Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

mihailt,

Vasile Tomescu a fost bunicul meu şi s-a prăpădit în urmă cu câţiva ani.
Am postat câte ceva din însemnările lui zilnice de pe front pentru a-i cinsti memoria.
Nu mi se pare corect că-mi interpretaţi tendeţios demersul.

Tomescu Ionuţ

[TINERI PENTRU ROMANIA]

VEŞNICA RĂSTIGNIRE

De două mii de ani cea mai mare dintre dramele omeneşti, aceea a Pătimirii, se repetă duhovniceşte în fiecare primăvară.
Cine va suferi moral în aceste zile de agonie?
Peste deşertul timpului se ridică Sfânta Cruce.
Viaţa noastră banală, echivocă şi imorală îşi va urma cursul monoton.
Hristos va primi loviturile şi spinii, se va prăbuşi la pământ, lemnul Crucii îi va zdrobi carnea.
Îl vor ţintui cu lovituri puternice de ciocan de lemnul tare.
„Mi-au străpuns mâinile şi picioarele, mi-au numărat toate oasele.”
Ce vom şti despre aceasta?
Sângele Îi va şiroi încet pe trupul livid. Va căuta din ochi pe Tatăl şi sufletele noastre.
Ce-au înţeles sufletele noastre din această tragedie?
Ele nici n-au tresărit, nici n-au plâns.
Ele nici măcar n-au gândit.
Nici măcar n-au văzut.
Hristos moare singur, foarte singur.

Sufletele noastre dorm sau sunt sterile în timp ce pentru a le scoate din toropeală, din mocirlă, din moarte acest trup atârnă în suferinţă între cer şi pământ.
În zadar această inimă chinuită scoate strigăte de disperare care ar trebui să ne îngheţe sângele în vine sau să ne lase fără grai.

Şi totuşi decădem din cauza sufocării sufleteşti.
Avem nevoie de speranţă, de milostenie, de dreptate, de smerenie ca de aer.
Viaţa sufletească am primit-o spre păstrare.
Suntem purtătorii ei.
Şi mâinile ne atârnă neputincioase.
Şi lumina din ochi ni s-a stins.
Şi buzele nu ne mai tremură de fervoare şi emoţie.
Inimile ne sunt uscate ca nisipul din deşert.
Sufletele ne agonizează.

Credinţa însemnă ceva doar dacă cucereşte, iubirea doar dacă arde, milostenia doar dacă ajută concret.

Tomescu Ionuţ

[ucenic]

Tanar pentru Romania, te rog, apleaca-te putin asupra unei rugaminti din partea mea. Vrei sa rezolvi un puzzle?

Eu iti dau piesele iar tu le aranjezi in ordinea corecta, asa cum vezi tu imaginea desavarsita a unei marturii de credinta. (Atentie, piesele sunt deranjate aleatoriu, (dez)ordinea lor nu inseamna nimic).
Ex.:
1. ...
2. ...
3. ...
.
.
.

Incepem? Iata piesele:
-------------
PATRIE credinta neam FAMILIE hristos TRADITIE copii sfintenie neatarnare BISERICA sotie DUMNEZEU mama FRATII IN HRISTOS lupta DRAGOSTE mantuire
-------------
Succes!

[TINERI PENTRU ROMANIA]

ucenic,

Nu e nevoie de teste dacă doriţi o ierarhizare a ceea ce preţuim noi mai mult.
Citiţi titlul subiectului pe care l-am deschis, "Dumnezeu, Patrie, Familie".

Mareş Răzvan

[antiecumenism]

“Noi, dintru începutul plămădirii acestui neam, aşa ne ştim, români şi creştini ortodocşi. Aşa ne-am născut şi avem datoria să păstrăm curat şi deplin ce am moştenit de la străbuni, ca de la Dumnezeu. Dar noi, obşte ortodoxă română, să nu uităm niciodată evlavia, râvna şi jertfa domnitorilor, strămoşilor şi părinţilor noştri, cu care ei au apărat de-a lungul aproape a două mii de ani, patria şi această credinţă care le-au fost date drept sfântă moştenire de la Domnul nostru Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt, în Biserica Sa dreptmăritoare.Nu vrem să stricăm liniştea nimănui în cele ale conştiinţei, dar nici nu vrem a ne depărta şi a părăsi moştenirea străbună în care noi simţim că stă unitatea adâncă a neamului nostru.
Pentru noi, patria şi Ortodoxia sunt „grădina Raiului” dată nouă de Dumnezeu, ca să „lucrăm în ea şi să o păzim” (Facere 2, 15) cu sfinţenie." (Parintele Cleopa)