Cea mai buna postare

[cristiboss56]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Admirabil, frate!
Quod attinet unele exemple date de d-l Cristian, de "postari bune", acestea apartin problematicului, ca umanitate, savo/aletheia. Ma surprinde ca sunt citate, in aceasta calitate, asa mostre de limbaj isteric, tipice fiintei respective. Dar de, gretosul subiectivism al cazutei noastre specii se manifesta pentru a infinita oara...
Insa, cum zice Mihnea, si perfect zice: sa o lasam mai moale cu certurile efectiv infantile!

AlinB.



"Asa sustin si unii din neoprotestanti."

[cristiboss56]

Sa luam aminte! continuare la Cuvintele pr.Dztru Staniloaie Interesant este de altfel ca pasiunea aceasta pentru adevar, adica pentru Revelatiunea divina, in orice dezbatere cu privire la refacerea unitatii crestine, caracterizeaza in mod deosebit constiinta ortodoxa. Dintre toate ramurile crestine, ea singura a ramas totdeauna pe langa rolul de-a fi martora a adevarului, de a sta langa adevar. Se prezinta si azi ca si in trecut din partea altor confesiuni crestine fel de fel de considerente si de atractii prin care ar vrea sa se faca pe ele centre de polarizare a crestinismului. Se induc motive politice, culturale, organizatorice, se ridica in slavi persoane omenesti si scaune din care ar izvori binefaceri coplesitoare peste lume. De adevarul lui Hristos si de Hristos insusi nu vorbeste insa nici o alta ramura crestina. Cel putin in fata ortodoxiei nu poate vorbi nici una, fiindca se jeneaza. Singura Biserica “dreptei credinte”, a “dreptului adevar”, vorbeste numai de adevarul lui Hristos, numai de adevarul revelat, pentru ca numai ea il are, numai ea a ramas pe langa el, respingand ispitele lumesti si primind mucenicia veacurilor. Ortodoxia sta singura pe langa scaunul lui Hristos, pana la plinirea vremii, cand adevarul ei va trebui sa castige toata omenirea ce e dornica sa faca mai intai pana la capat experienta “creatiilor” sale.

In al doilea rand faptul ca ortodoxia reprezinta adevarul nefalsificat poate fi dovedit din scrutarea comparativa a ei cu oricare alta ramura crestina. Formele crestinismului apusean sunt treptele unei continue diluari a adevarului integral al Revelatiei. S-au tot facut acolo concesii patimilor omenesti, pana ce crestinismul a slabit atat de mult in autoritatea si densitatea lui de factor supraomenesc, incat le-a fost usor acestor patimi sa-l inlature aproape cu totul. Ortodoxia singura a ramas sa infrunte de pe pozitia deplinei intransigente aceste patimi, sa zugraveasca omului un ideal [ne]relativizat, sa sustina in sufletul acestuia constiinta ca ortodoxia e ceva intr-adevar de dincolo de lume si chiar daca el nu poate atinge idealul ce i-l zugraveste ea, totusi tinde tot mai sus, continuu nemultumit cu ceea ce a realizat. Idealul de om al credintei rasaritene nu e un ins care stie doar sa-si ascunda sub aparente de civilizatie prea exageratele porniri patimase. Acesta e propriu Apusului. Ortodoxia este radicala, ea cere absolutul. Cere dezradacinarea reala a patimilor. Nu un om “civilizat”, moderat in toate, atent la aparente cu semenii, ci un om transfigurat pana in adancuri, purificat total, un intransigent al sfinteniei reale, transparente, cere ortodoxia prin spiritul ei ascetic si prin pilda sfintilor ei. Ea cere mult, caci stie ca numai cerand mult, se poate obtine de la majoritate macar putin si se satisface setea religioasa a omului, care nu se impaca cu diluari din partea Bisericii (…)

Daca crestinismul apusean vrea sa renasca si sa-si recastige puterea pierduta acasa la el, trebuie sa se reidentifice complet cu ortodoxia, nu sa caute sa toarne si la noi apa oaselor lui imbatranite. Crestinismul apusean trebuie sa restabileasca pe Hristos in centrul constiintelor, inlaturand domnia omului...“

DragosP - cea mai bună postare de azi:

Adică un fel de relaţie platonică amicală.
Dar atenţie: cad pietre!

[RalucaMC]

Desi sunt inregistrata de putin timp pe forum,il citesc de aproape 2 ani.Am ajuns astfel sa citesc multe mesaje care mi-au mers la suflet,insa am observat in decursul acestor 2 ani ca s-au imputinat userii care aveau (pt mine cel putin) ceva de zis.Sunt inca destui ale caror mesaje le citesc cu placere,insa am remarcat ca pana si subiectele de discutie s-au schimbat.Stiu ca atunci cand am descoperit forumul si am inceput sa-l citesc altele erau temele de discutie,se vorbea mai mult despre credinta,despre patimi,despre post,era mai multa lumina in mai marea majoritate a posturilor.Acum,observ cu intristare ca se vorbeste mai mult despre vraji,despre barbati neideali,despre masonerie,daca e pacat sa porti fusta doar pana la genunchi etc.Nu spun ca nu-si au rostul toate acestea,din pacate observ ca exista tot mai multe probleme cu care omul se confrunta si e normal sa se intereseze ce si cum,dar parca am uitat (pana si pe acest forum crestin ortodox) de lucrurile simple,profunde.

Pe mine m-a ajutat mult forumul.Cand am inceput sa-l citesc eram la inceput,nu stiam mai nimic despre Dumnezeu,de aici am aflat care e diferenta dintre un Acatist si Paraclis,de aici am aflat ca nu oricine poate citi Moliftele Sfantului Vasile cel Mare si tot aici am citit numeroase postari cu si despre viata practica care mi-au fost de mare folosetc.Insa in ultima vreme acestea s-au imputinat,se vorbeste tot mai mult despre lucrurile urate care se intampla in lume,de parca ne-am plictisit sa vedem partea frumoasa a vietii.

Pentru mine,cea mai frumoasa postare (de altfel,toate postarile userului respectiv au fost o incantare pt ochii mei,cred ca le-am citit pe toate si imi pare atat de rau ca s-a retras) este aceasta:http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=5304 (e scrisa in 2 parti).

[ory]

Nu exista cea mai buna postare, asa cum nu exista cel mai bun/rau om, asa cum nu exista cel mai destept/prost om, asa cum nu exista cel mai frumos/urat om, asa cum nu exista cel mai tare din parcare...ce facem, incercam sa atingem absolutul cu mana?

[Demetrius]

Acest post îl apreciez eu ca fiind foarte bun, cel mai bun, pentru că spovada e pe jumătate iertată:

În prealabil postat de patricia2006

vreau sa ma spovedesc dar imi e rusine de pacate,si imi e rusine sa le spun preotului mai ales ca suntem cunostinte mai apropiate,,,ce sa fac?cum sa imi fac curaj?mai amanuntit cam cum se spovedeste ce trebuie sa ii spunem?m-am hotarat sa fac acest lucru si sa fac ascultare de ceea ce imi va spune,eventual sa ma si impartasesc,astept parerile voastre si sper ca nu va stresez.multumesc

[Yasmina]

Dialogul se petrecea intre domnul Mihnea(doctor de profesie) si domnul"ucenic".


În prealabil postat de ucenic:

"Nu gust ironiile de fel. Dar atunci cand vin din partea unui copil al lui Dumnezeu, ele ma scarbesc de-a dreptul.
Noapte buna."

DragosP:
"Cred că domnul doctor ar putea prescrie un "Emetiral".

[costel]

În prealabil postat de ory

Nu exista cea mai buna postare, asa cum nu exista cel mai bun/rau om, asa cum nu exista cel mai destept/prost om, asa cum nu exista cel mai frumos/urat om, asa cum nu exista cel mai tare din parcare...ce facem, incercam sa atingem absolutul cu mana?

Ory, ca sa-i privesti pe toti oamenii la fel inseamna sa fii sfant. Facem si noi selectii, comparatii, ca dovada a nedesavarsirii noastre.

[ory]

Costel, ma bucur sa te "aud", ma bucur ca de un prieten pe care nu l-am mai vazut de f. mult timp, dar pe care-l resimt in suflet la fel de onest si bun. Asa te percep, chiar daca nu te cunosc, si ma bucur pentru asta.
Merita putin off topic!