
Mâna, cu mânie, îmi dădea un pumn ...
-"Slugă credincioasă, dar cu tine ce-i?"
-"Asta-i ce m-apasă: slugă cât mă vrei?
Numai încordată, să lucrez, să scriu!
Să hrănesc stomacul, veșnic nesătul,
Și umflat cât sacul, nu mai vreau, destul!
Singura-mi stăpână, vreau să-mi fiu pe plac:
Eu nu mai sunt mână, mă declar stomac!"
Și din clipa-n care mâna n-a lucrat -
Nehrănind stomacul, biata s-a uscat;

Auzind urechea tristul tărăboi,
Dintr-odată strigă: - "Și eu fac război!
Simplă, clăpăugă, stau ca un tolcer -
Nici eu nu sunt slugă, gură mă prefer!
Ea-i făra pereche, totu-i pentru ea,
Parcă pe ureche nu s-ar putea bea!
Face gălăgie ca un papagal,
Mi se da și mie să mai fac scandal ..."
Își sfârși ideea și-apoi amuți -
Și din clipa-aceea, sărmana surzi.

Dar, vă rog, nu plângeți cu-al milei foc
Că, din fericire, toate-mi sunt la loc!
O anomalie, cum am prezentat,
Doar în fantezie mi s-a întâmplat.
Însă plângeți faptul trist și dureros,
Că se-ntâmplă-acestea-n trupul lui Hristos!

Morala:
Ne-mplinim menirea, existăm, trăim,
Numai când pe alții în dragoste-i slujim!

Amin.

Catalin, dragule, eu nu atac ortodoxia. Sper ca te-ai prins macar de atata lucru.
Deci, te rog, lasa-ma pe mine in grija celor care pot sa aibe ac de cojocul meu.
Sau in cuvinte mai simple: fi bun si nu ma mai bârâi! Bine?