Raspunsuri duhovnicesti +

[Ekaterina]

Leon (un oarecare ofiter - n. rea. ruse) s-a indragostit, dragostea s-a dovedit a fi fara speranta, si el se chinuie. Poftim leu!!! Si inca nu leu simplu, ci leu ofiteresc! Altora le comanda: „La drea-a-a-pta!", iar el trage la stanga. Siesi ar trebui sa isi comande: „La drea-a-a-pta!" Si mars-mars... Ce rost are o astfel de purtare ? Daca ar fi fost vreo nadejde, era logic sa mai astepte, dar daca n-are ce astepta ? Aceasta nu e dragoste, ci o durere rea a inimii, de care se apropie vrajmasul si o atata.

Patima orbeste, iar vrajmasul baga in ceata. Si se chinuie omul, si stai de te minunezi ca-i place sa se chinuie si nu vrea sa se departeze de chinul sau. Asta nu are nici o noima. Omul trebuie sa comande inimii: „Ciocul mic, nu sufla, ca te fac zob!", iar apoi sa inceteze a se mai gandi la „ea"... Sa arunce cat mai departe tot ce ii aminteste de „ea", sa caute pete in soarele mandretii „ei" si sa se uite mai mult la acestea. Iata o apica destul de rece pentru racorirea inimii, mai ales daca lipsa de sperante a dragostei tine de simtamintele fetei.

Va trece suferinta; o sa mai vina cateodata, insa nu foarte arzatoare. Eu aveam douazeci de ani cand am trecut prin asta. Mi-am dat porunca... si a trecut. Au mai fost crize, dar am rabdat, fiindca aveam in vedere un alt tel. Bine este pentru cel ce sufera de aceasta boala sa aiba ceva de facut. Daca nu are, sa-si gaseasca. Domnul sa va binecuvanteze pe voi toti si toate lucrurile voastre.
Sfantul Teofan Zavoratul