In care se va demonstra ca Pamantul poate sa fie plat, nu sferic

[vsovivi]

Să mai încercăm odată explicaţia:

1. Avem axa1 cerească definită de polii cereşti nord şi sud în jurul căror poli se rotesc stelele din emisfera nordică şi stelele din emisfera sudică nu ştiu dacă în acelaşi sens faţă de axă sau în sensuri contrare.
2. Axa2 a pământului sferic definită de polii pământului nord şi sud.
3. Axa3 de rotaţie a pământului în jurul soarelui care trece prin soare şi e perpendiculară pe cercul sau elipsa de rotaţie având soarele în centru sau în unul din focare.


Demonstraţie:

Dacă axa1 nu coincide pe întreg anul cu axa2 atunci de nicăieri de pe pământ steaua polară nu arată nordul afară de punctele din planul determinat de cele două axe ce se intersectează, plan care intersectează sfera pământului rezultând un cerc ecuatorial. Şi cum steaua polară arată nordul de oriunde de pe pământ, de pe toată sfera, cu abatere de 1 grad rezultă că e musai ca axele 1 şi 2 să coincidă.

Dacă axele 1 şi 2 coincid atunci rezultă că avem doar două axe axa1=axa2=axa12 şi axa3.

Deci redefinim problema:

Avem axaNS de revoluţie a pământului ce coincide cu axa cerului formată de polul nord ceresc şi cel sud ceresc şi axa de rotaţie a pământului în jurul soareui ce trece prin soare adică axa3 de mai sus.

Să vedem dacă e posibil un astfel de model.

Pentru a exista anotimpuri şi diferenţe de lungime a zilei faţă de noapte, trebuie ca cele două axe ce toamna şi primăvara sunt paralele să formeze unghiuri vara spre nord şi iarna spre sud dacă noi ne aflăm în emisfera nordică.

Dacă axaNS ar avea acelaşi unghi cu axa3 pe toată perioada anului adică dacă am avea vară mereu în nord şi iarnă în sud tot anul atunci:

Luînd steaua polară în observaţie ea ar descrie un cerc mic pe când polul sud ceresc ar descrie un cerc mare cu centrul pe axa3.

Sau dacă ar fi în nord mereu iarnă şi în sud vară, tot anul atunci:

Steaua polară ar descrie un cerc mare şi polul sud ceresc un cerc mic cu centrul în axa3.

Cum avem 4 anotimpuri pe perioada unui an înseamnă că cercul mic şi cercul mare descris mai sus se transformă într-un ovoid cu axa3 trecând prin focarul mai aproape de extremitatea mai ascuţită.

Iar mişcarea stelei polare pe acel ovoid ar fi foarte înceată pe curba mică şi foarte rapidă pe curba mare, iar stelele ce ar avea traiectorii fixe şi circulare faţă de steaua polară ar avea acum dacă soarele ar fi reper şi fix nişte traiectorii ce rezultă în funcţie de poziţia lor la un momendat faţă de steaua polară şi a stelei polare pe ovoid faţă de soare, deci ele faţă de soare ar avea mişcări cu atât mai accelerate cu cât se află mai la distanţă de axa3. Iar acest lucru ne trimite la ideea de a avea stelele nişte viteze diferite faţă de soare pe parcursul unui an variind foarte mult ca mărime deşi de jos noi le vedem că într-un an se învârt pe cercuri concentrice. Ce rezultă de aici? Că pământul şi stelele nu se pot învârti în jurul soarelui simultan căci apar viteze imense cu accelerări şi încetiniri puternice la stelele din extremităţi şi deci e musai că soarele se învârte în jurul axeiNS a pământului.

Acuma dacă soarele se învârte în jurul pământului glob străpuns de axaNS, pentru ca să avem anotimpuri atunci e musai ca soarele să se balanseze adică vara soarele să fie mai sus spre nord şi iarna mai jos spre sud căci altfel nu avem zile mai lungi vara şi nopţi mai lungi iarna, deci traiectoria lui nu poate să fie un cerc în jurul pământului decât o elipsă a cărui plan face un unghi cu axaNS iar pământul e musai să se rotească în jurul axei NS ca să avem zile şi nopţi în timp ce stelele şi ele se rotesc pe cercuri concentrice în jurul aceleiaşi axeNS care trece prin polii cereşti parcurgând anual cercuri complete.

Iar dacă soarele s-ar învârti în jurul pământului pe o elipsă cu pământul situat la intersecţia axelor de simetrie, această forţă centripetă ce ar descrie mişcarea nu ar putea fi descrisă de absolut nicio-lege de atracţie universală şi de forţa centrifugă circulară decât dacă s-ar băga şi electromagnetismul în joc.

Iar a explica o mişcare permanentă elipsoidă într-un plan fix căci soarele e musai să se mişte în acelaşi plan oblic faţă de axaNS în timp ce pământul se învârte în jurul axei sale, tot pe axaNS, ca să avem zile şi nopţi, şi dacă vrem să explicăm aceste rotaţii la infinit doar pe baza legii atracţiei universale şi a electromagnetismului şi a forţei centrifuge circulare datorată vitezei de rotaţie şi inerţiei ar însemna defapt să credem într-o nebunie de mişcare oscilatorie permanentă căci nimic nu l-ar determina pe soare ca să-şi menţină acel plan de mişcare fix faţă de axaNS şi deci nimic nu l-ar obliga să-şi menţină mişcarea elipsoidă, şi cu timpul aceste forţe ar impune echilibrarea mişcării astfel că sfârşitul perioadei tranzitorii ar fi rotirea soarelui pe un cerc perpendicular pe axaNS lucru care ar face clar să dispară anotimpurile. Forţele electromagnetice NN NS SS ar impune eventual soarelui sau pământului o rotaţie în jurul axelor proprii, dar mişcarea finală ar fi doar circulară şi perpendiculară pe axaNS. Astfel că nu ar exista nici anotimpuri şi nici diferneţe între noapte şi zi.

Deci iată că v-am demonstrat, ca dar primit de sus, imposibilitatea practică a existenţei modelului lor explicaţionist solar şi planetar cu steauă polară cu tot. Nu cred însă că cineva a priceput. Poate mai sunt unii tari de cap care au avut răbdare ca să citească.

[Mihai36]

pai soarele se invirte si el cu tot cu sistem solar in jurul centrului galaxiei noastre , iar forta gravitationala care ne tine sa nu ne departam de galaxie este insumarea fortelor gravitationale ale tuturor stelelor si planetelor galaxiei care tind sa ne atraga incluisv si pe ele insele spre centru
se invirt toate dar la viteze diferite asa cum se invirt si planetele in sistemul solar intr=un echibru care tine cont si de masa lor nu doar de distanta.
galaxia are si ea un plan orizontal
iar noi ca sistem solar nu ne miscam intocmai pe acest plan ci ne invirtim cumva ca un titirez in jos si in sus adevarat nu f mult iar planul il intersectam odata la 26 000 de ani
mai exact calculat la 25 920

acest interval era cunoscut inca cu mii de ani in urma si a fost numit <Marele An sau Roata Vietii si care este formata din 4 Epoci fiecare cuprinzind cite aprox 7500 de ani iar la rindul lor cite 3 Ere .
asadar Soarele nu sta pe loc iar unde merge el ne trage si pe noi intr-un anume echilibru.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de androneo

"Există, însă o dovadă deloc ambiguă a sfericităţii Pământului. Dacă mergem afară într-o noapte senină şi vom privi către Steaua Polară vom vedea că se află la jumătatea distanţei între orizont şi punctul de deasupra capului. Deci se află la o înălţime de 45 de grade deasupra orizontului. Dacă mergem în expediţie la Polul Nord, vom vedea Steaua Polară deasupra capului. Dacă, în schimb, mergem către sud, în Antalya să zicem, vom vedea că Steaua Polară a coborât evident către orizont. Dacă ajungem pe ecuator, nu vom mai vedea deloc Polara fiindcă se va afla chiar pe orizont.

Dacă Pământul n-ar fi fost rotund, n-am fi putut observa acest efect. Dacă ar fi fost un disc, l-am fi observat doar dacă am fi mers pe muchie, dar e evident că nu facem asta. De aici tragem concluzia fără echivoc că ne aflăm pe o planetă sferică."

Îţi răspunde Samuel Birley Rowbotham în "Zetetic Astronmy:

DECLINATION OF THE POLE STAR.

Another phenomenon supposed to prove rotundity, is thought to be the fact that Polaris, or the north polar star sinks to the horizon as the traveller approaches the equator, on passing which it becomes invisible. This is a conclusion fully as premature and illogical as that involved in the several cases already alluded to. It is an ordinary effect of perspective for an object to appear lower and lower as the observer goes farther and farther away from it. Let any one try the experiment of looking at a light-house, church spire, monument, gas lamp, or other elevated object, from a distance of only a few yards, and notice the angle at which it is observed. On going farther away, the angle under which it is seen will diminish, and the object will appear lower and lower as the distance of the observer increases, until, at a certain point, the line of sight to the object, and the apparently uprising surface of the earth upon or over which it stands, will converge to the angle which constitutes the "vanishing point" or the horizon; beyond which it will be invisible.
What can be more common than the observation that, standing at one end of a long row of lamp-posts, those nearest to us seem to be the highest; and those farthest away the lowest; whilst, as we move along towards the opposite end of the series, those which we approach seem to get higher, and those we are leaving behind appear to gradually become lower.
This lowering of the pole star as we recede southwards; and the rising of the stars in the south as we approach them, is the necessary result of the everywhere visible law of perspective operating between the eye-line of the observer, the object observed, and the plane surface upon which he stands; and has no connection with or relation whatever to the supposed rotundity of the earth.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cristiboss56

Cu multa iertare , dar acest raspuns este mult prea obraznic , si denota multa mandrie , smintind pe multi din cei care intra intamplator sau nu pe aici , pe acest thread !
Post binecuvantat si iertare tuturor !

Frate Cristian,

Haide să ne rugăm împreună cu cuvintele Sfîntului Efrem Sirul:

„Doamne şi Stăpînul vieţii mele, duhul trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale.
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin”.

[vsovivi]

În prealabil postat de Mihai36

pai soarele se invirte si el cu tot cu sistem solar in jurul centrului galaxiei noastre , iar forta gravitationala care ne tine sa nu ne departam de galaxie este insumarea fortelor gravitationale ale tuturor stelelor si planetelor galaxiei care tind sa ne atraga incluisv si pe ele insele spre centru
se invirt toate dar la viteze diferite asa cum se invirt si planetele in sistemul solar intr=un echibru care tine cont si de masa lor nu doar de distanta.
galaxia are si ea un plan orizontal
iar noi ca sistem solar nu ne miscam intocmai pe acest plan ci ne invirtim cumva ca un titirez in jos si in sus adevarat nu f mult iar planul il intersectam odata la 26 000 de ani
mai exact calculat la 25 920

acest interval era cunoscut inca cu mii de ani in urma si a fost numit <Marele An sau Roata Vietii si care este formata din 4 Epoci fiecare cuprinzind cite aprox 7500 de ani iar la rindul lor cite 3 Ere .
asadar Soarele nu sta pe loc iar unde merge el ne trage si pe noi intr-un anume echilibru.

Adică tu accepţi că mişcarea tuturor e circulară inclusiv a galaxiei care poate că se mişcă în jurul stelei polare exact ca stelele, şi se vede că ele se rotesc în jurul ei păstrând desenele, deci carul mare se învârte păstrând desenul, forma, semnul, însă stelele ce se văd din sud de pe pământ se mişcă în jurul polului ceresc sudic unde nu este o stea în polul ceresc... deci care o fi centrul ăla după care toate se rotesc? Sunt defapt două?

Şi dacă toate se rotesc pe cercuri concentrice de ce Kepler a demonstrat că 'planetele' se mişcă pe elipse?.. că aşa au numit ei ceea ce vedeau prin telescop planete (stelele mai apropiate din apă sau gaze sau foc sau ghiaţă)

Şi cine a mai văzut ca atracţia gravitaţională (sau atracţia universală între corpuri) şi forţa centrifugă să producă mişcări elipsoidice?

Deci tu explici foarte rudimentar şi naiv în sensul că iată că e posibil ce susţin ei, că tu pare că vezi sau visezi că vezi mişcări circulare tot mai multe aşa cum te păcălesc ei şi defapt îţi închipui tot felul de mişcări şi neputând să le stăpâneşti sau să le înţelegi le dai dreptate că aşa este cum susţin ei, că doar ei ştiu mai bine... zici tu.

...Şi zici că alea se mişcă nu numai funcţie de distanţă ci şi de masă şi deci sunt atrase şi au viteze diferite unele faţă de altele şi gata... modelul lor zici că e corect căci tu pare că pricepi simplismul ăsta visat de tine împreună cu ei.

Nu ţi se pare că eşti cam naiv şi prea credul?
Iartă-mă că mie mi se pare că eşti vrăjit şi flatat şi automăgulit de explicaţiile SiFi listate pe toate site-urile lor aberante şi prezentate în emisiunile cică ştiinţifice.

Cum produci o traiectorie elipsoidală cu două forţe ce ajung în echilibru: atracţia şi forţa centrifugă datorată mişcării circulare, când ei susţin că soarele este defapt într-unul din focare şi pământul se învârte pe o elipsă?

Nu se poate da' tu-i crezi pe ei că e aşa cum susţin ei! N-ai decât din partea mea.

Nu pricepi că toate teoriile lor şi modelele lor sunt cusute cu aţă albă ca să puşte ştiinţelepciunile lor absurde care-ţi iau oachii?

Au introdus electromagnetismul ca să ai impresia că forţele electromagnetice NN SN SS ar putea impune o astfel de mişcare a pământului în jurul soarelui şi să explice astfel apariţia anotimpurilor şi diferenţele ce apar între lungimea zilelor şi nopţilor în timpul unui an.

Ia gândeşte cum se poate ca tocmai în momentul de maximă apropiere de soare, adică în miezul verii, când nordul solar atrage sudul terestru ca să fie înclinaţie maximă, tocmai atunci începe schimbarea axei... adică brusc apare respingerea axaeiNS a pământului şi asta nedându-se peste cap?!

Şi să nu-mi spui că atunci soarele îşi schimbă brusc polii magnetici că nu e valabil întrucât celelalte ''planete'' nu se mişcă sincron cu pământul, deci soarele nu-şi poate schimba polii, pământul nu, deci rezultă că e minciună explicaţia lor!

Ştiu că nu vrei să pricepi aşa că nu-mi fac probleme şi te rog mă iartă dacă am dreptate însă dreptatea nu este a mea şi nici a noastră ci a urmaşilor urmaşilor Domnului nostru în vecii vecilor. Amin.

[vsovivi]

Deci e simplu, o inimiă ca un ochi drept al Domnului, de copil:

Avem sus apele de sus şi cerul întins ca un cort pe care merg stelele în mişcările lor astfel încât se păstrează semnele: carul mare, carul mic, şi ce formaţiuni vede fiecare pe cer... Nu există soluri, 'pământuri' în cer.

La două treimi de vârf şi o treime de bază, în cer, avem semisfera soarelui şi semisfera lunii, soarele cu forţă de înfierbântare şi luna cu forţă de răcire, soarele din apă şi foc iar luna din apă şi frig, şi Soarele şi Luna merg drept până la margine şi apar apoi din partea opusă căci creaţia e mică, şi 'se lovesc' de marginile laterale ca de mante, dar nu sunt margini în lateral ci sunt forţele reci şi cele fierbinţi care le frâng traiectoria în mersul lor mereu pe deasupra pământului şi mărilor la egală distanţă de suprafaţa pământului şi mărilor.

Iar jos avem pământul plat la suprafaţa denivelată şi rond în adânc şi el este înconjurat de apele de jos, de mări, oceane, şi totul are la bază particula de apă, inclusiv focul sau cerul au la bază particula de apă, şi astfel toate cad sub cer, curg, se adună în adunările lor de jos formând mările.

Iar dedesubt este sol (cu tot ce conţine el, vulcani, păcură, gaze, cărbuni, minereuri) şi apă care produc presiune pe fundul pe care stau căci dincolo de el nemaifiind nimic creat, ele apasă formând un strat de netrecut căci acolo presiunile şi greutăţile de deasupra apasă aşa de greu încât nimeni nu poate coborâ la o adâncime prea mare.

Lateral pe pământ şi mări poţi merge cât vrei că te vei afla tot în creaţie, şi că e finită şi mică o să îţi dai seama atunci când ajungi de unde ai plecat care este defapt 'marginea' laterală.

Deasupra, în sus poţi să mergi până unde a întins Dumnezeu cortul Creaţiei. Marginea de sus e din ape, nori mai denşi, şi dincolo de ei nu cred că poţi trece... căci nu este nimic creat dincolo de ei.

Cerul şi creaţia nu este însă una închisă căci acolo unde este Duhul Dumnului, în toţi sfinţii Săi, acolo El totdeauna poate trece prin orice este necreat sau creat astfel încât necreatul sau creatul nu se poate opune noi creaţii care curge din gura lui Dumnezeu şi din dragostea Sa curată şi sfântă astfel că sfinţii pot să urce la nesfârşit în sus dincolo de marginile creaţiei.

[vsovivi]

Să mai încercăm odată explicaţia căci mai sus am făcut o presupunere greşită:

1. Avem axa1 cerească definită de polii cereşti nord şi sud în jurul căror poli se rotesc stelele din emisfera nordică şi stelele din emisfera sudică nu ştiu dacă în acelaşi sens faţă de axă sau în sensuri contrare.
2. Axa2 a pământului sferic definită de polii pământului nord şi sud.
3. Axa3 de rotaţie a pământului în jurul soarelui care trece prin soare şi e perpendiculară pe cercul sau elipsa de rotaţie având soarele în centru sau în unul din focare.


Demonstraţie:

Dacă axa1 nu coincide pe întreg anul cu axa2 atunci de nicăieri de pe pământ steaua polară nu arată nordul afară de punctele din planul determinat de cele două axe ce se intersectează, plan care intersectează sfera pământului rezultând un cerc ecuatorial. Şi cum steaua polară arată nordul de oriunde de pe pământ, de pe toată sfera, cu abatere de 1 grad rezultă că e musai ca axele 1 şi 2 să coincidă.

Dacă axele 1 şi 2 coincid atunci rezultă că avem doar două axe axa1=axa2=axa12 şi axa3.

Deci redefinim problema:

Avem axaNS de rotaţie a pământului ce coincide cu axa cerului formată de polul nord ceresc şi cel sud ceresc şi axa de rotaţie a pământului în jurul soareui ce trece prin soare adică axa3 de mai sus.

Să vedem dacă e posibil un astfel de model.

Pentru a exista anotimpuri şi diferenţe de lungime a zilei faţă de noapte, trebuie ca cele două axe ce toamna şi primăvara sunt paralele să formeze unghiuri vara spre nord şi iarna spre sud dacă noi ne aflăm în emisfera nordică.

Dacă axaNS ar avea acelaşi unghi cu axa3 pe toată perioada anului adică dacă am avea vară mereu în nord şi iarnă în sud tot anul atunci:

Luînd steaua polară în observaţie ea ar descrie un cerc mic pe când polul sud ceresc ar descrie un cerc mare cu centrul pe axa3.

Sau dacă ar fi în nord mereu iarnă şi în sud vară, tot anul atunci:

Steaua polară ar descrie un cerc mare şi polul sud ceresc un cerc mic cu centrul în axa3.

Cum avem 4 anotimpuri pe perioada unui an înseamnă că cercul mic şi cercul mare descris mai sus se transformă într-un ovoid cu axa3 trecând prin focarul mai aproape de extremitatea mai ascuţită.

Iar mişcarea stelei polare pe acel ovoid ar fi foarte înceată pe curba mică şi foarte rapidă pe curba mare, iar stelele ce ar avea traiectorii fixe şi circulare faţă de steaua polară ar avea acum dacă soarele ar fi reper şi fix nişte traiectorii ce rezultă în funcţie de poziţia lor la un momendat faţă de steaua polară şi a stelei polare pe ovoid faţă de soare, deci ele faţă de soare ar avea mişcări cu atât mai accelerate cu cât se află mai la distanţă de axa3. Iar acest lucru ne trimite la ideea de a avea stelele nişte viteze diferite faţă de soare pe parcursul unui an variind foarte mult ca mărime deşi de jos noi le vedem că într-un an se învârt pe cercuri concentrice. Ce rezultă de aici? Că pământul şi stelele nu se pot învârti în jurul soarelui simultan căci apar viteze imense cu accelerări şi încetiniri puternice la stelele din extremităţi şi deci e musai că soarele se învârte în jurul axeiNS a pământului.

Acuma dacă soarele se învârte în jurul pământului glob străpuns de axaNS, pentru ca să avem anotimpuri atunci e musai ca soarele să se balanseze adică vara soarele să fie mai sus spre nord şi iarna mai jos spre sud căci altfel nu avem zile mai lungi vara şi nopţi mai lungi iarna,

........... până aici e corect... (mai sus am susţinut că e musai elipsă traiectoria soarelui care vara e mai sus spre N iar iarna mai jos spre S când defapt poate fi un cerc a cărui plan nu este perpendicular pe axa NS)

deci traiectoria lui nu poate să fie un cerc ecuatorial perpendicular pe axaNS în jurul pământului ci se va mişca într-un plan care face un unghi ascuţit cu axaNS iar pământul e musai să se rotească în jurul axei sale, axaNS, ca să avem zile şi nopţi în timp ce stelele şi ele se rotesc pe cercuri concentrice în jurul aceleiaşi axeNS care trece prin polii cereşti parcurgând anual cercuri complete.

Acest model pare corect întrucât explică ceea ce avem deocamdată:

-steaua polară arată nordul de oriunde e vizibilă de pe pământ
-în jurul polilor cereşti N şi S se învârt stelele păstrând semnele (cele din nord în jurul stelei polare iar cele din sud în jurul polului ceresc sud unde nu se vede că ar fi o stea)
-avem anotimpuri şi zile mai scurte şi zile mai lungi pe timpul unui an care se repetă an de an.
Demonstraţia lui Kepler care arată că mişcarea stelelor apropiate (planetelor) în jurul soarelui se face pe traiectorii elipsoidice ne trimit la următorul model posibil explicaţionist:

1.Pământul sferic este fixat pe axa cerească NS care coincide cu axa NS a pământului sferă, şi el se roteşte în jurul axei sale axa NS ca să avem zile şi nopţi şi pentru ca steaua polară să arate nordul de oriunde de pe pământ de unde este vizibilă.
2.Stelele din emisfera nordică se rotesc în formaţiune pe cercuri concentrice în jurul stelei polare iar cele din emisfera sudică în jurul polului ceresc sudic.
3.Soarele se roteşte pe un cerc în jurul pământului iar planul acestui cerc face un unghi cu axa NS cerească şi pământească pentru ca să avem zile mai lungi în nord, zile de vară în nord mai lungi respectiv mai scurte şi de iarnă în sud.
4.Planetele adică stele apropiate ce se învârt în jurul soarelui, se rotesc pe traiectorii elipsoidice după cum a descris Kepler acele mişcări observate şi notate de el.
5.Luna se roteşte şi ea în jurul pământului pe un cerc.

Cine vrea să demonstreze imposibilitatea existenţei acestui model dedus până aici ca posibil din ceea ce s-a luat în considerare să continue demonstraţia.

Eu însă cred în Scripturi şi nu în acest model dedus ca posibil, deci cred că este aşa cum am descris mai sus după cum este arătat la Facerea şi după cum am primit ca dar priceperea întrucât mai sunt lucruri destule neluate în seamă care contrazic mai departe modelul cu pământul glob în centru sau pământul o planetă ce se roteşte în jurul soarelui pe traiectorie eliptică având soarele în unul din focare.

Sunt multe argumente care contrazic toate modelele posibile şi care susţin Adevărul descris în scripturi, sper să le descoperiţi...

În prealabil postat de Florin-Ionut

Soarele se învîrte deasupra Pămîntului, cum scrie în Biblie. Şi se mişcă, da. Pămîntul este static, stă locului. Aşa scrie, aşa să credem.

Doamne fereste! Deopotriva de scientismul tehnoantropolatru, care a adus si va mai aduce atatea nenorociri, si de obscurantismul medievalist si alte bisericisme de genul, care au adus si vor mai aduce atata prostie si ignoranta!
Coleg Florin-Ionut, spune-mi, nu-i asa ca stalpii de la linia de curent a trenului electric alearga fain pe langa trenul in care calatoresti, si care evident sta? Toot alearga...pana ajungi la destinatie..si din cand in cand trenul PARE sa se hatane...ciudat, nu?
Biblia este "manualul de mantuire". In rest, este aproape complet nestiintifica, ca sa nu zic antistiintifica, in partea de cosmologie. Vrei sa te mantuiesti? Studiaz-o si crede-o fara rezervein partea legata de relatia Dumnezeu-om. Vrei sa afli lucruri despre partea perisabila/materiala/muritoare a Universului, adica despre Universul material? Atunci nu o citi deloc, pur si simplu citesti ceva adecvat.
Cum bine zicea banatul coleg androneo, din cauza unor atari misticisme antignoseologice ateii devin si mai...atei. Personal, prefer sa simpatizez conceptual cu ei, desi doar in aceasta anume si singulara chestiune. Arhetipul credinciosului credul, eclesioscripturolatru, imi da fiori.

[vsovivi]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Doamne fereste! Arhetipul credinciosului credul, eclesioscripturolatru, imi da fiori.

Păi credulii sunteţi voi ăştii ironicii care vă distraţi ca fraierii şi ce ne sfătuieşti tu naivul mare amator de SiFi: ''Dacă vrei să te mântuieşti citeşte Scriptura însă ce se spune acolo despre creaţie e fals''.

Adică tocmai Creatorul e mincinos, probabil nu vrea să ne spună de ce stelele şi soarele se mişcă exact aşa precum se mişcă pomii atunci când mergi cu trenul.

Păi când mergi cu trenul poţi sesiza cu ochii închişi că trenul merge pe şine şi dacă deschizi ochii vezi că şinele merg invers la fel cu pomii deci şinele şi pomii stau unele faţă de altele, problema e cu noi, că deşi stăm iată că totuşi mergem la destinaţie. Problema este unde mergem noi cu trenul şi cum?

Deci dragul meu luna-tic, soare-tic, stele-tic sau pământ-tic, nu crezi că voi sunteţi credulii şi naivii care vă visaţi în viitor?

Şi ţi-am demon-strat că pământul nu se poate roti în jurul soarelui... însă voi visaţi la modelele halucinante că cică ar fi posibile... şi ştii cum au cusut mărimile?.. poi au făcut un glob cu o suprafaţă aproximativ cât e harta lumii, apoi au pus un om care se uită la eclipsa de soare şi la aia de lună zicând că pământul se interpune şi au făcut calculele şi distanţele ca să puşte pentru un privitor aceste sfere, adică să nu depăşească marginile lunii sau invers, ale soarelui, şi gata le-a ieşti proporţiile, şi de aia susţin ei că luna e de 6 ori mai mică decât pământul şi soarele cât e el de mare şi aşa mai departe.

Cu potrivelile astea v-au păcălit şi apoi au cusut cu aţă albă teoria atracţiei universale demonstrată de absolut nimic şi electromagnetismul inventând electronul şi fotonul şi forţele EM, iar pentru ca să puşte anotimpurile şi modificările lungimii zilelor au băgat înclinaţia şi elipsa cu soarele în mijloc pentru că cică el e mai mare... din calcule.

Nu este nimic corect şi bine explicat ci sunt nişte ipoteze care se contrazic în mod ştiinţific după propriile lor teorii şi modele şi cu logica lor dar voi sunteţi creduli şi ziceţi că ei au dreptate şi că se perimează Cuvântul lui Dumnezeu... adică e medieval, obscurantist sau chiar mincinos... tocmai Tata. Fii domle serios!

Totul este Adevărat în scripturi dar conţine şi multe taine însă profunzimea nu anulează priceperea simplă şi clară ce reiese din Scripturi astfel că nu sunt nici metafore şi nici speculaţii ci acolo găseşti Adevărul, adică istoria Domnului împreună cu omul, cu mine şi cu tine, că noi suntem oameni şi istoria aia ne aparţine dacă o citim şi învăţăm ceva din ea.

Deci încearcă alte strategii ieftine şi viclene şi distractive ca să mă convingi că cică Domnul e cel mincinos şi nu gLumea! Probabil c-o fi înviat Einstain sau Bhor sau Copernic sau Newton sau ceilalţi speculaţionişti foarte jmecheri... şi probabil c-or fi creat ei ceva sau or fi vindecat pe cineva sau or fi hrănit sau înmulţit pîine sau or fi închis cerul sau or fi adus ploaia sau or fi înviat pe cineva... cine ştie... dar voi credeţi-i pe ei şi priviţi cum merg copacii îndărăt că doar voi mergeţi tot înainte ca spionerii.

Nu mai fiţi naivi şi fraieri că o să fie penibil.

[apophis]

Cei care credeti ca Pamantul e buricul universului, puneti mana si cumparati-va un telescop astronomic, sau macar un binoclu cat de cat performant si priviti cerul.

Mai exista si NASA tv, urmariti acolo, transmisii live de la camerele video aflate pe ISS. ISS si alti sateliti se pot vedea cu ochiul liber, noaptea cand e senin, in cazul in care trec pe deasupra locului in care va aflati.

Acum mai bine de 2000 de ani matematicianul grec Eratostene a demonstrat ca pamantul este rotund prin masuratori de arce de meridian.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Eratostene

Faceti asta ca sa nu fiti penibili. Mai cititi si altceva decat cartile sfinte, face bine la sanatate.