Reglarea naturala a conceptiei

[andreicosmovici]

În prealabil postat de Demetrius

Lăudat fie Isus!Nu sunt de acord cu planificarea familială ”lunară”; (...) Într-un an sunt 12 ”planificări”?

Aţi sesizat un aspect important: in mod normal, nu poti vorbi de planificare, fiindca omul nu are aceasta putere. Are darul de a putea da viaţă, dar pe care-l poate "aplica" sau "regla" după harul momentului. Cum am conchis şi mai sus, atât în BOR cât şi în BC există o acceptare a unor motive grave, serioase, care pot duce la "reglarea" (a se citi: stabilirea de comun acord, între soţi, a) momentului în care, chiar dacă nu faci efectiv copilul, măcar încerci, având conştiinţa că acesta poate să vină.

În prealabil postat de Demetrius

Nu e predată de BRC (Dl. Demetrius se referă la metodele naturale de reglare a conceptiei).

Fără să am intenţia de a greşi, doresc să amintesc totuşi faptul că, în învăţătura BC, există un spaţiu foarte clar dedicat metodelor naturale de reglare a concepţiei. A se citi, într-o primă fază, enciclica Humanae Vitae, sau paragraful 2370 din Catehismul Bisericii Catolice.

În prealabil postat de Demetrius

1-Se intervine în actul fizic al legăturii conjugale prin conștiința detaliului de risc 0 al concepției care intervine fizic prin faptul că dacă n-ar fi atunci actul sexual nu s-ar desfășura.
2- Acest detaliu contrazice porunca lui Dumnezeu.

Într-adevăr, dacă o familie creştină ar urmări utilizarea metodelor naturale de reglare a concepţiei doar pentru a evita la nesfârşit o sarcină, atunci ea s-ar afla în contradicţie, prin acest comportament, cu porunca lui Dumnezeu. Dacă însă recurgerea la perioadele infertile ale ciclului se face pentru a trece doar de o perioadă mai dificilă, care necesită amânarea unei (noi) sarcini, atunci soţii au un comportament moral. Un act este bun, din punct de vedere moral, atunci când deopotrivă mijloacele utilizate şi scopul vizat sunt bune. În cazul nostru, mijlocul utilizat (recurgerea la perioadele infertile ale soţiei) este bun, deoarece presupune aşteptare reciprocă, respect, act conjugal complet, dar şi deschidere pentru viaţă, în cazul unui eşec al aplicării metodei naturale. Scopul utilizat este bun, atunci când recurgerea la metodele naturale de reglare a conceptiei este temporară, şi nu se uită de porunca lui Dumnezeu.

Plusul pe care metodele naturale îl aduc este că, datorită descoperii perioadelor de infertilitate a femeii, soţii îşi pot exprima iubirea şi prin relaţiile conjugale - lucru extrem de important pentru unirea şi bunul mers al familiei -, chiar dacă există motive obiective care să ceară amânarea venirii unei (noi) sarcini. Din păcate (după părerea mea), BOR nu acceptă această optică, deşi, prin practicarea abstinenţei complete, se urmăreşte acelaşi scop pe care-l urmăreşte şi abstinenţa periodică: amânarea unei sarcini. Unde este atunci diferenţa, în faţa poruncii lui Dumnezeu? În faptul că metodele naturale permit detectarea perioadelor de infertilitate? Acest lucru este o realitate lăsată de Dumnezeu, pe care omul a descoperit-o. Şi atunci, dacă lucrurile tot stau în acest fel, de ce să nu poată exista unire conjugală în această perioadă în care există motivul grav de amânare a sarcinii, atâta timp cât ştim că viaţa conjugală participă la echilibrul familiei?

În prealabil postat de Demetrius

3- Este permisă numai dacă situația e gravă și temporară? Interesant că este permisă dacă situația este temporară, lucru perfect aplicabil și abstinenței. Dacă situația ar fi definitivă atunci ”metoda” n-ar fi permisă?

Dacă situaţia este definitivă, fără să existe vreun motiv obiectiv, atunci da, metodele naturale nu ar fi permise şi morale.

[Demetrius]

Lăudat fie Isus!

În prealabil postat de andreicosmovici

Din păcate (după părerea mea), BOR nu acceptă această optică, deşi, prin practicarea abstinenţei complete, se urmăreşte acelaşi scop pe care-l urmăreşte şi abstinenţa periodică: amânarea unei sarcini. Unde este atunci diferenţa, în faţa poruncii lui Dumnezeu? În faptul că metodele naturale permit detectarea perioadelor de infertilitate? Acest lucru este o realitate lăsată de Dumnezeu, pe care omul a descoperit-o. Şi atunci, dacă lucrurile tot stau în acest fel, de ce să nu poată exista unire conjugală în această perioadă în care există motivul grav de amânare a sarcinii, atâta timp cât ştim că viaţa conjugală participă la echilibrul familiei?

Omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. În chipul omului(în darurile date lui) stau toate capacitățile dumnezeirii, însă în puterea voinței sale zace asemănarea pe care omul o poate împlinii numai dacă se străduiește peste limitele sale umane(transcendental).

Metoda pe care o ”propovăduiți” are meteahna de a menține omul la nivelul maximal de om și nu de a-l stimula să se depășească, să se mântuiască; între altele este un obiectiv al... ”globalizării” consumismului.
Oare trebuie să avem înțelegere față de instinctele omului că-i totuși numai om? Dumnezeu n-are înțelegere.

Am citit un dicton superb: ”Dacă gândești ca un om, dacă vorbești ca un om, dacă te comporți ca un om și iubești ca un om, nu ești decât om.”(aprox)

BOR planifică mântuirea (fără calendar).

În prealabil postat de andreicosmovici

Dacă situaţia este definitivă, fără să existe vreun motiv obiectiv, atunci da, metodele naturale nu ar fi permise şi morale.

Numai o situație gravă definitivă (deci irevocabilă) poate fi obiectivă (dpmdv) și-atunci nu-nțeleg cum o fatalitate poate fi imorală.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Demetrius

Metoda pe care o ”propovăduiți” are meteahna de a menține omul la nivelul maximal de om și nu de a-l stimula să se depășească, să se mântuiască; (...) Am citit un dicton superb: ”Dacă gândești ca un om, dacă vorbești ca un om, dacă te comporți ca un om și iubești ca un om, nu ești decât om.”(aprox)

Îmi pare că faceţi o confuzie aici, de parcă mântuirea ar fi ceva pentru îngeri şi nu pentru oameni. Nu, îngerii nu se mântuiesc, ei s-au mântuit de mult, s-au ales apele, acolo, sus. Ceea ce se joacă acum, este mântuirea noastră. Eu sper să fiu om, nu îmi propun să îmi depăşesc condiţia în care m-a creat Dumnezeu. Şi, ca om, sper să mă mântuiesc.

În prealabil postat de Demetrius

BOR planifică mântuirea (fără calendar).

Prin urmare, cum procedează ortodocşii, astfel încât sporul natural al familiilor este negativ ? Înţeleg din acest topic că, după un copil sau cel mult doi, ei aleg abstinenţa completă şi definitivă, potrivit preceptelor Bisericii lor, astfel încât cuplurile căsătorite încetează de a mai avea legătură trupească vreodată ?
Sau, de fapt, una spun preoţii lor la omilie şi alta şuşotesc penitenţilor la spovadă ?

În prealabil postat de andreicosmovici

Din ce am citit, există o rezervă a Bisericii Ortodoxe față de plăcere în sine, aceasta din urmă fiind privită ca o consecință izvorâtă din căderea din Rai, și o manifestare certă a ruperii legăturii dintre Dumnezeu și om. Deci, dacă chiar "trebuie", atunci soții, în optica ortodoxă, trebuie să aibă relații conjugale numai atuci când intenționează să aibă copii. Dar, vin și întreb: dacă un rău este rău în sine, de ce este mai puțin rău în alt context? Dacă Biserica Ortodoxă propovăduiește evitarea plăcerii în sine, de ce ar fi totuși în regulă această plăcere în anumite condiții, și anume doar atunci când dorești să ai copii?

Dumnezeu a sădit în firea omului câteva legi fundamenale numite instincte, cum sunt instinctul conservării vieţii şi instinctul de perpetuare a vieţii. Pe acestea le avem comune cu toată seria vieţuitoarelor care, însă, le au ca norme fixe de viaţă.
Numai omul poate interveni, cu libertatea voinţei şi cu funcţia conştiinţei, să modifice natura acestor norme fixe, în două sensuri opuse: 1- înspre dereglarea lor devenind patimi; 2 – înspre convertirea şi sublimarea lor prin virtute, înspre eliberarea de tirania lor prin nevoinţă şi lupta metodică. Deci, un instinct sădit ca lege de existenţă a firii devine patimă prin libera voinţă a omului.

Împlinirea oricărui instinct al firii e însoţită de plăcere. Omul, numai omul, dintre toate vieţuitoarele, vrea să despartă funcţia biologică a instinctului în două, vrea să separe rostul instinctului de plăcerea ce-l însoţeşte, alegându-şi plăcerea şi refuzându-i rostul.

[Demetrius]

Doamne ajută!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Îmi pare că faceţi o confuzie aici, de parcă mântuirea ar fi ceva pentru îngeri şi nu pentru oameni. Nu, îngerii nu se mântuiesc, ei s-au mântuit de mult, s-au ales apele, acolo, sus. Ceea ce se joacă acum, este mântuirea noastră. Eu sper să fiu om, nu îmi propun să îmi depăşesc condiţia în care m-a creat Dumnezeu. Şi, ca om, sper să mă mântuiesc.

Într-adevăr, e vorba de o confuzie, însă dvs o faceți, ba vă și contraziceți spunând că nu vă propuneți depășirea propriei condiții, fără să știți care e aceasta:
34. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteţi?"(In10,34)
dar totuși sperați la... transcendență, posibilă doar prin El:
6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.(In14,6)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Prin urmare, cum procedează ortodocşii, astfel încât sporul natural al familiilor este negativ ? Înţeleg din acest topic că, după un copil sau cel mult doi, ei aleg abstinenţa completă şi definitivă, potrivit preceptelor Bisericii lor, astfel încât cuplurile căsătorite încetează de a mai avea legătură trupească vreodată ?
Sau, de fapt, una spun preoţii lor la omilie şi alta şuşotesc penitenţilor la spovadă ?

Când am spus că BOR planifică mântuirea, eu nu m-am referit doar la ortodocși, ci la Biserică și-apoi la principiul de credință, la Adevăr, care nu poate fi diferit.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Demetrius

Când am spus că BOR planifică mântuirea, eu nu m-am referit doar la ortodocși, ci la Biserică și-apoi la principiul de credință, la Adevăr, care nu poate fi diferit.

În acest caz, modificaţi întrebarea mea, punând "cei din Biserică" sau "cei care susţin principiul de credinţă" în loc de "ortodocşi". Pe mine mă interesează dacă abstinenţa perpetuă după primul sau cel de-al doilea copil este o practică larg folosită de cei care o propovăduiesc, din moment ce familiile ortodoxe pe care le cunosc au, în majoritate, unul sau doi copii.

[Demetrius]

Cristos a înviat!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În acest caz, modificaţi întrebarea mea, punând "cei din Biserică" sau "cei care susţin principiul de credinţă" în loc de "ortodocşi". Pe mine mă interesează dacă abstinenţa perpetuă după primul sau cel de-al doilea copil este o practică larg folosită de cei care o propovăduiesc, din moment ce familiile ortodoxe pe care le cunosc au, în majoritate, unul sau doi copii.

Da, așa-i, aveți dreptate.
Recunosc că mai demult nu eram adeptul acestei soluții, dar acum, privind înapoi, mă deplâng.
Eu însumi am avut nevoie mai întâi de formularea unei atitudini bazată pe Duhul Sfânt și El bine-nțeles că m-a ajutat. Acum m-aș minți în primul rând pe mine dacă aș spune altceva și-I mulțumesc lui Dumnezeu.

Mesajele lui andreicosmovici sunt proiectate anume pentru a specula prin atente și insidioase formulări intelectuale orice fisură din Cateheză și din cuvântările clericilor cu scopul de a ”căpușa” pornirile instinctuale umane care acționează împotriva Duhului mereu; nu văd în cuvântul lui andreicosmovici acțiunea Duhului Sfânt, ci doar insistență, și-atunci bănuiesc că probabil e plătit de vreo fundație pan-europeană cu ”scopuri” precise de ”organizare familială” pe principiile inalienabile ale drepturilor omului.

[andreicosmovici]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pe mine mă interesează dacă abstinenţa perpetuă după primul sau cel de-al doilea copil este o practică larg folosită de cei care o propovăduiesc, din moment ce familiile ortodoxe pe care le cunosc au, în majoritate, unul sau doi copii.

Sunt interesat si eu de raspunul la aceasta intrebare. Imi părea că intrebarea a fost pusă Dlui Demetrius, dar nu v-a raspuns (inca).

În prealabil postat de Demetrius

Mesajele lui andreicosmovici sunt proiectate anume pentru a specula prin atente și insidioase formulări intelectuale orice fisură din Cateheză și din cuvântările clericilor cu scopul de a ”căpușa” pornirile instinctuale umane care acționează împotriva Duhului mereu; nu văd în cuvântul lui andreicosmovici acțiunea Duhului Sfânt, ci doar insistență, și-atunci bănuiesc că probabil e plătit de vreo fundație pan-europeană cu ”scopuri” precise de ”organizare familială” pe principiile inalienabile ale drepturilor omului.

Nu am experienta despre cum (daca) se raspunde unei abordari precum cea de mai sus, a Dlui Demetrius. Orice om are dreptul sa creada ceva despre cineva, dar este bine sa-si fondeze cat mai bine presupunerile, din cat mai multe surse independente, si sa prezinte aceste surse, sa nu le tina secrete. Nu stiu care ar fi aceste surse, in cazul Dlui Demetrius.
In orice caz, abordari precum cele ale Dlui Mihnea Dragomir sau Ovidiu.B sunt mult mai respectuoase si stimulante intelectual, respecta legile de baza ale dialogului. Le dau drept un exemplu de urmat, dupa parerea mea.

Raman linistit in ce priveste intentiile pentru care am demarat acest topic. Sunt un crestin catolic, practic metoda naturala de reglare a conceptiilor, si sunt preocupat de motivarea teologica si filosofica a metodelor naturale, tocmai fiindca sunt greu de practicat. Lunar, in viata conjugala intervine o perioada de abstinenta totala, care dureaza aprox. 12 - 14 zile, si care se suprapune si cu perioada de fertilitate a femeii, cand chemarea pentru viata conjugala este mai apriga pentru aceasta. Dintr-un anumit punct de vedere, acest post poate fi mai dificil decat cel alimentar, in sensul in care, in timpul postului alimentar, poti totusi sa elimini senzatia de foame, mancand de post. In timp ce, senzatia de dorinta si apropiere trupeasca nu poate fi eliminata cu nimic. Sfintenia nu presupune alterarea naturii umane, ci "supunerea" acestuia unui scop mai inalt. Deci, abstinenta inseamna, la nivel mecanic, scrasnire din dinti, pentru un scop pe care-l consideri mai inalt decat realitatea pentru care te sacrifici.

Un lucru nu inteleg: in acest topic, s-a argumentat ca despartirea placerii actului sexual, de consecintele posibile, este imoral. Este adevarat ca, prin utilizarea metodelor naturale, se desparte unirea trupeasca (placerea) de procreare. Insa, in acelasi timp este respectata porunca lui Dumnezeu, "inmultiti-va", fiindca metodele naturale sunt utilizate doar in perioada in care, obiectiv, nu se poate asuma o noua sarcina. In plus, asa cum sugera si Dl Dragomir, se rezolva o problema destul de spinoasa a familiei: frecventa relatiilor conjugale. Cei care sunt casatoriti stiu despre ce este vorba. Nu conditionezi iubirea conjugala de actul conjugal, dar este cert faptul ca relatiile conjugale ajuta mult in pastrarea unitatii si a bunei dispozitii dintr-o familie. Intreba Dl. Dragomir mai sus, si intreb si eu acum: sa inteleg ca in BOR, cuplurile tinere care nu mai au copii, practica abstinenta totala? Unde sunt acele cupluri, fiindca as dori sa le intreb cum reusesc sa traiasca asa ceva, si cum reusesc sa compenseze lipsa relatiilor conjugale, din punctul de vedere al unitatii familiei.

De mai multe ori am mai intrebat un lucru: exista un document oficial al BOR asupra reglarii naturale a conceptiilor? M-as bucura sa existe, fiindca ar insemna ca BOR s-a aplecat asupra acestei probleme, dandu-i o solutie unitara, care sa poata constitui un reper (inclusiv) pentru duhovnici, clerici, mireni. In lipsa unui astfel de document, ma gandesc ca se ajunge la un fenomen nedorit de "migrare duhovniceasca", adica te duci la duhovnicul care-ti ofera raspunsul care-ti convine. Din moment ce, prin acest sistem, se presupune ca ramane nealterata legatura "verticala": Duh Sfant, duhovnic, credincios.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Demetrius

"Eu am zis: dumnezei sunteţi"

"... şi toţi fii ai Celui Preaînalt.
Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi." Ps 81:6-7

[Mosh-Neagu]

In prima zi de Pasti, copilul unei vecine, in timp ce era la mormantul tatalui, si-a bagat degetelul in gaura unei candele, iar mama-sa... enervata ca nu se astampara, a tras brusc de acea lumanare (candela) care urma sa fie aprinsa la mormant, iar copilul s-a ranit urat la deget. Astfel am plecat impreuna la urgente, unde s-a facut... "descarcerarea" (copilul nu mai putea sa-si scoata degetelul de-acolo).
Ceea ce vreau sa spun este ca pe hol, la "urgente" am ramas socat de un afis cu un barbat si o femeie fata catre fata si un text: "Fa copii doar daca crezi ca ai loc si de ei in viata ta!", sau ceva in genul asta. Mi s-a parut cel mai absurd sfat pe care-l poti da unui cuplu de tineri casatoriti. Am intalnit zeci si zeci de cazuri prin care parintii binecuvantau ziua cand Dumnezeu le-a adus pe lume primul, sau al doilea, sau al treilea copil si cand viata lor s-a schimbat, desi isi pusesera problema sa faca avort din cauza lipsurilor materiale si din teama ca nu vor avea ce sa-i ofere. Cunosc multe perechi care au tot amanat sa faca copii pe motiv ca "N-i inca momentul", iar acum ori sunt divortati, ori nu mai pot, chiar sa vrea, sa mai aiba un copil al lor, dar nici de "adunat", n-au adunat mare lucru.
Dragostea lui Dumnezeu o poti simti doar facand voia Lui. Dragostea parintelui pentru propriul copil o poti simti intr-un singur fel: nu din sfaturile altora, nu din povesti, nu din carti, ci cand il ai si-i al tau. Iar de vrei sa explici altora acest sentiment, constati ca esti mult prea sarac si limitat in cuvinte. Cred ca este chiar Dumnezeu a carei mangaiere o simti pe crestet, cu fiecare gand trimis asupra acelei vieti.