Fratii mei, rugati-va si pentru mine, pacatosul!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de ioan cezar

Frate Zaharia, va multumesc pentru postari. Ca au fost lungi... de ce nu, cata vreme ati avut ceva important de spus. Gasesc cu totul folositor ca ati sintetizat cateva din invataturile Bisericii si ati amintit de experientele credinciosilor pe tema esentiala a ascultarii.
Pe de alta parte, fara a viza polemica de dragul polemicii, gasesc ca argumentele si pozitiile noastre se completeaza.
Astfel, imi reafirm opinia ca sunt momente si situatii cand exceptiile de la regula generala sunt binevenite. Apoi, nu toti credinciosii sunt la fel (nu suntem roboti de serie, nu suntem cum voia comunismul)! Si nici etapele din viata unui credincios nu sunt, evident, identice... Mintea vrea sa puna reguli si sa fixeze norme in toate. E moarta de iubire pentru jucarica numita generalizare si reguli.
Inima iubitoare de Dumnezeu, cainta, plansul sincer, zvacul fierbinte al nazuintei spre indreptare, nu pot fi ingradite de nimeni. Sunt linistit in privinta asta: cine se impiedica in Canoane si ascultare (in loc sa se simta liber si la largul sau in acestea), fie nu le intelege rostul, fie nu are inima indragostita de Adevar. Canoanele si ascultarea nu sunt puse ca piedica in calea credinciosilor, ci sunt reper si indreptar. Scopul nu e obedienta stupida, ci protectia si orientarea.
Canoanele si ascultarea au rostul lor neindoielnic. Nu putem face abstractie, nu putem minimaliza, nu putem bagateliza. Dar ele nu sting sau deformeaza ravna in credinta, ci modeleaza anumite situatii.

Problema nu sunt canoanele si ascultarea, ci modul cum le vedem, cum le resimtim/interpretam, cum ne folosim de ele pentru induhovnicirea noastra (iar nu pentru defaimarea confratilor etc.). Aici sunt multe de comentat...

Cat priveste caraghioslacurile si excesele ori extravagantele din timpul slujbelor, asta e deja alt subiect, draga Yasmina.

Eu sunt hotarat sa imi pastrez pozitia, vietuirea si argumentele de respingere permanenta a artificialului si osificarii in formule sterile. Iubesc viata in Biserica, iar nu formulele declamative ale celor care isi inchipuie ca pot dicta orice si oricui. Detest mascarada ideologizanta, narcoza cultivata sistematic, linistea prefabricata care sacrifica sfintenia cautarii si aventura minunata a nasterii si renasterii sufletesti.
Biserica e sfasiata de anchilozare, nu de sinceritate. De rautatea si dorinta de putere a unora, nu de nazuinta spre Adevar a sufletelor libere.

Domnul sa ne miluiasca pe toti!
Domnului sa ne rugam!

Fiecare are drumul sau si se mintuieste in felul sau . Unul mai usor , in aparenta, altul mai greu , in realitate, dar fiecare trebuie sa-si lucreze mintuirea .
Unii isi primesc plata lor in lumea aceasta , altii in cea viitoare , iar altii nici macar atit.
Fie ca vrem , fie ca nu , este musai (pt. mintuire) sa ne suportam unii pe altii cu pacatele si neajunsurile noastre . Ba chiar mai mult , sa ne purtam neputintele unii altora .
Pornirea omului este intotdeauna de rezerva sau respingere a celor care nu sunt intocmai lui , dar dupa ce trece ispita isi revine si ii ramine in inima doar dorinta de mintuire ... a lui si a aproapelui.
Daca pe linga aceasta dorinta mai persista si altceva atunci este posibil sa intre intro noua ispita si sa-si continue nevointele pina isi va elibera sufletul si pina va invata smerenia .
Aceasta este atit de importanta in viata omului incit ea singura este in stare sa te bage in rai (vezi la gheronul Cleopa).
Proorocul David nu ne vorbeste de sufletul liber (in acceptiunea in care o intelege si o scrie fratele I. Cezar) tridimensional ci ne arata, din contra, ca doar :

"Duhul umilit, inima infrinta si smerita , Dumnezeu nu o va urgisi" !

Ori in astfel de duh nu libertatea , aceasta la care am facut referire, este lucrul care primeaza si nici cel care conteaza.
Ori nu intelegem ce insemneaza umilit ? Sau poate credem ca ar fi vereun figurat ?
Mare atentie la "liberatea" cu care "ne vrea" Dumnezeu !
Pina nu ne vom goli de toti si de toate (de toti idolii si dracii din noi, si de toate naravurile intelectualiste si elitiste ori rationale, de toate racilele si ragaliile ratiunii culte) nu ne vom mintui . Pina "chenoza" noastra nu va fi f. asemanatoare cu a Mintuitorului, nu ne va fi bine .
Si ca ultima treapta de curatie sufleteasca si rationala, spre mintuire,: pina nu vom fi asemenea pruncilor (si care este libertatea figurata sau directa/reala a pruncilor ?) nu vom intra in imparatia cerurilor .
A fi neprihanit ca pruncii nu insemneaza a fi prost sau ignorant, ori neliber, ci a alege si a lupta constient pt.a ajunge la nevinovatia/imacularea/neindrasneala lor !
Credeti ca Sf. Pavel cel Prost , din lavra Sf. Antonie cel Mare , sau Sf. Andrei , cel nebun pt. Hristos, ca si altii asemenea lor, au suferit ca nu sunt liberi ? ca nu sunt spirite libere , creatoare, lucide , in Hristos ? Ba eu cred ca au si fugit de au rupt pamintul , de o asemenea libertate ! Asa cred eu , nemaisocotind ca insasi faptele si viata lor arata cit de supusi, cit de ascultatori si de smeriti erau !
Este tare bine sa avem grija cu ce fel de "libertae" ne capatuim cind pornim de la ginduri nesmerite , rationale, supralucide si culte ! Si iarasi zic : asa cred eu !

Asa vad eu lucrurile . Nu condamn pe nimeni care le vede altfel .
Asa inteleg, asa stiu , asa invat ! Fiecare sa culeaga , in drumul sau, ceea ce-si doreste ... numai sa-i fie cu folos spre mintuire .
Avem prea multe scrieri, exemple si porunci , ca sa indrasnim sa facem si altfel ! Eu cred ca timpul probarilor a trecut de mult , acum este cel al ascultarilor , fie ele si "oarbe".

"Crede si nu cerceta" are sensul "Fericiti ce au crezut si nu au vazut" si nici decum "Crede , fi o minte iscoditoare , activa si un spirit liber , caci asa te vrea Dumnezeu " !

Mai adaug un cuvint al aceluiasi mare prooroc David :

" Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii/credintei" .

Cita frica si rusine ai de Dumnezeu , atita smerenie si ai ! Libertatea multa , fie ea si cea bine intentionata , nu are legatura cu smerenia , ci cu altceva !


NB: iertati-ma fratilor ca mi-am permis sa fiu direct si sa marturisesc astfel ! Asadar , nu o luati ca pe o intentie de polemica , ci ca pe o marturisire !

Referitor la ascultarea de duhovnic, eu am o problema in sensul ca nu reusesc intotdeauna sa il intreb tot ce ma framanta. Adica eu vreau sa primesc cuvantul pe care sa-l ascult, pentru a ma elibera de anumite griji, dar nu il gasesc (pe parintele duhovnic) intotdeauna disponibil pentru a-i adresa intrebarea, sau uneori imi raspunde prea pe scurt (mi se pare mie). Alteori trebuie sa am rabdare pentru a gasi momentul potrivit cand pot sa il intreb...

În prealabil postat de zaharia_2009

Fiecare are drumul sau si se mintuieste in felul sau . Unul mai usor , in aparenta, altul mai greu , in realitate, dar fiecare trebuie sa-si lucreze mintuirea .
Unii isi primesc plata lor in lumea aceasta , altii in cea viitoare , iar altii nici macar atit.
Fie ca vrem , fie ca nu , este musai (pt. mintuire) sa ne suportam unii pe altii cu pacatele si neajunsurile noastre . Ba chiar mai mult , sa ne purtam neputintele unii altora .
Pornirea omului este intotdeauna de rezerva sau respingere a celor care nu sunt intocmai lui , dar dupa ce trece ispita isi revine si ii ramine in inima doar dorinta de mintuire ... a lui si a aproapelui.
Daca pe linga aceasta dorinta mai persista si altceva atunci este posibil sa intre intro noua ispita si sa-si continue nevointele pina isi va elibera sufletul si pina va invata smerenia .
Aceasta este atit de importanta in viata omului incit ea singura este in stare sa te bage in rai (vezi la gheronul Cleopa).
Proorocul David nu ne vorbeste de sufletul liber (in acceptiunea in care o intelege si o scrie fratele I. Cezar) tridimensional ci ne arata, din contra, ca doar :

"Duhul umilit, inima infrinta si smerita , Dumnezeu nu o va urgisi" !

Ori in astfel de duh nu libertatea , aceasta la care am facut referire, este lucrul care primeaza si nici cel care conteaza.
Ori nu intelegem ce insemneaza umilit ? Sau poate credem ca ar fi vereun figurat ?
Mare atentie la "liberatea" cu care "ne vrea" Dumnezeu !
Pina nu ne vom goli de toti si de toate (de toti idolii si dracii din noi, si de toate naravurile intelectualiste si elitiste ori rationale, de toate racilele si ragaliile ratiunii culte) nu ne vom mintui . Pina "chenoza" noastra nu va fi f. asemanatoare cu a Mintuitorului, nu ne va fi bine .
Si ca ultima treapta de curatie sufleteasca si rationala, spre mintuire,: pina nu vom fi asemenea pruncilor (si care este libertatea figurata sau directa/reala a pruncilor ?) nu vom intra in imparatia cerurilor .
A fi neprihanit ca pruncii nu insemneaza a fi prost sau ignorant, ori neliber, ci a alege si a lupta constient pt.a ajunge la nevinovatia/imacularea/neindrasneala lor !
Credeti ca Sf. Pavel cel Prost , din lavra Sf. Antonie cel Mare , sau Sf. Andrei , cel nebun pt. Hristos, ca si altii asemenea lor, au suferit ca nu sunt liberi ? ca nu sunt spirite libere , creatoare, lucide , in Hristos ? Ba eu cred ca au si fugit de au rupt pamintul , de o asemenea libertate ! Asa cred eu , nemaisocotind ca insasi faptele si viata lor arata cit de supusi, cit de ascultatori si de smeriti erau !
Este tare bine sa avem grija cu ce fel de "libertae" ne capatuim cind pornim de la ginduri nesmerite , rationale, supralucide si culte ! Si iarasi zic : asa cred eu !

Asa vad eu lucrurile . Nu condamn pe nimeni care le vede altfel .
Asa inteleg, asa stiu , asa invat ! Fiecare sa culeaga , in drumul sau, ceea ce-si doreste ... numai sa-i fie cu folos spre mintuire .
Avem prea multe scrieri, exemple si porunci , ca sa indrasnim sa facem si altfel ! Eu cred ca timpul probarilor a trecut de mult , acum este cel al ascultarilor , fie ele si "oarbe".

"Crede si nu cerceta" are sensul "Fericiti ce au crezut si nu au vazut" si nici decum "Crede , fi o minte iscoditoare , activa si un spirit liber , caci asa te vrea Dumnezeu " !

Mai adaug un cuvint al aceluiasi mare prooroc David :

" Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii/credintei" .

Cita frica si rusine ai de Dumnezeu , atita smerenie si ai ! Libertatea multa , fie ea si cea bine intentionata , nu are legatura cu smerenia , ci cu altceva !


NB: iertati-ma fratilor ca mi-am permis sa fiu direct si sa marturisesc astfel ! Asadar , nu o luati ca pe o intentie de polemica , ci ca pe o marturisire !

Frate Zaharia, as fi vrut sa elaborez un raspuns ceva mai amanuntit, insa imprejurarile ma silesc sa va spun, deocamdata, doar un lucru-cheie: nu cunoasteti, frate, cum inteleg si simt si traiesc eu libertatea. Nimic, frate, nici un strop nu va ademeneste... Doar va imaginati cu larghete... Si stiti ce ma necajeste? Intuitia ca nici nu ne vom putea intelege prea curind in aceasta privinta...
Dar, precum spuneati, fiecare isi croieste cum poate si cum alege drumul spre mantuire, prin har. Domnul sa ne calauzeasca pasii, tuturor cautatorilor!