despre iubire

[Dobra Daniela]

am ales sa ma tzin strong de ortodoxie, dupa mai multe rateuri in alta directzie. astfel ca, in casnicie ma straduiesc cat pot de mult. posturi, slujbe, rugaciuni, etc. multe, multe greseli in schimb.fiecare zi este un nou inceput, nu o continuare si nu stiu cat de bine este asta.ma straduiesc din toate puterile sa iubesc cu adevarat, sa invatz sacrificiul adevarat, daruirea reala si iubirea cea dreapta! dar ceva nu se leaga. am renuntzat la o iubire, inainte de casnicie, o iubire care se implinea de la sine, dar nu era pe calea ortodoxa, ci cu iz oriental. si am spus ca e mai bine sa fiu cu Hristos si sa ma straduiesc sa iubesc, decat sa traiesc o iubire (care era si vindecatoare pe langa implinitoare pe toate planurile si venea de la sine) care nu il contzinea pe Hristos. asa am gandit atunci. au trecut ani de atunci, si vindecarea totala nu apare. poate am gresit pe undeva? poate trebuia sa las totul si sa aleg iubirea aceea? nu mai inteleg nimic. doar va rog sa imi spunetzi ce este iubirea.

[Adriana-Simona]

Problema e ca atunci cand ai ales, nu ai facut-o cu deplina hotarare.
Iar astfel ai lasat o portita prin care aghiuta sa iti trimita ganduri de indoiala si astfel sa te faca nefericita.
De multe ori si noi ne chinuim singuri. Daca de exemplu vine o situatie mai grea in relatia de cuplu imediat vine gandul "Daca erai cu celalt sigur eram mai bine, mai frumos, mai liniste, etc". Si daca ii crezi gandului ajungi sa te chinui singura, sa suferi.

Asta arata si o mare neincredere in Dumnezeu.
Ziceai ca era o iubire care venea de la sine. Dar iubirea adevarata nu e niciodata usoara, nu vine de la sine, ci se dobandeste printr-o lupta crancena cu egoismul nostru. Daca diavolul nu dadea cu bombe inainte inseamna ca ceva nu era in regula si lui ii convenea sa va lase in pace.

Daca acum te chinuie, cu ganduri, si incearca sa te bage in disperare, in deznadejde inseamna ca ai facut alegerea buna si acum incearca sa te devieze de la ea, ca sa te distruga.

Noi nu stim gandul omului, dar Dumnezeu il stie. Si nu degeaba ti-a dat puterea sa te desparti de acel om, desi il iubeai. Poate ca o vreme lucrurile ar fi mers bine, dar dupa o vreme poate ca el s-ar fi schimbat, sau ar fi intervenit prietenii sau familia lui intre voi. Nu ai de unde sa stii ce influenta ar fi avut. Poate ca s-ar fi plictisit, si si-ar fi gasit pe o alta mai tanara si mai frumoasa dupa cativa ani, cand ridurile ar aparea pe chipul tau.
Doamne, Doamne i-a vazut inimioara, si daca stia ca ati fi fost fericiti impreuna, aseza lucrurile in asa fel incat el sa fie pe aceasi unda si cu privire la credinta si ce mai era important pentru tine. Dar cum inima lui nu era deschisa, nu a putut.

Asa ca sa nu te mai indoiesti ca ai facut alegerea buna.

Insa sa nu uiti ca aceasta nu iti garanteaza o viata fara ispite si incercari. Si alaturi de actualul sot vor aparea incercari, tentatii, ispite de ambele parti. De aceea e bine sa vi le spuneti unul altuia si sa luptati impreuna. De aceea e bine sa ai un preot care sa te inteleaga si sa te asculte si mai ales sa se roage pentru voi.

Cand te gandesti la iubire, sa te gandesti ce a facut Iisus pentru lume: a murit desi nu facuse nici un rau. Asa multa iubire a avut incat i-a iertat pe toti.

Daca vrei sa ai pace in inima, iarta-i pe cei din trecut, iarta-te pe tine, cere puterea sa ierti lui Dumnezeu, si continua lupta pe care deja o duci. Iubirea se dobandeste cu rabdare si jertfa.
E normal ca in timpul luptei sa obosesti, sa deznadajduiesti, sa te indoiesti. De aceea nu trebuie sa duci singura lupta, lasa-i pe cei dragi tie (pe sot, pe duhovnic, pe prietena ta cea mai buna, pe mama, bunica etc.) sa iti fie alaturi. Uneori e suficient sa fii tinuta in brate, si ascultata ca sa iti recapeti puterile si sa poti sa revii pe campul de lupta.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Dobra Daniela

am ales sa ma tzin strong de ortodoxie, dupa mai multe rateuri in alta directzie. astfel ca, in casnicie ma straduiesc cat pot de mult. posturi, slujbe, rugaciuni, etc. multe, multe greseli in schimb.fiecare zi este un nou inceput, nu o continuare si nu stiu cat de bine este asta.ma straduiesc din toate puterile sa iubesc cu adevarat, sa invatz sacrificiul adevarat, daruirea reala si iubirea cea dreapta! dar ceva nu se leaga. am renuntzat la o iubire, inainte de casnicie, o iubire care se implinea de la sine, dar nu era pe calea ortodoxa, ci cu iz oriental. si am spus ca e mai bine sa fiu cu Hristos si sa ma straduiesc sa iubesc, decat sa traiesc o iubire (care era si vindecatoare pe langa implinitoare pe toate planurile si venea de la sine) care nu il contzinea pe Hristos. asa am gandit atunci. au trecut ani de atunci, si vindecarea totala nu apare. poate am gresit pe undeva? poate trebuia sa las totul si sa aleg iubirea aceea? nu mai inteleg nimic. doar va rog sa imi spunetzi ce este iubirea.

Ce e iubirea? Cred ca iubirea este o foarte saraca nuanta a Dumnezeului din noi. Iubirea NU e egoism. Ea e generozitate, e sacrificiu, e dor necuprins, e dulcea chemare a prezentei celuilalt... Iubirea este in aceiasi masura profund si superficial... Profund, pentru ca uiti de tine, superficial fiindca esti orb fata de trasaturi esentiale care in alte conditii le-ai condamna si ai sta departe de ele... Iubirea omeneasca este fixista si subiectiva si ne face extrem de vulnerabili. Iubirea urla, iubirea canta, iubirea plange, iubirea rade, iubirea rabda, iubirea tace, iubirea zace, iubirea intinereste, iubirea insanatoseste, iubirea zapaceste, iubirea darama ziduri, rupe lanturi, iubirea incalca legi scrise si nescrise, iubirea distruge mituri si reguli...
Iar asta e doar o farama micuta, poate a miia parte dintr-un intreg, asa cum ne iubeste Dumnezeu pe noi. Daca omul si-ar aminti de Dumnezeu cu acelasi drag asa cum isi aminteste de fiinta iubita, ar deveni sfant pur si simplu... Dar... iubirea omeneasca e o boala de care fiecare se vindeca in timp foarte scurt...

[Dobra Daniela]

si care e iubirea omeneasca ?

[Dobra Daniela]

am inteles raspunsul..doar ca, unele clipe imi par prea lungi si lipsite de viatza, in loc sa fie nemuritoare! nici nu mai stiu cum e drept de facut. p[oate cu rabdare...multumesc pt raspunsuri.

[Dobra Daniela]

pt aurelia.
citesc foarte mult. si in iubirea dinainte pregateam masa, etc. aveam responsabilitati si acolo. nu de asta ma tem eu. nu sacrificiile, responsabilitatile ori bolile sunt frica mea, ci lipsa de viatza in tot ce traiesc. eu iubesc, zic eu, doar ca nu e acea iubirea spontana, vindecatoare, curata...este mai mult o sfortzare, o respectare a unor reguli, o iubire nu atat de implinitoare. e un fel de singuratate ce o traiesc uneori, cam des. imi plac plimbarile, natura, cartzile, frumosul, calatoriile, ...imi place sa lupt, sa postesc, sa caut, sa aspir la ceva dumnezeiesc...suntem total diferitzi. nu ma simt nici eu foarte iubita. e complicat. nu stiu cum sa fac sa fie bine, ori cum sa fac sa intzeleg daca Dzeu binecuvanteaza cu adevarat aceasta casnicie. nu ma plang de nimic, doar nu as vrea sa fiu caldutza, "caci pe cei caldutzi ii scuip din gura mea" zice iisus undeva. mai degraba vreau sa lupt, in doi, sa daruiesc, sa caut neincetat, sa fac sacrificii pt dzeu, ...ce isi doreste tot crestinul. doar ca el nu vede lucrurile astfel. suntem diferitzi. el e bland si bun, linistit...eu sunt impulsiva, energica...nu stiu. doar as vrea sa traiesc pt dzeu.

[Dobra Daniela]

spovedania o fac des, la o manastire, la un calugar...am duhovnic un om minunat, smerit si curat. dar uite ca nu reusesc sa inteleg.

[aureliapopescu]

În prealabil postat de Dobra Daniela

pt aurelia.
citesc foarte mult. si in iubirea dinainte pregateam masa, etc. aveam responsabilitati si acolo. nu de asta ma tem eu. nu sacrificiile, responsabilitatile ori bolile sunt frica mea, ci lipsa de viatza in tot ce traiesc. eu iubesc, zic eu, doar ca nu e acea iubirea spontana, vindecatoare, curata...este mai mult o sfortzare, o respectare a unor reguli, o iubire nu atat de implinitoare. e un fel de singuratate ce o traiesc uneori, cam des. imi plac plimbarile, natura, cartzile, frumosul, calatoriile, ...imi place sa lupt, sa postesc, sa caut, sa aspir la ceva dumnezeiesc...suntem total diferitzi. nu ma simt nici eu foarte iubita. e complicat. nu stiu cum sa fac sa fie bine, ori cum sa fac sa intzeleg daca Dzeu binecuvanteaza cu adevarat aceasta casnicie. nu ma plang de nimic, doar nu as vrea sa fiu caldutza, "caci pe cei caldutzi ii scuip din gura mea" zice iisus undeva. mai degraba vreau sa lupt, in doi, sa daruiesc, sa caut neincetat, sa fac sacrificii pt dzeu, ...ce isi doreste tot crestinul. doar ca el nu vede lucrurile astfel. suntem diferitzi. el e bland si bun, linistit...eu sunt impulsiva, energica...nu stiu. doar as vrea sa traiesc pt dzeu.

Draga Daniela,
Nu te mai forta atata ca lucrurile sa iasa perfecte, sa iasa asa cum le vrei TU. Incearca sa faci lucrurile asa cum simti. E normal sa vrei sa te sacrifici, sa nu fii calduta...dar asta trebuia sa o faci atunci cand nu aveai responsabilitati.Trebuia sa fii mireasa lui Iisus, dar pentru ca nu toate avem puterea de a deveni miresele LUI, hai macar sa incercam sa devenim mai bune cu sotul harazit de Dumnezeu. Daca nu-ti era trimis de Dumnezeu nu ajungeai sa te casatoresti cu el, dar de vreme ce lucrul acesta s-a intamplat gandeste-te ca s-a intamplat cu un rost. Iubirea aceea pe care ti-o doresti tu in casnicie o gasesti dupa mult timp si dupa indelunga lupta. Nu se castiga razboiul dupa o batalie. Si daca stai sa te gandesti bine si tu si el aveti patimi, cum toti oamenii au! Sunt sigura ca stiai ca fumeaza, se joaca pe calculator si probabil alte defecte si cu toate astea ai consimtit sa fii sotia lui, pentru ca asa ai considerat tu. Daca te-ai casatorit cu el gandindu-te ca in 2- 3 ani il schimbi n-ai facut-o bine. Trebuia sa te gandesti si sa-ti pui intrebarea eu pot sa stau cu omul asta cu defectele pe care le are pana la sfarsit.Pentru ca noi femeile gresim enorm atunci cand credem ca-i putem schimba pe barbati asa cum vrei noi. Nu draga mea Daniela, asta nu se face. Singurul care poate schimba pe cineva este Dumnezeu, noi IL uitam adeseam si credem ca noi facem ceva dar nu! Realitatea este ca Dumnezeu ne transforma, ne modeleaza, ne face copii lui dragi si frumosi, despatimiti si lucrul acesta se intampla cand noi IL LASAM SA FACA ASTA. Incercati sa mergeti impreuna la Biserica, sotul tau sa aiba acelasi duhovnic pe care il ai tu si toate acestea fa-le cu multa blandete si dragoste. Iubeste-l pe sotul tau asa cum vrei ca el sa te iubeasca nu-i face reprosuri, nu-l certa, spune-i cu blandete ceea ce ti-ai dori de la el, dar nu cand e in fata calculatorului ci atunci cand ti se pare ti-e ca e relaxat si linistit. Draga mea, ceea ce la oameni e cu neputinta la Dumnezeu e cu putinta. Sa citesti epistola a II a catre Corinteni. Sa nu te dai batuta, sa citesti rugaciunea sotului unul pentru altul si spune-i ca te-ar bucura tare mult daca ar merge cu tine intr-o duminica la Liturghie.Usor se urca dealul, incet invata pruncul sa mearga. Multa blandete si putere, te imbratisez!
Doamne ajuta!

[andra_v]

Dupa cum era de asteptat, drumul unui ins credincios incomparabil mai dificil si presarat de obstacole decat cel al "fiilor acestei lumi".

Daniela, duhovnicul tau nu te-a indemnat niciodata sa spui Rugaciunea lui Iisus (o rugaciune simpla, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa!") in timpul liber si, mai ales, in momentele de cumpana cand nu stii ce decizie sa adopti intr-o situatie concreta? Ori in clipe de deznadejde, imputinare a credintei, nesiguranta, neliniste existentiala?

[anna21]

În prealabil postat de Dobra Daniela

pt aurelia.
citesc foarte mult. si in iubirea dinainte pregateam masa, etc. aveam responsabilitati si acolo. nu de asta ma tem eu. nu sacrificiile, responsabilitatile ori bolile sunt frica mea, ci lipsa de viatza in tot ce traiesc. eu iubesc, zic eu, doar ca nu e acea iubirea spontana, vindecatoare, curata...este mai mult o sfortzare, o respectare a unor reguli, o iubire nu atat de implinitoare. e un fel de singuratate ce o traiesc uneori, cam des. imi plac plimbarile, natura, cartzile, frumosul, calatoriile, ...imi place sa lupt, sa postesc, sa caut, sa aspir la ceva dumnezeiesc...suntem total diferitzi. nu ma simt nici eu foarte iubita. e complicat. nu stiu cum sa fac sa fie bine, ori cum sa fac sa intzeleg daca Dzeu binecuvanteaza cu adevarat aceasta casnicie. nu ma plang de nimic, doar nu as vrea sa fiu caldutza, "caci pe cei caldutzi ii scuip din gura mea" zice iisus undeva. mai degraba vreau sa lupt, in doi, sa daruiesc, sa caut neincetat, sa fac sacrificii pt dzeu, ...ce isi doreste tot crestinul. doar ca el nu vede lucrurile astfel. suntem diferitzi. el e bland si bun, linistit...eu sunt impulsiva, energica...nu stiu. doar as vrea sa traiesc pt dzeu.

As putea sa scriu o carte intreaga cu framantarile, gandurile, dilemele, nelinistile pe care le am avut de cand m-am casatorit. Probabil ca oricine trece prin asa ceva..
In august voi implini 10 ani de casatorie si astfel de ganduri apar imediat, daca le fac loc in minte. Reciteste postarea Ekaterinei.

Cat despre iubire.. stiam ce este la 18-20 ani! Atunci le stiam pe toate fara gres!
Dar pe cat inaintez in varsta se inmultesc intrebarile, incat pana la urma intelegi ca nu trebuie sa cauti raspuns pentru orice, ci doar sa gasesti o singura certitudine care sa dea sens existentei.
Revenind la nedumerirea ta cred ca izvorul iubirii depline este Dumnezeu, la El cautam raspunsul intrebarii ce este iubirea.

La un moment ma plangeam si eu unei femei ca nu ma simt iubita si am primit un raspuns folositor. Mi-a zis ca de cate ori sotul ma neglijeaza, ignora, este preocupat excesiv de lucruri marunte (care lui i se par esentiale), sa-mi amintesc ca si eu fac acelasi lucru atunci cand gandurile mele nu se indreapta spre Hristos, ci Il ignor total, iubind,in schimb, cele trecatoare ale lumii (sau mai rau: iubind pacatul).

Apoi, am mai primit sfat bun de la preotul care ne-a casatorit. Ne-a avertizat sa nu ne preocupe ce face celalalt pentru mine in casnicie, ci doar ce ii ofer eu sotului. Ce ii ofer eu sotului? Pai daca analizez, stau prost la capitolul acesta. Evident ca incerc sa fiu o sotie buna, dar cum fiecare are alte idei despre sotia (sotul) ideala, pot sa ma straduiesc foarte mult intr-o directie gresita.
De ex. eu aveam o obsesie sa-i pregatesc masa cand ajunge acasa, in fiecare zi sa-i gatesc altceva, petreceam mult timp in bucatarie si mi se parea ca deh, asta face sotia perfecta, dar tocmai acest lucru il enerva cumplit. Cu cat ma straduiam mai mult cu gatitul, cu atat era mai iritat.. Dar nu puteam sa inteleg: cum sa nu mai gatesc? De fapt il enerva sa ma vada in postura de gospodina. Cine ar fi ghicit? Mi-a luat vreo doi ani pana am inteles..

Spui ca nu te simti iubita. Ar putea fi o stare de fapt, dar s-ar putea ca tu sa nu depistezi "dovezile de iubire".
Deoarece si eu sunt fff diferita de sotul meu, am avut probleme in a identifica lucruri marete pe care le facea pentru mine. Am facut uneori gafe grosolane.

Alt lucru pe care-l banuiesc: barbatii sunt foarte sensibili la aprecierile/critical femeilor. Nu am un esantion f larg, doar barbatii din familie.. Dar am invatat ca pe un barbat sa nu-l atingi cu nici o critica deoarece sufera exagerat.
De ex. nu are rost sa-i spui ca nu-ti place sa fumeze (este de domeniul evidentei), tot nu se lasa, dar devine nervos. La fel, aluzii gen: nu ma saruti, nu ma imbratisezi etc.. au efect invers (ca sunt percepute ca reprosuri). Mai bine spui ca ti-e frig.
Cred ca nevoia de afectiune a femeilor este implinita mai degraba prin copii. De aceea nu este realist sa astepti foarte mult de la celalalt. In nici un caz sa astepti "implinire", ca sa zic asa, te-ai casatorit si va completati reciproc perfect, nu lipseste nimic. Cred ca si casatoria a lasat-o Dumnezeu asa ca sa intelegi ca oricat ai, nu este de ajuns. Ca ceea ce lipseste, numai Dumnezeu poate completa, nu alt om.