Cine erau "fii Lui Dumnezeu"?

[luminitapreda]

Si atunci Iisus de ce se numeste pe Sine Fiul Omului?

[antiecumenism]

"...când era Adam la tunsul oilor, a venit acelaşi înger şi i-a zis: „Adame, te rogi lui Dumnezeu să ştii când vine potopul cu apă. Nu fi îngrijorat! Mai sunt 1530 de ani până la potopul cu apă. Întâi se va naşte un om, Noe, tot din neamul lui Set, din cei curaţi, foarte plăcut lui
Dumnezeu, şi aceluia i se va arăta Dumnezeu, cu 150 de ani înainte de potop, să-i poruncească să-şi facă corabia. Şi apoi o să fie potopul. Şi va cruţa Dumnezeu numai atâta: pe Noe, soţia şi feciorii lor cu soţiile.
Adam a zis: „Doamne, ce semn o să vină înainte de potop?” Şi le-a spus: „Uite ce semn.
Băgaţi de seamă să spuneţi la copiii voştri, că înainte de potopul cu apă o să se nască un popor uriaş, pentru că au să se amestece fiii lui Set cu fiii lui Cain, şi o să fie răi înaintea lui Dumnezeu. Şi o să zică Dumnezeu, cum spune în Biblie: că i-a părut rău lui Dumnezeu că l-a făcut pe om. Şi vor fi foarte urâţi înaintea Domnului, că uriaşii creşteau de trei ori ca cedrii Libanului. Şi erau cei mai urâţi oameni de pe faţa pământului şi cei mai spurcaţi. Mâncau şi copiii pe care îi lepădau femeile lor, aşa de spurcaţi erau. Căci până la potop nimeni n-a mâncat carne, decât uriaşii. Dar nu mâncau numai din dobitoace, ci mâncau şi pe cei din neamul lui Set.
Erau două feluri de popoare: oameni mari, uriaşii, şi cei din neamul lui Set, care erau normali. Şi cea mai mare scăpare aveau cei mici ca noi, că se ascundeau în păduri. Uriaşii prin pădure nu puteau fugi, că pădurea era numai până la genunchi la ei, cum este la noi iarba. Şi când îi prindeau uriaşii pe aceştia, aveau nişte oale mari, şi băgau câte 50 de oameni la fiert o dată. Mâncau carne de oameni uriaşii.
Atunci i-a spus Arhanghelul Uriil lui Adam: „Băgaţi de seamă că are să se facă un popor uriaş, că o să se amestece fiii lui Set şi o să calce poruncile lui Dumnezeu. Şi se va face acest popor, şi pentru aceştia se va grăbi Dumnezeu să aducă potopul, că nu-i va mai putea suferi pe faţa pământului pentru răutăţile lor.
Dar înainte de potop iată ce alte semne vor fi: vor purta oamenii la dânşii apă în vase de lemn, de piatră, de lut şi în burdufuri de capre şi n-au să se sature de apă.
Când se vor întâlni unul cu altul, în loc de bună ziua, o să întrebe: ŤAi apă?ť ŤAm!ť O să bea oamenii multă apă vreo 500 de ani înainte de potop. Şi acesta va fi semn că vine pedeapsa omenirii prin apă”.
„Dar potopul cu foc?”, a întrebat Adam. „Potopul cu foc o să fie la sfârşitul lumii, i-a spus Uriil. Atunci când o să se depărteze lumea de Dumnezeu, o să se ivească o buruiană, tutunul. Şi oamenii vor merge după aceste buruieni, care nu le vor ţine nici de foame, nici de sete”.
Tutunul a fost adus în Franţa de împărăteasa Ecaterina din America şi se chema „iarba împărătesei Ecaterina”. Dar nu l-a adus pentru fumat, ci pentru băi. Această buruiană, adică tutunul, când o vor bea oamenii cu foc şi fum, va fii semn că vine focul şi fumul, care o să iasă dintr-înşii. Acesta va fi primul semn al sfârşitului veacurilor. Al doilea semn va fi răcirea credinţei în Dumnezeu şi oamenii se vor înrăi foarte tare. Potopul cu foc va fi la sfârşitul lumii, aşa cum se pregăteşte acum." (Parintele Cleopa)

[lore86]

În prealabil postat de antiecumenism

"...când era Adam la tunsul oilor, a venit acelaşi înger şi i-a zis: „Adame, te rogi lui Dumnezeu să ştii când vine potopul cu apă. Nu fi îngrijorat! Mai sunt 1530 de ani până la potopul cu apă. Întâi se va naşte un om, Noe, tot din neamul lui Set, din cei curaţi, foarte plăcut lui
Dumnezeu, şi aceluia i se va arăta Dumnezeu, cu 150 de ani înainte de potop, să-i poruncească să-şi facă corabia. Şi apoi o să fie potopul. Şi va cruţa Dumnezeu numai atâta: pe Noe, soţia şi feciorii lor cu soţiile.
Adam a zis: „Doamne, ce semn o să vină înainte de potop?” Şi le-a spus: „Uite ce semn.
Băgaţi de seamă să spuneţi la copiii voştri, că înainte de potopul cu apă o să se nască un popor uriaş, pentru că au să se amestece fiii lui Set cu fiii lui Cain, şi o să fie răi înaintea lui Dumnezeu. Şi o să zică Dumnezeu, cum spune în Biblie: că i-a părut rău lui Dumnezeu că l-a făcut pe om. Şi vor fi foarte urâţi înaintea Domnului, că uriaşii creşteau de trei ori ca cedrii Libanului. Şi erau cei mai urâţi oameni de pe faţa pământului şi cei mai spurcaţi. Mâncau şi copiii pe care îi lepădau femeile lor, aşa de spurcaţi erau. Căci până la potop nimeni n-a mâncat carne, decât uriaşii. Dar nu mâncau numai din dobitoace, ci mâncau şi pe cei din neamul lui Set.
Erau două feluri de popoare: oameni mari, uriaşii, şi cei din neamul lui Set, care erau normali. Şi cea mai mare scăpare aveau cei mici ca noi, că se ascundeau în păduri. Uriaşii prin pădure nu puteau fugi, că pădurea era numai până la genunchi la ei, cum este la noi iarba. Şi când îi prindeau uriaşii pe aceştia, aveau nişte oale mari, şi băgau câte 50 de oameni la fiert o dată. Mâncau carne de oameni uriaşii.
Atunci i-a spus Arhanghelul Uriil lui Adam: „Băgaţi de seamă că are să se facă un popor uriaş, că o să se amestece fiii lui Set şi o să calce poruncile lui Dumnezeu. Şi se va face acest popor, şi pentru aceştia se va grăbi Dumnezeu să aducă potopul, că nu-i va mai putea suferi pe faţa pământului pentru răutăţile lor.
Dar înainte de potop iată ce alte semne vor fi: vor purta oamenii la dânşii apă în vase de lemn, de piatră, de lut şi în burdufuri de capre şi n-au să se sature de apă.
Când se vor întâlni unul cu altul, în loc de bună ziua, o să întrebe: ŤAi apă?ť ŤAm!ť O să bea oamenii multă apă vreo 500 de ani înainte de potop. Şi acesta va fi semn că vine pedeapsa omenirii prin apă”.
„Dar potopul cu foc?”, a întrebat Adam. „Potopul cu foc o să fie la sfârşitul lumii, i-a spus Uriil. Atunci când o să se depărteze lumea de Dumnezeu, o să se ivească o buruiană, tutunul. Şi oamenii vor merge după aceste buruieni, care nu le vor ţine nici de foame, nici de sete”.
Tutunul a fost adus în Franţa de împărăteasa Ecaterina din America şi se chema „iarba împărătesei Ecaterina”. Dar nu l-a adus pentru fumat, ci pentru băi. Această buruiană, adică tutunul, când o vor bea oamenii cu foc şi fum, va fii semn că vine focul şi fumul, care o să iasă dintr-înşii. Acesta va fi primul semn al sfârşitului veacurilor. Al doilea semn va fi răcirea credinţei în Dumnezeu şi oamenii se vor înrăi foarte tare. Potopul cu foc va fi la sfârşitul lumii, aşa cum se pregăteşte acum." (Parintele Cleopa)

Dragu mi parintele cleopa, dar mai dragi mi-ar fi niste trimiteri la scriptura care s a intareasca macar parial cele scrise aici. Sau macar la un sfant parinte, o scriere patristica recunoscuta de Biserica, orice.

Puteti citi o talcuire a Sfintilor Parinti,cu privire la versetele in cauza,in cartea ,,Vechiul Testament in talcuirea Sfintilor Parinti"(Preot Ioan Sorin Usca)in volumul I intitulat ,,Facerea"

[antiecumenism]

Sfantul Ioan Gura de Aur - Omilii La Facere 1:

http://www.scribd.com/doc/87937930/S...ilii-La-Facere 1

Sfantul Ioan Gura de Aur - Omilii La Facere2:

http://www.scribd.com/doc/47777395/S...II-LA-FACERE-2

[antiecumenism]

din Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți. Facere - Pr. Ioan S. Usca:

"Facerea:
Cap. 6,1-2: „Iar după ce au început a se înmulţi oame*nii pe pământ şi li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit."
In fiii lui Dumnezeu s-au văzut fie fiinţe cereşti, fie îngeri căzuţi. Credem că mai potrivit e să-i înţelegem pe urmaşii lui Set, cei ce au început să cheme numele Domnului, iar prin fiicele oamenilor, descendente ale lui Cain, numite astfel deoarece au ratat posibilitatea de a-şi transcende condiţia de creatură că*zută. „Desigur, n-ar putea proveni omul din împreunarea duhurilor cu totul străine de trup cu femeia."[Sfântul Chirii al Alexandriei] Ci „e vorba de oamenii ce se întorc la patimile iubirii trupeşti şi se aprind de pofta ei urâtă prin îngerii căzuţi."[ Sfântul Chirii al Alexandriei] „Până ce neamul sfinţit vieţuia de sine, neamestecat cu cel rău, strălucea în ei frumuseţea dumnezeiască neatinsă şi-i făcea minunaţi. Dar când au alunecat în iubirea trupească, fermecaţi de chipurile femeilor, s-au făcutj apostaţi."[ Sfântul Chirii al Alexandriei] „împărţirea aceasta (a neamurilor) s-a făcut după Cain şi Set, cei din Cain numindu-se oameni, iar cei coborâtori din Set chemându-se fii ai lui Dumnezeu."[Sfântul Grigorie Palama, Capete despre cunoştinţa naturală, 62]. Finalul versetului 2, după care şi-a ales fiecare pe cine a voit, pare a sugera des*frâul general ce domnea pe atunci.
3: „Dar Domnul Dumnezeu a zis: Nu va rămâne pururea Duhul Meu în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!"
Cufundarea în simţualitate şi alipirea de materie grăbeşte moartea, căci stihiile rămase în voia lor, se destramă în chip natural. „Plăcerea, trecând de la trup la minte, o face pe aceasta cu chip trupesc, neîmbunătăţindu-se prin împărtăşirea de ceea ce este mai bun, ci transmiţându-i mai vârtos aceleia ceea ce este mai rău, încât omul întreg e numit din pricina ei trup, po*trivit cu ceea ce s-a zis despre cei înecaţi prin mânia lui Dumnezeu."[Sfântul Grigorie Palama,Despre rugăciune, 9]. Promisiunea plăcerilor atrage mintea într-o capcană, închizând-o în forme şi despărţind-o de Cel Nelimitat de vreo formă. Omul robit plăcerii alege finitul în locul infinitului şi temporalul în schimbul veşniciei.

4„In vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt ves*tiţii viteji din vechime."

Sunt destule şi supoziţiile privind acei uriaşi. Noi opi*nam că, unindu-se cei cu aspiraţii spirituale cu aceia robiţi tru*pului, urmaşii lor vor fi fost sfâşiaţi de tendinţe contradictorii, manifestate prin fapte de natură să uimească. Sau, „femeile au născut aceşti monştri, Dumnezeu urâţind şi frumuseţile trupuri*lor omeneşti, din pricina neînfrânării poftelor desfrânate ale ce*lor ce se împreunau. De aceea cei născuţi erau giganţi, adică săl*batici şi robuşti, care pătimesc de o mare urâciune, dar sunt supe*riori altora prin mărimea trupurilor. De aceea e de ştiut că cu*vântul Scripturii obişnuieşte să numească uriaşi (giganţi) pe cei foarte robuşti."

5-7: „ Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oame*nilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, i-a părut rău şi S-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Şi a zis Domnul: Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările ce*rului, tot voi pierde, că îmi pare rău că le-am făcut. "
Când citim că Dumnezeu regretă şi Se căieşte, nu-L vom cugeta ca fiind schimbător, acestea fiind adaptări la înţelegerea oamenilor. înţelesul e acela că sfinţenia lui Dumnezeu nu poate îngădui învârtoşarea în păcat.
8-10: „Noe însă a aflat har înaintea Domnului Dumne*zeu. Iată viaţa lui Noe: Noe era om drept şi neprihănit între oa*menii timpului său şi mergea pe calea Domnului. Şi i s-au năs*cut lui Noe trei fii: Sem, Ham şi Iafet. "
Prin drept e înţeles „cel ce îşi îndeplineşte în comunitatea Icocratică îndatoririle faţă de Dumnezeu, în consens cu legea Acestuia."

[Yasmina]

În prealabil postat de antiecumenism

Sfantul Ioan Gura de Aur - Omilii La Facere 1:

http://www.scribd.com/doc/87937930/S...ilii-La-Facere 1

Sfantul Ioan Gura de Aur - Omilii La Facere2:

http://www.scribd.com/doc/47777395/S...II-LA-FACERE-2

Multumesc pt postari,eu nu le-am citit inca!
Urmeaza...

[costel]

Lectorul Alexandru Mihaila de la Facultatea de Teologie din Bucuresti spune “In Facere 6 "fiii lui Dumnezeu" au legaturi cu "fiicele oamenilor", nascandu-se astfel "cei cazuti" (nefilim in ebraica) sau "uriasii" (gigantes) din Septuaginta. Este greu de interpretat cine sunt acesti fii ai lui Dumnezeu, dar la rescriptorul Codexului Alexandrin al Septuagintei, ei sunt numiti "ingeri" (aggeloi), exegeza confirmata si de Sf. Irineu sau de traditia iudaica (cartea lui Enoh). Oricum, in traditia rasariteana s-a impus identificarea lor cu oamenii duhovnicesti, care s-au lasat sedusi de pofte, pentru ca ingerii nefiind corporali nu ar putea sa aiba relatii cu "fiicele oamenilor" (totusi in Tobit 3:8 si 6:14 se spune despre demonul Asmodeu ca o iubea pe Sara, ucigandu-i toti potentialii soti in noaptea nuntii, iar in 1 Corinteni 11:10 intalnim precizarea ciudata: "femeia este datoare sa aiba semn de supunere asupra capului ei [adica sa-si acopere capul cu un valt, pentru ingeri ca sa nu-i ispiteasca pe ingeri?]").

Sfantul Ioan Gura de Aur previne aceasta ratacire, spunand clar ca "fiii lui Dumnezeu" nu sunt ingeri, ci oameni: "Unii spun ca nu-i vorba de oameni, ci de ingeri; pe acestia i-ar fi numit Scriptura "fii ai lui Dumnezeu". Mai intai, sa-mi arate ei in care loc din Scriptura ingerii au fost numiti "fii ai lui Dumnezeu"? Dar nu vor putea sa-mi arate. Oamenii, da, au fost numiti "fii ai lui Dumnezeu", dar ingerii, nu. Nicaieri in Scriptura ingerul nu-i numit fiu, nici fiu al lui Dumnezeu."

Mai multe informatii despre uriasi gasiti din acest articol:
http://www.crestinortodox.ro/editori...ii-137192.html