Cele Doua Lumi

Eugen Ionescu scrie in "Insinguratul" ca, privita de pe margine, oarecum din afara ei, viata omenirii este absurda. Si dezvolta, pentru a explicita sau incorpora ideea (ori sentimentul acesta complex infata vietii omenesti) ceea ce a ramas ca teatrul absurdului. Impreuna cu alti autori.
La noi, Constantin Noica merge pe aceeasi idee cand priveste pe geamul unei carciumi si i se pare absurd sau in orice caz strain ceea ce vede acolo...
Asa e cand ne situam in afara unor lucruri. Ba e absurd, ba e revoltator ori strain... Asa spune mintea, gandirea, ratiunea omenasca, rece si egotica...
Eu cred ca ne apuca grozaviile daca ne incumetam sa filosofam atat de inalt, de detasat. Am fost luat si eu, nu de putine ori, cu cutremur cand am incercat sa scrutez lumea, omul, omenirea, istoria.
Dar, fratilor, am descoperit ceva: mai bine ma concentrez asupra propriei mele deveniri, asupra experientelor vietii mele, asupra rolurilor si resonsabilitatilor mele. Asupra pocaintei (metanoia) personale. Si am atat de lucru si vad atatea grozavii inlauntrul vietii mele, incat problema uriasa a vietii omenirii trece pe locul doi. Poate nu intamplator, sau mai bine zis poate ca nu cu totul rupt de aceasta optiune, Sfantul Serafim afirma ca de voim sa se mantuiasca lumea sa purcedem noi, ca persoane concrete, fiecare mai intai, sa luptam pe propriul teren sufletesc pentru a castiga pe Duhul Sfant.
Altminteri fireste ca ne copleseste tragedia lumii.
Eu incerc sa pun stop tragediei vietii mele mai intai. Care viata a mea, multora le pare tare frumoasa si s-ar mira sa afle ce si cum vad eu propria fiintare (sau desfiintare).
Cand Domnul porunceste sa ne vedem mai intai barna din ochiul propriu cred ca mie unuia imi porunceste sa ma uit in gradina mea si sa las soarta lumii pe seama Lui.
Nu cred ca gresesc foarte mult cand imi vad de buruienile mele, mai intai. Este o chestiune de prioritati.
Altfel, asa e, ma cuprinde toata gama de sentimente ciudate legate de lume, de trecutul si viitorul ei. Iar de prezent mi se face lehamite sau chiar groaza.
Deci salvarea e in noi, in fiecare dintre noi, deie Domnul sa castigam fiecare mai intai pe Duhul Sfant! AMIN!+
P.S. Aceasta nu exclude viata in comuniune, sobornicitatea etc. Dar prioritatea cred ca e lupta personala pentru despatimire. Apoi vom vedea ce e si cu lumea asta...