Ce intelegeti dumneavoastra prin desfranare?

[windorin]

În prealabil postat de lore86

Un sfat personal, nu si duhovnicesc. Sa isi faca frumusel bagajele si sa plece. Un tratament atat de agresiv te poate imbolnavi psihic, iar Domnul are nevoie de omeni cu minti sanatoase. Iar daca in familie mai sunt si copii, sa plece mama cu copiii de 2 ori mai repede. (...) Sunt de acord ca femeia trebuie sa rabde neputintele barbatului, poate mania lui, uneori mofturile si pretentiile lui, alteori poate o vorba nepotrivita dar, in nici un caz pumnii unui boxer care a gresit sacul de box.

Inteleg bine ce spui, eu sunt poate chiar mai aspru in parerile personale privind violenta umana.
Mai ales atunci cand cei doi au deja copii; urmarile asupra acestora sunt dramatice, prea rar tamaduindu'se cate unul.
Insa, ca preot, ai putea da un astfel de "sfat personal", intr'o asemenea situatie ?

Dupa cate stiu, atat din Sfanta Scriptura, cat si din scrierile Sfintilor Parinti, nicaieri nu am gasit o solutie practica pentru aceste cazuri. Mai mult chiar, marii duhovnici pe care i'am intalnit se raportau foarte aspru, punand inainte libertatea femeii de a'si fi ales barbatul. Chiar parintele Ciprian, despre care se scrie pe forum, spunea unei femei care patimea din pricina sotului ceva de genul "astea sunt roadele neascultarii" si, intr'adevar, acea femeie nu ascultase de parintii ei si de preot, care ii spusesera de multe ori sa caute un baiat din Biserica, iar nu din alta parte. Desi fiecare poate spune despre sot/sotie urmatorul lucru "nu era asa inainte de casatorie", indraznesc sa spun ca era identic/a inainte de casatorie, numai ca nu s'a facut ascultare de cei prin care vorbea Dumnezeu si s'a inaintat fara suficienta rugaciune si smerenie. Ieri am vorbit cu prieten care imi spunea despre o fata care patimea din pricina sotului, ceva de genul "inca dinainte de casatorie nu s'au inteles, au amanat nunta, s'au certat... dar, daca a tinut cu toata ambitia sa fie el, asta e... sa rabde".

Revin, strang foarte tare din dinti cand intalnesc fete/femei batjocorite trupeste si sufleteste de catre barbatii de langa ele, insa nu am gasit pana acum alt cuvant duhovnicesc decat acela de a rabda lucrul in care fiecare s'a angajat in mod liber. Nadajduiesc sa imi lumineze Domnul mintea, spre a intelege si mai bine aceste lucruri. Daca imi poti spune mai multe, te rog sa o faci.

În prealabil postat de N.Priceputu

Pentru situaţiile concrete de viaţă există duhovnicul, cel în măsură să ne arate cum aplicăm în viaţa de zi-cu-zi învăţăturile Domnului. Nu e bine să mergem doar la litera Evangheliei. Este nevoie de sfat duhovnicesc.

Ca o părere personală: chiar dacă motivul de divorţ este numai desfrânarea, nicăieri Domnul nu spune că femeia trebuie să rabde bătăile bărbatului. Nu cred că este greşită despărţirea pe motiv de violenţă. Însă ea poate fi temporară, până la eventuala îndreptare a celui în culpă. Totuşi, din cauza firii slabe, dacă nu ne înfrânăm, în urma despărţirii poate surveni şi adulterul desfrânarea, pentru unul sau pentru ambii soţi.

Frumos cuvant. Numai duhovnic sa nu fii, insa.
Asa este, o despartire temporara nu inseamna divort, la asta ma gandesc si eu, cand ajung in fara unei asemenea situatii.

[lore86]

În prealabil postat de windorin

Nadajduiesc sa imi lumineze Domnul mintea, spre a intelege si mai bine aceste lucruri. Daca imi poti spune mai multe, te rog sa o faci.

Parerea asta mi-am facut-o in timp.
Iti voi da doua exemple:
1.o familie cu patru copii. Sotul nu bea, dar a avut o copilarie traumatizanta; ramas fara mama, in grija unui monstru era batut cu bestialitate cu coada de lemn de la matura, sculat la 6 anisori al ora 6 dimineata si trimis in piata sa vanda flori, batut daca nu le vindea, batut daca facea o greseala cat de mica. batut cu bestialitate din orice. Se casatoreste cu o femeie rabdatoare, fac 4 copii. bate sotia cu cureau ca pe un copil. O trage de par, matura cu ea prin casa. Bate copii din orice motiv: ca vorbesc prea tare, ca nu au facut temele la o anumita ora, ca ...asa are el chef. Copiii cresc terorizati, cu spaime, cu traume. Cel mare, devine extrem de agresiv, batand toti copii la scoala, transformandu-s eintr-o oaie neagra, de care fug colegii. Un inadaptat. Ceilalti mai mici, tremurand cand usa se deschide si tata apare. O alta copilarie de cosmar. In cele din urma intervine divortul(tot la cererea domnului). Copiii raman singuri in grija mamei, refuzand gateroic sa mearga la tata, atunci cand au fost intrebati de judecator. acum ii vad zambind,. traind fara teama. O liniste incepe sa se aseze pe chipul lor.
Cazul doi:
O familie cu 6 copii. Tatal betivan. Mereu beat, toti banii castigati ii strica pe bautura. Vine acsa, vorbeste urat, se poarta urat, bate, injura, face pe el. Ani de zile la fel. copii cresc terorizati. Extrem de agitati, de nervosi, incep sa injure Ajunge vremea cand copii cresc si intr-o zi ii zic mamei Ori divortezi, ori noi toti plecam de acasa. Noi nu mai suportam sa il vedem. Ne-a distrus viata, ne-a facut de rusine. Alege:el sau noi.

Asadar, doua femei care au rabdat chiar cu pretul distrugerii copilariei micutilor lor. 10 copii care au crescut traumatizati, in batai, scandaluri, certuri. si dupa cum spuneam, se vad in ei aceleasi"deprinderi" vazute in familie.

Asta e experienta dramatica cu care am intrat in contact in ultimele luni. De aceea am zic ca e un sfat personal. Acum, stai sa alegi raul mai putin rau: faci tu rabdare, distrugand vietile copiilor sau divortezi, crescandu-ti singura copii dar in liniste.

parerea mea e ca in ambele cazuri femeia e mucenica. Doar ca in una din situatii , mucenicia e se cladeste pe trauma copiilor ei.

Iertare, asta e concluzia pe care am tras-o, ascultand si vazand povestile celor doua familii.

[zaharia_2009]

Am citi threadul si am observat citeva aspecte particulare pe care le voi ,,povesti" pe aici .
Multi frati (si cind spun aceasta ma refer si la surori) cunoasc multe lucruri despre stiinta lui Dumnezeu, multe lucruri bune, multe lucruri corecte , adevarate si necesare vietuirii in duh si adevar. Si astfel le impartaseste si altora .
Dar aceasta se intimpla pina la un punct , deoarece la un moment dat observi ca acestia o zbircesc in cunostinte si sfaturi bune . Aproape ca este firesc acest comportament si pina la un punct este chiar de inteles , deoarece nimeni nu poate cunoaste viata in duh si adevar corect de la un capat la altul .
Dar in realitate nu este chiar asa, deoarece zbirca lor nu este in cine stie ce lucruri subtile, fine, de dogmatica sau de istorie bisericeasca (care sunt domenii atit riguroase cit si vaste de cunostiinte ) ci o zbircesc cu si in lucruri simple , neasteptat de simple .
Aproape in totalitatea cazurilor se produc aceste greseli din necunoasterea si ignorarea normelor de viata crestina , adica a canoanelor dar si a necredintei temeinice in Dumnezeu .
Si vorba Mintuitorului : ,,... nici scripturile nu le cunoasteti si nici in Dumnezeu nu credeti cu tarie "!

Vorbind de desfrinare si ajungind la divort, biserica (canoanele de vietuire dreapta, ortodoxa) spune ca o casatorie se desface numai in 3 cazuri :
- decesul unuia dintre soti , dar acest pogoramint este pt. a se preveni desfrinarea , si spune Pavel apostolul ca ,,... bine le este acestora sa fie ca si mine , dar pt. a nu cadea in desfriu , atunci mai bine sa se casatoreasca..." si nu regula de baza a trairii de dupa divort .
- apoi , se desface o casatorie in situatia caderii de la dreapta credinta a unuia dintre soti , lucru care face imposibila vietuirea impreuna a celor 2;
- in al treilea rind , se desface o casatorie in caz de adulter, dar biserica este f. riguroasa la acest aspect, deoarece avind la baza Sf. Evanghelie si invatatura lui Hristos care ne spune clar ca ,,ochii inseala, caci vezi si nu deslusesti , iar auzul asemenea , caci auzi si nu pricepi" , astfel incit adulterul este considerat astfel doar in situatia in care l-ai prins pe celalalt , cu martori , direct in fapt . Orice alte ,,dovezi" despre desfrinarea partenerului nu sunt luate in calcul .

In rest nici o alta situatie nu duce la divort autentic . Ca unul il bate pe celalalt , sau ca bea , sau ca fumeaza , sau ca este puturos, nu !
In clipa in care Dumnezeu a poruncit sa se scrie cartile sfinte (Evanghelia si epistolele) sa nu credeti ca El nu s-a gindit la toate, dar toate situatiile pe care le poate initmpina o famile in viata ei . Ba s-a gindit dar nu a incuviintat decit 3 situatii clare si inca o a patra derivata (marturisirea la spovedania dinaintea cununiei ca nu voiesti copii in casnicie , dar aceasta nu este cauza de divort , ci temeinicie pt. oprirea de la cununie )
Asa ca orice alte pacate, cit de grele ar fi ele, nu dau dreptul desfacerii unei cununii . Evolutia si pacea dintr-o casatorie nu insemneaza sa te rasvratesti la atitudinea celuilalt , ci sa te smeresti tu atit de mult incit sa ajungi la cuvintele lui Pavel iarasi : ,,... caci, barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa , iar femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios"
Daca nici nu stim poruncile lui Dumnezeu, nici nu le credem si ca atare nici nu le implinim ci ne apucam sa ne plingem peste tot ca nu mai stim ce sa facem, atunci cadem desigur in pacate grele (calcam, voia lui Dumnezeu) impreuna cu duhovnicul care invata si incuviinteaza sa ne divortam .
Duhovnicul nu este sursa de umanism , de umanitarism , de sfatuitor psihologic ci este tocmai cel mai fervent implinitor al poruncilor lui Dumnezeu intocmai cum sunt ele, si pastorul ales de El . Umanismul si umanitarismul daca erau necesare in forma in care exista in zilele noastre , ne invatau cu siguramta sfintii si mai ales Hristos insusi , dar iata ca aceasta nu exista in cultul Ortodox, exista in ,,cultul renascentist, egalitarist si revolutionar al Occidentului", care de mult este rupt de biserica .
Ortodoxul are de acceptat si implinit nu acestea, ci poruncile Lui , exact asa cum sunt ele.
Chiar frumos arata aceasta gheronul Paisie Aghioritul , in lucrarea ,,Cu durere si ... pt. omul contemporan" spunind textual : traiti fiecare cum puteti, care mai bine , care mai putin bine , dar feriti-va de pacate si impliniti poruncile lui Dumnezeu si veti vedea cu ochii vostri minuni dumnezeiesti .

In al doilea rind , de ce credeti musai ca o femeie sau un barbat divortat ar dori sa-si refaca viata tot printr-un mariaj ? Exista cuvintul lui Pavel apostolul ca un indemn clar : ,,...bine le este lor sa fie ca mine ..." in primul rind si abia apoi ,,...iar daca nu, mai este lor sa se casatoreasca decit sa arda in foc "
Nu giinditi ca refacerea vietii , indiferent de citi copii sunt la mijloc, insemneaza recasatoria neaparata, ca de, viata este grea, ca este nevoie de un tata pt. copii si ca vezi doamne ,, daca nu fac toate acestea, copii mei vor creste cu stigmate psihice pe ei" . Orice femeie care doreste sa se recasatoreasca in primul rind este stapinita de dorinta patului . Nici un barbat nou nu ia o asemenea femeie ca sa ii creasca copii si sa o ridice pe ea pe un pedestal de clestar . Recasatoria nu exclude nevinovatia patimei trupului ci o atesta categoric . Vorba batrinilor de demult : o femeie singura poate creste cu cele 2 miini ale ei 10 copii , evident fara a voi sa ii creasca in puf, dar un barbat de rind (putin credincios) nu poate creste nici unul . Mamele credincioase, eroice, devotate, au fost iubite si mult ajutate intotdeauna , mai ales de Preacurata Fecioara. Aceea este nadejdea si scaparea lor !Si au fost multe situatii in tara asta care atesta acest lucru in mod rapid : razboaie, , cataclisme naturale, intimplari familiale tragice,etc
Pt. cei ce au credinta bine cultivata , stiu ca de ceea ce le pune Dumnezeu inainte nu ai cum sa te eschivezi si ca tatal adevarat este Hristos insusi.
Deci nu este cazul de dat ochii pe spate , a sugui, si a-ti cere dreptul la ,,nevoia patimasa" bagind la inaintare copii sau neputinta sau depresia sau cine stie cite ,,binecuvintari" gaseste o femeie sau un barbat ..
Eu am vecina , infirma de antebratul drept (a fost atacata de un urs la gradina zoologica cind ea avea 10 ani) si a crescut 3 baieti singura (dupa divort). Si exemple sunt multe , nu satu acum sa le enumer.

Asadar , in clipa in care noi mai intii , incepem sa judecam viata noastra dupa alte rigori , dupa alte invataturi (lumeasca, sociala, emotional-psihologizanta, etc) decit cele ale sfintilor adunati in sinoade sau ale lui Hristos insusi, in clipa in care incepem sa ne plingem de mila singuri si sa ne credem ca totusi suntem cineva , in clipa in care nu mai voim sa umblam pt. sfat pe la mai multi duhovnici imbunatatiti ci ne multumim cu sfaturile unuia care ne mingiie orgoliul si ,,suferinta", in clipa in care nu mai voim poruncile Lui pt. ca sunt prea aspre , ci pe ale noastre ca doar suntem umanisti (adica Dumnezeu ne vrea numai binele !... dar atunci la mucenici , ce le-a voit Domul ?) in clipa in care ne incolteste in minte ca Dumnezeu iubeste atit de mult omul incit nu voieste sa sufere si sa faca depresii si copii cu stigmate , ci voieste sa traim si sa fim vii (uitind ca Acesta nu se refera numai la viata aceasta , ci mai ales la cea viitoare , care se cistiga cu mare greutate), in clipa in care ne-am rupt de exemplul inaintasilor si mai marii nostrii inrtu credinta (incepind cu mucenicii si sfirsind cu dreptul Iov, cu Maria egipteanca si cu toti cuviosii si sfintii din Proloagele ... pe care nu le mai citim de mult pt. intarirea in dreapta credinta) ... deci in aceste momente fiind , deja suntem rupti de mult de Dumnezeu si nu facem decit sa ne indreptatim pe noi si sa ne laudam cu poftele pintecului nostru , binecuvintindu-ne , ca nu degeaba spune asta in Psaltire proorocul lui Dumnezeu, David.

Si ca intodeauna : credinta este una , dar fiecare o traieste ... dupa cum crede el !

Ce nu este de deslegat , nu se desleaga nici cu pretul depresiei si al stigmatelor ... caci de toate acestea stie mai intii insusi Dumnezeu si se intimpla din buna rinduiala a Lui si nu din ,,ghinionul" nostru.

[Demetrius]

În prealabil postat de zaharia_2009, (post 16)

Am citi threadul si am observat citeva aspecte particulare pe care le voi ,,povesti" pe aici ...

Vorbind de desfrinare si ajungind la divort, biserica (canoanele de vietuire dreapta, ortodoxa) spune ca o casatorie se desface numai in 3 cazuri :
- decesul unuia dintre soti , dar acest pogoramint este pt. a se preveni desfrinarea , si spune Pavel apostolul ca ,,... bine le este acestora sa fie ca si mine , dar pt. a nu cadea in desfriu , atunci mai bine sa se casatoreasca..." si nu regula de baza a trairii de dupa divort .
- apoi , se desface o casatorie in situatia caderii de la dreapta credinta a unuia dintre soti , lucru care face imposibila vietuirea impreuna a celor 2;
- in al treilea rind , se desface o casatorie in caz de adulter, dar biserica este f. riguroasa la acest aspect, deoarece avind la baza Sf. Evanghelie si invatatura lui Hristos care ne spune clar ca ,,ochii inseala, caci vezi si nu deslusesti , iar auzul asemenea , caci auzi si nu pricepi" , astfel incit adulterul este considerat astfel doar in situatia in care l-ai prins pe celalalt , cu martori , direct in fapt . Orice alte ,,dovezi" despre desfrinarea partenerului nu sunt luate in calcul .

In rest nici o alta situatie nu duce la divort autentic ...

Ba da, si anume la cererea oricaruia dintre soti in situatia in care in cadrul casatoriei nu se nasc copii, deoarece acesta este scopul/sensul casatoriei.

[RappY]

În prealabil postat de Demetrius

Ba da, si anume la cererea oricaruia dintre soti in situatia in care in cadrul casatoriei nu se nasc copii, deoarece acesta este scopul/sensul casatoriei.

N-am mai auzit asta sa primești dezlegare de divorț că e femeia stearpă. Dacă Dumnezeu nu-ți dă copii nu înseamnă că ai voie să mai încerci în altă parte, se rezolvă cu rugăciunea nu cu divorțul. Poate în cazuri excepționale după discuții cu duhovnicul și cu soția, dar n-am auzit să fie asta vreodată regulă.

Iar căsătoria are mai multe scopuri, nu doar nașterea care nu e întotdeauna posibilă.

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

N-am mai auzit asta sa primești dezlegare de divorț că e femeia stearpă. Dacă Dumnezeu nu-ți dă copii nu înseamnă că ai voie să mai încerci în altă parte, se rezolvă cu rugăciunea nu cu divorțul. Poate în cazuri excepționale după discuții cu duhovnicul și cu soția, dar n-am auzit să fie asta vreodată regulă.

Episcopul insusi anuleaza cununia ne-roditoare.

În prealabil postat de RappY

Iar căsătoria are mai multe scopuri, nu doar nașterea care nu e întotdeauna posibilă.

N-am cum sa te contrazic din moment ce chiar apostolul scrie negru pe alb ca si pentru desfranare oamenii se pot casatori:
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.(1Cor7,2)

Sau casele regale, ca sa elimine razboaiele, fac "cununii ragale" binecuvantate chiar de patriarhi(nu de Dumnezeu) etc.

[RappY]

În prealabil postat de Demetrius

Episcopul insusi anuleaza cununia ne-roditoare.

Conform cărui canon? Ai vreo sursă?

Matei 5, 32

Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.

Canonul 9 al lui Vasile cel Mare pe seama acestui verset:

Hotărârea Domnului este că nu-i iertat nimănui a desface căsătoria afară de motivul de adulter

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

N-am mai auzit asta sa primești dezlegare de divorț că e femeia stearpă...

În prealabil postat de RappY

Conform cărui canon? Ai vreo sursă?

Am stiut de un caz particular, in care sotia (nu stiu daca era sau nu stearpa, insa nu a reiesit asta de la analizele medicale prenuptiale) nu voia sa faca copii.
Mai multe informatii am aflat acum cand m-am interesat mai exact despre detalii si mi s-a spus ca divortul civil a mers simplu deoarece cununia nici nu avusese loc, insa interventia episcopului a venit abia atunci cand a fost nevoie de anularea cununiei vechi a urmatoarei sotii, care se despartise din pricina de desfranare a fostului sot.
De aici, de la aceste informatii pe care le-am receptat cam neglijent, am avut eu impresia gresita ca episcopul a anulat cununia neroditoare.
Imi cer iertare!

În prealabil postat de RappY

Canonul 9 al lui Vasile cel Mare pe seama acestui verset:

Hm, foarte "curat-murdara" aceasta... "porunca/hotarare" a Domnului (oare?), care binecuvanteaza cununia unor desfranati conf.(1Cor7,2), si e impotriva despartirii lor... din alt motiv.

Rezulta limpede ca motivul principal de cununie in Scriptura este desfranarea daca pentru refuzul de a face copii nu exista canon de despartire, dar pentru desfranare, da.
Adevarat spun voua, aceasta e o revelatie!

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Demetrius

De aici, de la aceste informatii pe care le-am receptat cam neglijent.
Imi cer iertare!

Rezulta limpede ca motivul principal de cununie in Scriptura este desfranarea daca pentru refuzul de a face copii nu exista canon de despartire, dar pentru desfranare, da.

Adevarat spun voua, aceasta e o revelatie!

Se pare că ai receptat neglijent și ultima revelație.
În sensul că în loc să fie de la Domnul pare a fi de la satana.

Motivul căsătoriei nu este desfrânarea ci tocmai invers: să nu ajungi să desfrânezi. Relațiile sexuale în afara căsătoriei sunt desfrânare, în căsătorie sunt sfinte.

Ai vrea să detaliezi ce ai vrut să spui?

[RappY]

În prealabil postat de Demetrius

Rezulta limpede ca motivul principal de cununie in Scriptura este desfranarea daca pentru refuzul de a face copii nu exista canon de despartire, dar pentru desfranare, da.
Adevarat spun voua, aceasta e o revelatie!

Desfrânarea este rea că te îndepărtează de Dumnezeu prin păcat, deci motivul principal al cununiei este apropierea de Dumnezeu împreună a două persoane care se iubesc.

Putem să consultăm și surse de încredere precum:

• Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin
• Mărturisirea Ortodoxă a Sfântului Petru Movilă
• Moltifelnicul
• Manual pentru seminariile teologice de Isidor Todoran și Ioan Zagrean.
• Teologia Dogmatică a lui Dumitru Stăniloae

De exemplu, Pr. Stăniloae o numește „legătura naturală pe viață între un bărbat și o femeie”, adăugând:

Viețuind împreună, cele două persoane se configurează una după cealaltă, încât bărbatul se completează și ca persoană prin femeie, și invers. Fiecare devine un fel de co-persoană și amândoi o unitate co-personală. De aceea, bărbatul care ar trece de la o femeie la alta nu se mai realizează ca persoanã, definită prin conviețuirea cu o singură persoanã ca femeie. Trăsăturile lui personale vor deveni fluide, nedefinite.

Pr. Todoran descrie Cununia ca:

Taina prin care un bărbat şi o femeie, care s-au hotărât în mod liber să trăiască împreună întreaga lor viaţă, în scopul de a se ajuta reciproc, a naşte şi creşte copii şi a se feri de desfrânare, primesc, prin rugăciunile preotului, harul divin care sfinţeşte legătura lor şi îi ajută la împlinirea scopului ei.

În Molitfelnic spune:

binecuvântează şi pe robii Tăi aceştia, povăţuindu-i pe dânşii spre tot lucrul bun (...) binecuvântează logodna aceasta; uneşte şi păzeşte pe robii Tăi aceştia în pace şi într-un gând. (...) veţi păzi legătura dragostei şi a unirii între voi până la mormânt, curată, neîntreruptă, dreaptă şi cinstită, şi că nu vă veţi abate de la datoriile voastre nici unul, nici altul, urmând ce este bineplăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.

Sf. Ioan Damaschin spune:

Bună este naşterea de copii, pe care o aduce căsătoria! Bună este căsătoria din pricina destrăbălărilor! Căsătoria le curmă pe acestea și nu îngăduie furiei poftei să fie mânată spre fapte nelegiuite, din pricina împreunării legale din căsătorie.

Sf. Petru Movilă spune că roadele cununiei sunt:

întâi că omul, odată cu nunta, se îndepărtează de la orice primejdie de curvie şi neînfrînare, fiindcă cinstita nuntă de aceea a fost orânduită, ca să stingă pofta trupească, precum grăieşte Pavel (...) În al doilea rând fiindcă se dă cinste facerii de copii, prin naştere cinstită. În al treilea rând, când se întâmplă vreo boală sau altă primejdie, bărbatul se dăruieşte soţiei sale ca tovarăş credincios, şi soţia, bărbatului, pentru dragostea cea mare şi legătura de prietenie care se naşte între ei.

Poți găsi multe alte resurse aici:

https://drive.google.com/drive/folde...n1Xl4UymjAGrya

Dar în orice caz, ne spune cel mai clar Sf. Pavel că taina cununiei este o mare taină precum relația dintre Hristos și Biserică deci este ceva ce va trebui înțeles cu duhul și cu inima, nu prin cugetul dialectic.