test de sinceritate

În prealabil postat de AlinB

Da, stiu povestea cu "acolo unde sunt doi sau trei in numele Meu" dar uite ca si daca se aduna trei spiritisti sa-l "produca" pe Hristos, nu inseamna ca Hristos chiar o sa vina in mijlocul lor.

Da, amar adevar... Asta o cred si eu ca si tine, frate.
Pe de alta parte, citind unele texte cu caracter, practic, de jurnal, din care reiese cum isi duc viata de tot ceasul calugarii din unele obsti, sunt cu totul uluit de calitatea, sa spun asa, a acelor petreceri omenesti. Asa incat, zic si eu, Dumnezeu sa ma ierte, ca la asemenea mod de vietuire cum am gasit in cartile despre sfintii aceia, imi pare cu totul imposibil ca Domnul si Duhul Sau Sfant sa nu fie printre ei, in ei.
Oare de ce nu vedem uneori ca modul cum vietuim noi e departe, la unii dintre noi (printre care ma includ si pe mine), de al celor aflati in miezul relatiei fericite cu Dumnezeu?...
Mare masina de iluzii si mintea asta a noastra...
Domnul sa ne ocroteasca si sa ne lamureasca pe toti, pe noi copiii Lui neascultatori si rebeli...
Doamne ajuta!

În prealabil postat de ioan cezar

ca la asemenea mod de vietuire cum am gasit in cartile despre sfintii aceia, imi pare cu totul imposibil ca Domnul si Duhul Sau Sfant sa nu fie printre ei, in ei.

""M-au intrebat daca sunt singur.Le-am spus ca nu, si le-am aratat, in sus, cerul. Niciodata nu sunt singur. Sunt mereu cu Dumnezeu.""
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...vul-postavaru/

[nicolae44]

aproape toate religiile au ascetii lor care s-au retras satui de pacatul din aceasta lume.curios ca inainte de a intelege cuvantul Domnului am fost hotarat sa merg la o manastire sa fug de atractiile, de ofertele acestei lumi.dar cand am inteles ca de fapt pofta ce ne atrage in lume e in inima noastra dupa cum zice la Iacov 1:14
Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.,,,mi-am schimbat hotararea caci problema era de fapt la mine nu la lume indiferent de cum se poarta,cum vorbeste cum se imbraca ea(lumea).am inteles ca Dumnezeu vrea sa ne bucuram de biruinta asupra lumii train in lume nu in afara ei,sa ne bucuram de sotiile noastre, de copiii nostri si de viata impreuna cu cei dragi, si El ne-a indemnat sa indraznim,sa credem ca avem la dispozitie puterea Lui prin credinta.catolicii aplica in mod total eronat conceptia de a nu se casatori clericii, luindu-l ca ex pe Pavel.am prieteni care nu s-au casatorit si poate nici n-or s-o faca vreodata si il slujesc pe Dumnezeu dar sunt cazuri particulare nu obligati de un sistem sa zic.dintr-un har cum a avut Pavel cum ai ajuns sa-i obligi pe altii?Dumnezeu ne da lumina asa a zis si ne da prin Duhul Sfant dar absolut intotdeauna numai din cuvantul scris in biblie.Domnul sa ne ajute

Frate Nicolae, iarta-mi te rog obiectia: pentru faptul ca eu sau fratia voastra am inteles ca Dumnezeu vrea sa ne bucuram noi de viata in lume si in familie, nu putem trage automat concluzia generalizatoare ca toti oamenii sunt chemati la aceasta.
Cu atat mai putin vom putea sa cufundam in arbitrariul sau subiectivismul vietii noastre o intreaga traditie a celibatului la preotii catolici (care isi are radacinile si ratiunile ei puternice) precum si traditia monahala.
De ce nu acceptam ca sunt felurite moduri de a sluji lui Dumnezeu si ca Biserica are discernamantul net superior ratiunilor noastre individuale?...
Nu neg subiectivismul personal, dar nu pot pune in contradictie pe acesta cu insasi Biserica.
Un om ramane un om, oricine ar fi el. Iar Biserica ramane Biserica, indiferent ce crede sau prefera unul sau altul dintre oameni.

Persoana individuala si Biserica sunt paliere/niveluri diferite ale realitatii omenesti. Sa nu le confundam, asadar, ratiunile si lucrarea!... De vom face aceasta, ne trezim prinsi in conflicte inevitabile, dar ... false.

[nicolae44]

[

QUOTE=ioan cezar;444614]Frate Nicolae, iarta-mi te rog obiectia: pentru faptul ca eu sau fratia voastra am inteles ca Dumnezeu vrea sa ne bucuram noi de viata in lume si in familie, nu putem trage automat concluzia generalizatoare ca toti oamenii sunt chemati la aceasta.
Cu atat mai putin vom putea sa cufundam in arbitrariul sau subiectivismul vietii noastre o intreaga traditie a celibatului la preotii catolici (care isi are radacinile si ratiunile ei puternice) precum si traditia monahala.
De ce nu acceptam ca sunt felurite moduri de a sluji lui Dumnezeu si ca Biserica are discernamantul net superior ratiunilor noastre individuale?...
Nu neg subiectivismul personal, dar nu pot pune in contradictie pe acesta cu insasi Biserica.
Un om ramane un om, oricine ar fi el. Iar Biserica ramane Biserica, indiferent ce crede sau prefera unul sau altul dintre oameni.

Ioan,-nu stiu multe, dar ma bucur ca invat din orice dialog serios-numitorul comun al crestinismului ar trebui sa fie doar Isus Hristos,dar cum???prin cuvintele Lui nu-i asa?...afirmand ca-L cunoastem nu e de ajuns....eu cred in tine de ex. adica in existenta ta dar sa te cred pe tine trebuie sa aud ce zici, sa citesc ce scri si atunci hotarasc daca voi primi cuvintele tale ca adevarate...deci in toate lucrurile ar trebui sa ascultam de Domnul, dar e curios sunt oameni care au partasii cu Domnul sfinti parinti si altii care spun ca le-a vorbit Domnul..si aici e problema daca afirmatiile lor nu corespund scripturii ce facem?.caci astfel am crea o babilonie de credinte sa se adauge in timp cuvinte de-ale Domnului care se contrazic intre ele?Noul testament are ultimuil cuvant acceptam cu totii si pe Pavel si pe ceilalti din scriptura ca de fapt Domnul n-a scris cu mana Lui nici o epistola.Dar Domnul Isus a zis sa ramanem la ce este scris, la ce a scris cine, cand?apocalipsa lui Ioan ne sugereaza incheierea mesajului scris ca suficient pt.a intelege ce trebuie sa facem .cu privire la biserica tu si eu suntem,... Domnul n-a lasat o religie sau cult ci a lasat un mod de viata in urma unei credinte vii,a unei nadejdi care nu e o speranta ci o certitudine...sau ar trebui sa fie....ierarhiile,denominatiunile si multe altele n-au fost lasate de Domnul; ii respect pe oameni,si vreau sa-i iubesc ,cu dorinta de-a fi mantuiti de aceea ma bucur de modul cum scri.Domnul sa te binecuvanteze cu dorinta de a cunoaste si a crede cuvantul Lui fara sa te temi de oameni.AMIN

[ioanna]

În prealabil postat de nicolae44

Dumnezeu vrea sa ne bucuram de biruinta asupra lumii train in lume nu in afara ei,sa ne bucuram de sotiile noastre, de copiii nostri si de viata impreuna cu cei dragi, si El ne-a indemnat sa indraznim,sa credem ca avem la dispozitie puterea Lui prin credinta.catolicii aplica in mod total eronat conceptia de a nu se casatori clericii, luindu-l ca ex pe Pavel.am prieteni care nu s-au casatorit si poate nici n-or s-o faca vreodata si il slujesc pe Dumnezeu dar sunt cazuri particulare nu obligati de un sistem sa zic.

Preotia/monahismul este un dar, pe care il poti primi sau nu ti se descopera. Nimeni nu e obligat sa fie calugar sau preot slujitor, deci nu exista niciun abuz institutional, pentru ca tu ai facut alegerea de a trece de la preotia generala personala, pe care o au toti credinciosii, la preotia slujitoare a Bisericii. Daca ambele moduri de vietuire sunt traite in mod autentic in Hristos, atunci sunt de aceeasi cinste, pentru ca omul nu se mantuieste prin sederea in lume sau in manastire, ci prin smerenie si pocainta, iar acestea pot fi implinite si de mireni si de calugari. In proorocii Moise si Ilie avem chipurile celor doua moduri de vietuire: Moise- chip al casatoriei, Ilie- chip al calugariei. Celibatul este legat de cultul curatiei, prevazut in Vechiul Testament, dar care nu se regaseste in Noul Testament, unde se vorbeste despre episcopi si diaconi casatoriti. Problema de astazi nu este insa celibatul si casatoria, ci incapacitatea omului de a face bine o alegere pe viata si de a se tine de ea. Desigur, vocatia naturala a omului e casatoria, celibatul fiind o vocatie extraordinara, exceptia de la regula.

“Sfintenia monahala si sfintenia conjugala sunt cei doi versanti ai Taborului; culmea si a unuia si a celuilalt este Duhul Sfant. Prin ambele se poate intra in odihna lui Dumnezeu. Ambele cai, contradictorii pentru ratiunea umana, se afla interior unite, tainic identice". (Paul Evdokimov)

Biserica Romano-Catolica a avut motivele ei cand au ales preotii slujitori doar randul celor cu vocatia celibatului, doar in biserica nu este nimic neglijabil, orice nevointa isi are rostul ei. Nu-i insa exclus sa-i primeasca ca si preoti slujitori si pe cei casatoriti. B.R.C se vrea un organism viu, adaptat la nevoile actuale. Din cate stiu exista preoti casatoriti in cadrul ei, cei proveniti din randurile bisericii anglicane, deci celibatul nu mai e obligatoriu pentru toti, asa cum se intampla de altfel in alte biserici particulare ce fac parte din Biserica Catolica. Ce e insa straniu si nedrept, spun eu, la catolici, este ca nu permit preotilor casatoriti (anglicani, greco-catolici) sa oficieze slujbe religioase, decat in "teritoriul istoric" al bisericii lor, alimentand astfel superioritatea inexistenta a preotilor celibi.

Ca au preferat sa aleaga preoti doar din randul celor cu vocatia celibatului, nu consider neaparat un abuz, (desi la o prima vedere pare o discriminare) viitorul preot avand de facut o alegere in cunostinta de cauza, insa sa recunosti ca si preoti oameni casatoriti, dar sa nu-i lasi sa slujeasca decat in “cusca” pe care le-o indici tu, mi se pare un abuz extrem de grav, de parca “preotia” lor ar depinde de intinderea teritoriala, nu de vocatia pastorala, pe care Sfantul Scaun le-a recunoscut-o, atunci cand i-a hirotonisit. Atitudinea asta ne arata ca B.C e preocupata de intinderea teritoriala si raspandirea “puterii” Romei , care sa fie cat mai mare, cat mai mare ,drept pentru care face compromisuri, urmarind o aderenta formala la ea, ca in fond, nu se schimba nimic, tot esti privit drept “inferior”, un supus al Bisericii Romano-Catolice, nu un frate in marea familie catolica. Prevad un cataclism in B.C daca continua pe linia asta, a lucrului cu jumatati de masura.

[nicolae44]

[quote=ioanna;444621][font=Verdana]Preotia / Ioana din cate am citit cam toate religiile vechi aveau acest sistem al unora care nu se insurau si nu se maritau.erau preoti, preotese ai diferitelor religii. nu vreau sa contrazic ce spui, ca spui frumos...... dar vorbind personal cu mai multi calugari chiar cu rang intre ei, am constatat lipsa cunostintelor biblice .altii stiau ce a zis cutare si cutare sfant parinte dar ce zicea Domnul nu prea stia si m-am mirat de lucrul acesta.e o viata frumoasa de calugar dar de fapt ce cautam noi pe pamant?sa ne sustinem religia,sa ajungem in cer,sa ascultam de Isus?sa incredintam pe oameni ca avem dreptatea de partea noastra?sau pe noi insine sa ne incredintam prin compararea parerilor?argumente toti avem sa sustinem o teorie sau alta,si nu suntem 2 sa gandim la fel.Dar hai sa-L lasam pe Domnul sa vorbeasca inimilor noastre si noi sa ne straduim sa ascultam de cuvintele Lui mai mult decat de oricine de pe acest pamant oricine ar fi el,si mai mult chiar decat de inima si gandurile noastre .Caci exista un paradox...poti sa fi foarte drept si cinstit in umblarea ta dar sa fi pe o cale gresita si ajungand la capat sa ai surprize,,,sau......sa mai cazi, sa te ridici, sa mergi mai departe sa plangi sa strigi dar sa fi pe calea dreapta care are ca final rezultatul dorit,nadajduit...Domnul sa fie calauza noastra in interpretarea scripturilor ca vezi ce inversunati sunt unii sa-l apere chiar daca El nu o cere.Dar stiu ca Domnul e plin de mila pentru toti

[nicolae44]

sunt de acord cu tine in privinta ecumenismului.nu pot sa zic niciodata de tine ca mergi in rai daca tu insuti nu crezi din toata inima acest lucru....cat despre restul ...trebuiesc cantarite cu un cantar care nu da erori, nici o eroare....am vazut unii mult mai credinciosi ca tine si-au dat viata pentru religia lor dupa ce le-au curmat-o la altii...si sunt gata sa puna din nou mana pe sabie cum a facut Petru ,pana ce ,nu a fost luminat de Domnul.Este foarte bine sa tii la parerea ta si la a altora dar mai bine sa vedem ce zice Mantuitorul de ardoarea noastra de a-L sluji.De fapt sunt niste pasi care trebuiesc urmati,impliniti pentru a ajunge la starea placuta Domnului si iata-i...2 petru cap 1 vers 5,6,7 si 8.... ,,5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos...Ecumenism nu ai sarit nici un pas?Domnul ARE mila si de mine si de tine.AMIN.

Frate Nicolae, mult ma mir de marturisirea pe care o faceti Ioannei, in legatura cu calugarii pe care fratia voastra i-ati intalnit.
Ma mir mult deoarece nu de putine ori m-a mangaiat Bunul Dumnezeu prin discutiile pe care le-am avut cu unii dintre calugarii nostri, din Bucuresti sau din alte zone ale tarii.
Nu stiu cum s-a facut, dar chiar si cand eram student la Teologie (am absolvit 1 an, doar unul singur din pacate) si mai deslusisem cate ceva din Scriptura, bunii calugari ma luminau si ma mangaiau prin cuvintele lor. E drept ca le dadeam tot creditul, ma aratam dornic si insetat de Adevar si nu aveam nici un gand de impotrivire fata de invatatura. Eram deschis. Iar apoi, in timp, tot ce am auzit din gura lor, nu doar ca a ramas valabil, dar s-a tot asezat, a dospit...
Asa incat, ce pot spune, poate ca ati voit sa obtineti ceea ce ati si obtinut.