suntem datori cu ascultarea fata de un duhovnic, cand acesta nu implineste canoanele?

[clujeanul33]

În prealabil postat de AGabriela

"– Părinte, ce este ascultarea de duhovnic si până unde trebuie să meargă ea?
– Ascultarea de duhovnic, într-un fel, ar trebui să fie neconditionată. Dacă stii că-ti vorbeste Dumnezeu, dacă ai constiinta că prin duhovnic îti vorbeste Dumnezeu, atunci nu mai discuti nimic si faci ce ti se spune. Acum, nici duhovnicii nu trebuie să fie pretentiosi, în sensul acesta că ce-a spus el e cuvânt din Evanghelie, ci trebuie să fie cu întelegere fată de neputinta omenească. Trebuie să aibă elasticitate, să nu fie teapăn într-o chestiune, ci să fie binevoitor, întelegător, asa cum este un părinte fată de copil. Pentru că, dacă nu l-ai câstigat dintr-o dată, s-ar putea să-l câstigi cu vremea. Si în cazul acesta trebuie să te ocupi de el, să-l tii aproape de tine, ca să-l poti ajuta mai târziu, dacă nu-l poti ajuta în clipa de fată. Numai dacă sunt niste împotriviri puternice si niste împotriviri care-l înjosesc pe duhovnic în fata credinciosului, adică, dacă credinciosul îl coboară, îl defaimă pe duhovnic, în cazul acesta el nu poate fi duhovnic pentru respectivul si îl îndrumează să se ducă si să-si găsească alt duhovnic pe care-l poate asculta, la care poate să se supună." - Interviu realizat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, 5 octombrie 1997 cu Parintele Teofil Paraian.
Totul depinde de ea - daca ea nu stie ca ascultarea nu este INDOBITOCIRE, nu mai este vina ta si nici a duhovnicului. Daca nu a primit binecuvantare nu inseamna ca nu va puteti casatori. Duhovnicul poate fi "parasit" din motive intemeiate, iar caderea in pacat din pricina asa zisei ascultari, cred ca este un motiv foarte intemeiat. Daca ea, in ciuda sentimentelor pe care spune ca le are fata de tine nu-si da seama ca totusi este un om si are LIBERUL ARBITRU de la Dumnezeu, atunci mergi in viata mai departe si uit-o.
NICI UN BLESTEM nu se leaga de un om care are catusi de putina osteneala intr-o viata crestina, daca nu este intemeiata pe deplin asa ca nu va mai tot faceti probleme si actionati (de va vrea si ea bineinteles).
Episcopul locului, cu iertare sa mi fie, poate sa rezolve foarte bine problema atata timp cat i-o expuneti, si puteti primi binecuvantare de la el (este mai mare peste un simplu preot de manastire).
De la o conferinta cu un parinte din zilele noastre (nu mai stiu acum care) am aflat ca sunt doar 2 cai spre mantuire: CASATORIA sau CALUGARIA (exceptie facand cazurile grave de boli psihice si/sau fizice in care nu poti face fata la una dintre modurile de viata anterior enumerate). Tot o exceptie poate este si Calugaria alba care a fost intemeiata, din pricina prigonirilor, pe vremea comunismului si, cred ca poate fi practicata si azi insa numai din proprie vointa, iar ea odata ce a pacatuit cu tine si te iubeste, nu cred ca asta vrea. Daca voia asta nici macar nu se uita la tine.
Din cate am citit eu mai degraba drumul pe care tine sa-l urmeze este spre osanda, caci poate ajunge chiar si la deznadejde (Doamne fereste) si atunci sa vedem noi ce mai spun domnii si domnisoarele care indruma spre acea ascultare oarba.
Sper ca nu am suparat pe nimeni cu ideile si parerile pe care le-am expus aici (avand in vedere ca unele le-am auzit de la unii parinti si nu sunt ale mele proprii) si nu uitati un lucru:
Hristos s-a rastignit si a inviat pentru noi, iar Cununia este a doua Taina dintre Sf. Taine (dupa Sf. Botez)
Cu drag, AGabriela

Totul e mult mai greu pt ea si pt a lua aceasta decizie pt ca asta cum stau lucrurile acum, cred ca parintele i-a facut legatura sa nu se casatoreasca iar asta "tine" atata timp cat ea vrea cu vointa ei libera sa-l asculte..

I-am spus de mii de ori sa spuna "Ma lepad de parintele, de familia mea, de voiinta mea ptr a-Ti urma TIE, Doamne intru totul" si spune ca "simt ca nu ma pot spune ca ma lepad de parintele" ori asta inseama doar o legatura ce el a facut-o si care "tine" atat pt ascultarea ce ea i-o acorda neconditionat, cat si pt faptul ca Hristos e drept si a lasat preotilor puterea sa lege si sa dezlege..

De asta am tot insistat pe acest site cu faptele duhovnicului, caci aici e "cheia" a tot..
El daca implinea de la inceput ce trebuia sa implineasca si se ruga cu adevarat si cu smerenie, i se descoperea ca asta e Voia lui Dumnezeu si nu ceea ce crezuse el pana atunci..

Si culmea e, ca el nici macar nu vrea sa-si vada greselile lui si sa se-ndrepte, pt el insusi, in primul rand, apoi pt "prigonirea" sufletelor noastre..

Daca ati stii cu-adevarat cate pacate a "nascut" tot ceea ce a spus, tot ceea ce a facut, cate caderi in pacate grave si chiar in deznadejde am suferit eu..
Dar macar eu cad si prin mila lui Dumnezeu si a Precuratei Sale Maici ma ridic, stiu caderea si stiu "pasii" spre ridicare, dar el., el nici macar nu crede ca a gresit cu ceva, dimpotriva asta spune la toti, inclusiv ei, ca eu sunt de vina pt toate..

[clujeanul33]

Pt a fi o cat mai clara viziune despre cele intamplate, postez separat si ceea ce imi mai amintesc despre toti preotii, duhovnicii sau episcopi cu care am vb despre acest subiect, invitand totodata si pe alti preoti, duhovnici de sunt printre cititorii acestui forum sa posteze parerile lor..

Staretul si duhovnicul de la Manastirea unde ne-am intalnit a spus "Cand un duhovnic da un anumit canon, acesta poate fi de la Dumnezeu sau poate fi parerea personala a duhovnicului din acel moment referitor la o situatie concreta. Doar timpul spune daca canonul dat a fost de la Dumnezeu sau nu. Ea daca simte ca te iubeste, trebuie sa mearga la el si sa-i ceara dezlegare de canonul dat - de a nu se casatori sau calugari, si de a implini ceea ce traieste"

Preot de mir din Cluj "De obicei preotii din Manastiri dau canoane ce tin mai mult de viata pusniceasca, decat cea de familie, crezand ca daca ei se nevoiesc asa, asa e Calea "mai sigura" si mai incununata spre Dumnezeu, insa in primul rand Dumnezeu a lasat si a sfintit Casatoria ca taina si apoi a randuit Calugaria ca o Cale mai presus de fire.. Sa nu uitam ca si calugarii au fost nascuti intr-o familie, mai intai..."

Alt preot de mir din Cluj "Dar ati cerut binecuvantare pt casatorie inainte sa pacatuiti sau dupa? Iar eu raspunzandu-i ca bineinteles ca inainte, a zis "Este mai mare pacatul lui de a nu va lasa sa va casatoriti, decat al vostru, caci voi ati mers inainte de pacat la el"

Episcop vicar al "locului" de unde slujeste duhovnicul ei "Cum adica, un slujitor al Bisericii celei Mari sa fie impotriva Bisericii celei mici?! Este datoare sa-l lase, sa meara impreuna cu tine la episcopul locului de unde esti tu si acolo episcopul sa faca rugaciune de dezlegare si sa-l ia ca duhovnic pe duhovnicul dumitale, caci e bine sa aveti amandoi acelasi duhovnic, dar sa-l lase, si nici nu vreau sa ma gandesc cu-adevarat la tot ce-mi spui dumneata, sa nu-mi fac pacate, dar e indreptatita sa-l lase"

Un ucenic al Par. Arsenie Boca de langa Sibiu "Daca va iubiti mergeti mai departe, pt ca greseste si duhovnicul tau si parintii tai" - asta i-a spus doar ei, eu nu eram prezent..

Un preot de mir din orasul de unde este ea (nu e din Cluj) "Hristos este dragoste, il cunosc bine pe par si am o parere buna despre el, dar.., trebuie sa aflati adevaratul motiv pt care nu vrea sa va dea binecuvantare, insistati, mergeti la el, vb cu el, cereti-i duhovnicului dvs sa va ajute, nu se poate sa fie atat de inversunat impotriva voastra, eu nu-l cunosc asa, dar.., rugati-va mult si va fi bine intr-un final"

Preot de Manastire, (unde mai vine duhovnicul ei de multe ori si spovedeste, caci a plecat de acolo spre Manastirea unde e acum, si preot care-l stie bine) "Stiu ca ai dreptate intru totul, dar eu nu pot sa-i spun par ca greseste, e mai in varsta ca mine si nu pot, dar ma voi ruga pt voi"

Episcop de Cluj "Ce fel de canon e asta, nici casatorie nici calugarie? Il cunosc bine pe par si nu cred ca a facut asa ceva. El nu are voie sa faca asa ceva.. Mergi la Manastire la el si vb cu staretul"

Par meu duhovnic "Par e batran, si daca i-a intrat ceva in cap nu poti tu, orice ai face sa-i scoti din minte parerea lui.. Tu roaga-te sa fie mila lui Dumnezeu cu voi si lasa-l in plata Domnului. In definitiv, nu conteaza ce a facut el sau ce a spus el, ci cum te raportezi tu la toate astea.. Iar tu trebuie sa mergi spre Dumnezeu, orice ar fi., cu sau fara ea, drumul tau trebuie sa fie spre mantuire."

[clujeanul33]

Pt ca am inteles cat de importanta e rugaciunea in toate si stiindu-ma si vazandu-ma atat de slab, caci mereu cand incerc a ma ruga atat pt parintele, cat si pt mama ei, am foarte mari ispite si de multe ori cad (cum din pacate ma aflu si acum, scriindu-va), indraznesc a va cere tuturor "celor cu inima si gand curat" sa va rugati pt noi toti..

Poate spune fiecare orice rugaciune doreste, ne poate pomeni oricum doreste, eu am ales sa redau mai jos un "model" de rugaciune ce o stiti cred cei mai multi si care exista in orice carte de rugaciuni - rugaciunea pt pace si inmultirea dragostei, considerand ca e rugaciunea "cea mai trebuincioasa" (de fapt, orice rugaciune are rostul ei), mai ales in cazul de fata..
Pt cei ce nu o au, o redau cu tot cu prenumele noastre..

"Stăpâne, Iubitorule de oameni, Împăratul veacurilor şi dătătorul bunătăţilor, Care ai stricat peretele cel din mijloc al vrajbei şi ai dat pace neamului omenesc, miluieşte, Doamne, pe cei ce ne urăsc, ne pizmuiesc şi ne ocărăsc; aşijderea şi pe cei ce ne grăiesc de rău. Ca nu cumva vreunul din ei să pătimească ceva rău pentru noi, păcătoşii, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.
Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălţime ca un Bun asupra inimilor noastre,ai ticalosilor robi Valentin, Mihaela, par. Ioachim, Viorica si toti cei ce sunt impotriva iubirii noastre, ce sunt lipsite de dragoste şi de unire şi sunt îmboldite de spinii urii şi ai altor păcate. O picătură din harul Sfântului Tău Duh coborând peste Dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune şi din dragostea cea către Tine să sporească în fapte bune şi să petreacă în dragoste şi unire.

Aşa, Doamne, înmulţind dragostea în inimile noastre, păzeşte-ne de tot răul şi de asuprirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi şi totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe altii şi să facem tot binele, spre a ne învrednici de bunătăţile Tale cele cereşti. Amin."

Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca osteneala tuturor!
Si sa ma iertati pe mine ticalosul pt tot ceea ce v-am tulburat, smintit sau de v-am fost pricina de judecare sau de alte pacate..

[heaven]

În prealabil postat de clujeanul33

Pt a fi o cat mai clara viziune despre cele intamplate, postez separat si ceea ce imi mai amintesc despre toti preotii, duhovnicii sau episcopi cu care am vb despre acest subiect, invitand totodata si pe alti preoti, duhovnici de sunt printre cititorii acestui forum sa posteze parerile lor..

Staretul si duhovnicul de la Manastirea unde ne-am intalnit a spus "Cand un duhovnic da un anumit canon, acesta poate fi de la Dumnezeu sau poate fi parerea personala a duhovnicului din acel moment referitor la o situatie concreta. Doar timpul spune daca canonul dat a fost de la Dumnezeu sau nu. Ea daca simte ca te iubeste, trebuie sa mearga la el si sa-i ceara dezlegare de canonul dat - de a nu se casatori sau calugari, si de a implini ceea ce traieste"

Preot de mir din Cluj "De obicei preotii din Manastiri dau canoane ce tin mai mult de viata pusniceasca, decat cea de familie, crezand ca daca ei se nevoiesc asa, asa e Calea "mai sigura" si mai incununata spre Dumnezeu, insa in primul rand Dumnezeu a lasat si a sfintit Casatoria ca taina si apoi a randuit Calugaria ca o Cale mai presus de fire.. Sa nu uitam ca si calugarii au fost nascuti intr-o familie, mai intai..."

Alt preot de mir din Cluj "Dar ati cerut binecuvantare pt casatorie inainte sa pacatuiti sau dupa? Iar eu raspunzandu-i ca bineinteles ca inainte, a zis "Este mai mare pacatul lui de a nu va lasa sa va casatoriti, decat al vostru, caci voi ati mers inainte de pacat la el"

Episcop vicar al "locului" de unde slujeste duhovnicul ei "Cum adica, un slujitor al Bisericii celei Mari sa fie impotriva Bisericii celei mici?! Este datoare sa-l lase, sa meara impreuna cu tine la episcopul locului de unde esti tu si acolo episcopul sa faca rugaciune de dezlegare si sa-l ia ca duhovnic pe duhovnicul dumitale, caci e bine sa aveti amandoi acelasi duhovnic, dar sa-l lase, si nici nu vreau sa ma gandesc cu-adevarat la tot ce-mi spui dumneata, sa nu-mi fac pacate, dar e indreptatita sa-l lase"

Un ucenic al Par. Arsenie Boca de langa Sibiu "Daca va iubiti mergeti mai departe, pt ca greseste si duhovnicul tau si parintii tai" - asta i-a spus doar ei, eu nu eram prezent..

Un preot de mir din orasul de unde este ea (nu e din Cluj) "Hristos este dragoste, il cunosc bine pe par si am o parere buna despre el, dar.., trebuie sa aflati adevaratul motiv pt care nu vrea sa va dea binecuvantare, insistati, mergeti la el, vb cu el, cereti-i duhovnicului dvs sa va ajute, nu se poate sa fie atat de inversunat impotriva voastra, eu nu-l cunosc asa, dar.., rugati-va mult si va fi bine intr-un final"

Preot de Manastire, (unde mai vine duhovnicul ei de multe ori si spovedeste, caci a plecat de acolo spre Manastirea unde e acum, si preot care-l stie bine) "Stiu ca ai dreptate intru totul, dar eu nu pot sa-i spun par ca greseste, e mai in varsta ca mine si nu pot, dar ma voi ruga pt voi"

Episcop de Cluj "Ce fel de canon e asta, nici casatorie nici calugarie? Il cunosc bine pe par si nu cred ca a facut asa ceva. El nu are voie sa faca asa ceva.. Mergi la Manastire la el si vb cu staretul"

Par meu duhovnic "Par e batran, si daca i-a intrat ceva in cap nu poti tu, orice ai face sa-i scoti din minte parerea lui.. Tu roaga-te sa fie mila lui Dumnezeu cu voi si lasa-l in plata Domnului. In definitiv, nu conteaza ce a facut el sau ce a spus el, ci cum te raportezi tu la toate astea.. Iar tu trebuie sa mergi spre Dumnezeu, orice ar fi., cu sau fara ea, drumul tau trebuie sa fie spre mantuire."

Da,eu te inteleg...Clujeanule,cu prietena ta ai fost sa auda ce au de spus si ceilalti parinti?Si daca da,ea ce parere are?

[clujeanul33]

În prealabil postat de heaven

Da,eu te inteleg...Clujeanule,cu prietena ta ai fost sa auda ce au de spus si ceilalti parinti?Si daca da,ea ce parere are?

Ea nu a fost cu mine, pt ca nu am avut cum sa mergem impreuna in cj , si sa ne vedem a fost destul de greu si de dificil, si cand a trebuit sa vina la mine , in general a trebuit sa minta ca merge singura la Manastire si asa a putut veni la mine, pt ca de la inceput fam ei avand aceasta parere ca ea nu trebuie sa se casatoreasca "pt ca asa vrea Dumnezeu" prin spusele duhovnicului ei, nu au fost de acord sa vina la mine si sa ne vedem..

Stie mai tot ce am vb cu preotii, mai putin ce a zis episcopul de Cluj, cu care am vb acum cateva zile, avand binecuvantarea parintelui meu..

Am fost impreuna la un preot din orasul ei, preot ce-l cunostea si pe duhovnicul ei si i-a spus sa nu creada ca daca parintii nu-s de-acord, inseamna ca nu e de la Dumnezeu si in acest caz s-a dat pe sine ex si a zis "eu daca asteptam sa fie si soacra-mea de acord cu mine, nici acum nu eram casatorit" si are pana acum 6 copii cu sotia sa si din cate stiu, se inteleg destul de bine..
Tot el ne-a spus ca a cunoscut cazuri cand toata familia era de acord si a lui si a ei, si dupa 2 luni au divortat.. De asemenea a spus ca "sa nu se bazeze exclusiv pe parerea parintelui, caci si cand s-a spovedit sotia sa la el i-a spus ceva ce nu se cuvenea", bineinteles ca nu a vrut sa ne dea alte detalii..
Apoi a spus ca e posibil sa fie singura ei sansa de a fi fericita, lumeste punand problema si a insistat si asupra lucrurilor materiale, a ceea ce lucrez eu..

Parerea ei despre toate discutiile cu alti preoti e "ei pot spune orice, eu nu cunosc Ortodoxia si ce trebuie sau nu sa faca parintele, nu caut sa stiu asta, nu e treaba mea, iar daca parintele greseste, el va da socoteala, eu stiu ca trebuie sa ascult de el"..
Si chiar acum, in postul mare dupa ce s-au vazut a zis ca a realizat si ea ca "nici parintele si nici maica-sa nu o sa fie de-acord niciodata cu a se casatori cu mine", lucru ce pana acum nu a vrut sa-l priceapa si mereu a nadajduit in acesti oameni, in loc sa nadajduiasca in Dumnezeu..
De asta s-a ajuns pana aici...

[heaven]

În prealabil postat de clujeanul33

Parerea ei despre toate discutiile cu alti preoti e "ei pot spune orice, eu nu cunosc Ortodoxia si ce trebuie sau nu sa faca parintele, nu caut sa stiu asta, nu e treaba mea, iar daca parintele greseste, el va da socoteala, eu stiu ca trebuie sa ascult de el"..
Si chiar acum, in postul mare dupa ce s-au vazut a zis ca a realizat si ea ca "nici parintele si nici maica-sa nu o sa fie de-acord niciodata cu a se casatori cu mine", lucru ce pana acum nu a vrut sa-l priceapa si mereu a nadajduit in acesti oameni, in loc sa nadajduiasca in Dumnezeu..
De asta s-a ajuns pana aici...

Dupa cum ai spus si tu,draga Clujeanule,nici Dumnezeu nu intervine peste liberul arbitru al omului si pana la urma preotul tau duhovnic ti-a spus bine cand ti-a spus sa lasi sa fie voia Domnului cu tine si sa iti dea ceea ce considera El ca este mai potrivit.
In contextul dat,in care,dupa cum si tu iti dai bine seama,nici duhovnicul si nici mama nu isi vor schimba modul de gandire,singurul om care ar mai putea si care ar fi firesc sa ia o hotarare,adica ea,refuza acest lucru,indiferent ce motive are.Este dreptul ei de a alege,chiar si o astfel de decizie si tu nu poti face nimic pentru a o schimba.Faptul ca oamenii nu se schimba este un adevar.Sau,mai corect: oamenii nu se schimba niciodata pentru altii,ci doar daca ei sunt constienti si convinsi in sinea lor de aceasta schimbare!
Spuneai ca tie iti e clar ca e de la Dumnezeu gandul de casatorie cu aceasta femeie,pentru ca el nu a disparut in doua luni.Eu iti spun ca sunt oameni carora le vin anumite ganduri cu o persoana si nu dispar in ani,ei ramanand agatati intr-o iluzie,nelasand loc in viata si inima lor pentru o alta persoana,chiar daca este evident ca omul acela nu doreste sa aiba vreo legatura (dorinta nu se vede din ce spune o persoana,ci din ceea ce face pentru ca acest lucru sa se intample),indiferent care ar fi motivele care stau la baza acestei decizii.Stiu multe cazuri si vorbim de ani de zile de singuratate.De aceea iti spun,ca bine ar fi sa iti pui mai mult bazele pe ceea ce iti arata si confirma realitatea,decat pe aceste ganduri si trairi,care de multe ori pot fi subiective.
Din trairile mele personale,pot sa iti spun ca am vazut clar diferenta cand un lucru a fost de la Dumnezeu si cand a fost doar incapatanarea mea prin modul in care s-au derulat evenimentele din viata mea:

-cand era vorba doar de insistenta mea de a ma agata de o idee,dorinta etc,totul mergea extrem de greu,nu se urnea mai nimic,in ciuda eforturilor mele,bariere peste bariere,insa eu ma incapatanam sa lupt contra curentului pana ajungeam la epuizare si cand ma uitam in prezent,aveam impresia ca nu urnisem nici macar o caramida;
-cand ceva era sa fie de la Domnul,chiar daca existau anumite impedimente si greutati,ele se rezolvau cu o mult mai mare usurinta si rapiditate si aveam acel sentiment ca "toate se leaga" intr-un mod firesc,natural,daca ma intelegi ce vreau sa spun.
Se spune ca intr-o situatie dificila in care esti nevoit sa faci o alegere,exista doar trei variante: sa o accepti,daca nu poti accepta,sa incerci sa o schimbi,iar daca nu poti nici una si nici cealalta,sa iesi din ea...

[clujeanul33]

În prealabil postat de heaven

Dupa cum ai spus si tu,draga Clujeanule,nici Dumnezeu nu intervine peste liberul arbitru al omului si pana la urma preotul tau duhovnic ti-a spus bine cand ti-a spus sa lasi sa fie voia Domnului cu tine si sa iti dea ceea ce considera El ca este mai potrivit.
In contextul dat,in care,dupa cum si tu iti dai bine seama,nici duhovnicul si nici mama nu isi vor schimba modul de gandire,singurul om care ar mai putea si care ar fi firesc sa ia o hotarare,adica ea,refuza acest lucru,indiferent ce motive are.Este dreptul ei de a alege,chiar si o astfel de decizie si tu nu poti face nimic pentru a o schimba.Faptul ca oamenii nu se schimba este un adevar.Sau,mai corect: oamenii nu se schimba niciodata pentru altii,ci doar daca ei sunt constienti si convinsi in sinea lor de aceasta schimbare!
Spuneai ca tie iti e clar ca e de la Dumnezeu gandul de casatorie cu aceasta femeie,pentru ca el nu a disparut in doua luni.Eu iti spun ca sunt oameni carora le vin anumite ganduri cu o persoana si nu dispar in ani,ei ramanand agatati intr-o iluzie,nelasand loc in viata si inima lor pentru o alta persoana,chiar daca este evident ca omul acela nu doreste sa aiba vreo legatura (dorinta nu se vede din ce spune o persoana,ci din ceea ce face pentru ca acest lucru sa se intample),indiferent care ar fi motivele care stau la baza acestei decizii.Stiu multe cazuri si vorbim de ani de zile de singuratate.De aceea iti spun,ca bine ar fi sa iti pui mai mult bazele pe ceea ce iti arata si confirma realitatea,decat pe aceste ganduri si trairi,care de multe ori pot fi subiective.
Din trairile mele personale,pot sa iti spun ca am vazut clar diferenta cand un lucru a fost de la Dumnezeu si cand a fost doar incapatanarea mea prin modul in care s-au derulat evenimentele din viata mea:

-cand era vorba doar de insistenta mea de a ma agata de o idee,dorinta etc,totul mergea extrem de greu,nu se urnea mai nimic,in ciuda eforturilor mele,bariere peste bariere,insa eu ma incapatanam sa lupt contra curentului pana ajungeam la epuizare si cand ma uitam in prezent,aveam impresia ca nu urnisem nici macar o caramida;
-cand ceva era sa fie de la Domnul,chiar daca existau anumite impedimente si greutati,ele se rezolvau cu o mult mai mare usurinta si rapiditate si aveam acel sentiment ca "toate se leaga" intr-un mod firesc,natural,daca ma intelegi ce vreau sa spun.
Se spune ca intr-o situatie dificila in care esti nevoit sa faci o alegere,exista doar trei variante: sa o accepti,daca nu poti accepta,sa incerci sa o schimbi,iar daca nu poti nici una si nici cealalta,sa iesi din ea...

Iarasi indraznesc sa am o alta parere si nu din mandrie sau din dorinta de a ma impotrivi unei realitati.. Sper sa nu va smintesc cu asta..

Aveti dreptate, gandul a persistat 2 luni, dar IUBIREA?! Ca eu puteam sa am orice gand, sa nu fie de la Dumnezeu, dar cum se explica ca a aparut iubirea in sufletul ei fata de mine si in sufletul meu fata de ea?!
Cum poate sa existe o iubire, daca nu este Voia Lui Dumnezeu?!
Si credeti-ma, am facut multe pacate si m-am facut pricinuitor al multor pacate ale ei, cautatand sa vad daca ma iubeste cu-adevarat sau doar lucrurile trupesti o atrag la mine.. Si-am vazut adevarul..

Iata ce spune Par. Aresenie Papacioc despre iubire

http://www.youtube.com/watch?v=wgsHtb5GIwU

Si e o iubire ce nu are la baza trupul, sau lucrurile lumesti, ci tocmai dorinta fiecaruia de a implini Voia lui Dumnezeu.. Asta ne uneste, si chiar de am si pacatuit, nu prima data a fost pacatul si apoi iubirea, ci exact invers.. Mai intai a fost gandul meu de casatorie, apoi continuarea relatiei noastre bazandu-se pe cele duhovnicesti, rugaciuni impreuna, vb despre lucruri duhovnicesti, descopeream incet-incet ca suntem in acelasi gand intru toate si ca ne potrivim intru toate, inclusiv in cele ale vietii de zi de zi..

Apoi rugaciunile.. Dupa cum v-ati dat seama sunt departe de desavarsire, dar nu o data m-am rugat Maicii Domnului "sa ma povatuiasca sa nu gresesc Fiului Sau" cand au mai fost momente dificile intre noi si mereu rasp din rugaciuni a fost spre ea..

De ex, de fff multe ori cand eu vroiam sa merg la ea, imi spuneam simplu "Doamne, daca este inspre binele sufletelor noastre, fa sa ajung cu bine si sa ne folosim ambii, daca nu, sa nu plec" si de fiecare data mergeam si era bine, iar asta realizam abia apoi..
Prima oara cand la sfatul par ei duhovnic si-a schimbat nr de tel, m-am rugat Maicii Domnului "ce sa fac sa nu gresesc Fiului Sau" si in asa fel s-au intamplat toate, incat la 26 de h de cand si-a schimbat nr de mobil, eu il aveam, si asta nu de la cineva ce-l avea..
Si multe, multe, multe alte "intamplari" de acest fel ce nu pot fi "intamplatoare", caci cu totii stim ca "la Dumnezeu nimic nu e intamplator"..

Si tot ce s-a intamplat intre noi pana acum, nu e fara rost, sau doar "in mintea mea", ci e realitate..
STIU ca ma iubeste cu-adevarat, am trait asta si nu pot nega, doar pt ca fam ei, par, sau alcineva are o alta parere..

S-a ajuns aici pt ca a nadajduit mai mult in oameni decat in Dumnezeu si acum vede singura si intelege unde au adus-o oamenii..
Trebuie sa fie desavarsita in aceasta iubire, trebuie sa DEVINA desavarsita, in asa fel in care sa lase tot si pe toti si sa-mi urmeze in Calea Casatoriei..
Si asta va fi, n-am nici o indoiala, pt ca stiu ca vrea cu-adevarat sa implineasca ce vrea Dumnezeu.. Au fost indoieli si din partea mea, nu pot spune ca nu, dar sufletul meu e "linistit" caci stiu ca este o probl de timp pana ce-mi va urma..
Poate ma veti considera nebun, ca si par ei, insa, asta simt, asta traiesc si asta-mi spune inima, mai ales dupa "curatirea" prin spovedanie..

A trebuit sa ajungem pana aici sa luptam pt a fi desavarsiti - mie mi se "cere" sa-l iubesc pe duhovnicul ei, ce ma prigoneste si-mi face rau, sa-o binecuvintez pe mama ei ce ma injura si vb urat, iar ei, dupa cum spuneam sa renunte la tot si la toti..
Se va intampla asta, credeti-ma..

Si-n plus, am "multe alte variante", alte persoane care sunt in jurul meu si cu care as putea fi, daca as vrea, dar.., rugandu-ma, tot ce simt e doar spre ea., si-atunci, ce sa fac?, sa ma amagesc singur?!, sa ma mint?!
Fireste, sunt liber sa fac orice, dar., daca nu fac ce vrea Dumnezeu, ce fac?!

Continuati sa va rugati pt noi toti, va rog.., pt a implini Voia Lui Dumnezeu!. Cereti Mila Lui pt noi toti...