Suferinta baiatului neinsurat

[Mihailc]

În prealabil postat de stefan florin

prietene, tu ai TOATA viata inainte

Da, și noi ăștilalți începem să avem toată viața înapoi!

[stefan florin]

În prealabil postat de Mihailc

Da, și noi ăștilalți începem să avem toată viața înapoi!

ai cumva 60 de ani?

[DragosP]

La 60 e gata?

Threadul asta e de-a dreptul amuzant .

[anna21]

M-a destins sa citesc acest thread..
Dar pentru cei care au glumit doar pe jumatate: eu cred ca este muuuult mai simplu pt un barbat sa se casatoreasca decat pentru o femeie.
In primul rand femeia este educata spre pasivitate, trebuie doar sa fie aleasa ( ca floarea in glastra). Barbatul are avantajul initiativei.
Apoi, in timp ce barbatul cauta in primul rand la infatisare, femeia cauta in primul rand la atitudine. Mai exact: cum o face el sa se simta (ii ofera siguranta, securitate, confort psihic in care ea se poate deschide emotional.. Femeile sunt centrate pe ce simt, in opinia mea... Dar poate gresesc).
Ceea ce face lucrurile simple pt barbati deoarece toate aspectele care tin de autoprezentare sau trezirea unor reactii in celalalt sunt educabile.
(Am o cunostinta care seduce femei.. El sustine ca este mai simplu decat ABC si in ultimii 10 ani nu a existat o femeie sa-l refuze. Destul de trist, mi se pare, dar asta e realitatea..)

[Mihailc]

În prealabil postat de stefan florin

ai cumva 60 de ani?

Nu prea contează numărul, cât sentimentul că ce-a mai rămas de parcurs înainte e mai puțin decât ce-a rămas îndărăt.

Ca să ne înveselim puțin, vă propun un catren alcătuit în spiritul topicului de față.

Bărbatul pentru femeie
E-un zăvor ce n-are cheie
Femeia pentru bărbat
E o pernă fără pat .

În prealabil postat de Mihailc

Nu prea contează numărul, cât sentimentul că ce-a mai rămas de parcurs înainte e mai puțin decât ce-a rămas îndărăt.

Ca să ne înveselim puțin, vă propun un catren alcătuit în spiritul topicului de față.

Bărbatul pentru femeie
E-un zăvor ce n-are cheie
Femeia pentru bărbat
E o pernă fără pat .

Dacă mai are cineva nevoie să se înveselească, aduc în atenţie catrenul de mai sus... Deşi, dacă avem o oarecare înclinare spre "filozofie", s-ar putea să cădem în analize prea adânci şi să ne pierdem simţul umorului...

[guardian knight]

În prealabil postat de Mihailc

Da, și noi ăștilalți începem să avem toată viața înapoi!

Mai bine ai vedea si valoriza si partea foarte plina a paharului,in ce priveste ducerea unei astfel de vieti,in deplina singuratate sufleteasca,in mijlocul societatii fiind !!!

E pana la urma si o dovada de forta, adica de barbatie,pe langa farmecul unei experiente "ganz andere" (adica cu totul altfel ),care te proiecteaza imediat in alte sfera ontologica decat a muritorilor de rand !
Unde mai pui, ca beneficiezi de o liberate aproape absoluta, nefiind legat de nimeni si de nimic,si nesuportand eventualele rele ce se pot intampla uneori ,apropiatilor nostri,si care ne produc atata suferinta, mai mare uneori decat a noastra proprie !!!

si,pe langa atatea plusuri si avantaje, enumerate de mine, in final, pentru a fi pe deplin corect, trebuie sa precizez si un mare dezavantaj :

faptul ca starea ca atare in care esti fara sa vrei,incepe de la un timp,si de la o varstra,sa-ti placa !!!
calul baran si liber, nu mai poate fi bagat in ham, se stie !!!

insa ca sa inchei pe un ton pozitiv, as spune ca acest tip de experienta, sublimeaza si inalta foarte mult sufletul uman,fiind una deosebita, care in final trebuie primita si privita ca pe un dar de la Marele Creator al Universului !!!

[Mihailc]

În prealabil postat de guardian knight

Mai bine ai vedea si valoriza si partea foarte plina a paharului,in ce priveste ducerea unei astfel de vieti,in deplina singuratate sufleteasca,in mijlocul societatii fiind !!!

E pana la urma si o dovada de forta, adica de barbatie,pe langa farmecul unei experiente "ganz andere" (adica cu totul altfel ),care te proiecteaza imediat in alte sfera ontologica decat a muritorilor de rand !
Unde mai pui, ca beneficiezi de o liberate aproape absoluta, nefiind legat de nimeni si de nimic,si nesuportand eventualele rele ce se pot intampla uneori ,apropiatilor nostri,si care ne produc atata suferinta, mai mare uneori decat a noastra proprie !!!

si,pe langa atatea plusuri si avantaje, enumerate de mine, in final, pentru a fi pe deplin corect, trebuie sa precizez si un mare dezavantaj :

faptul ca starea ca atare in care esti fara sa vrei,incepe de la un timp,si de la o varstra,sa-ti placa !!!
calul baran si liber, nu mai poate fi bagat in ham, se stie !!!

insa ca sa inchei pe un ton pozitiv, as spune ca acest tip de experienta, sublimeaza si inalta foarte mult sufletul uman,fiind una deosebita, care in final trebuie primita si privita ca pe un dar de la Marele Creator al Universului !!!

Ori eu n-am reușit să fac vizibil nota umoristică, ori tu n-ai observat-o (înclin totuși spre prima variantă). N-am nici pe departe o viață perfectă, dar nici motive serioase să mă plâng, și am inițiat topicul ca un test de sinceritate veselă, prilej de autoironie și evocări nostalgice. Cred că experimentul a reușit până acum, grație contribuției colegilor de forum.

Daca tot am pomenit de doamna Gugu din Govora Valcea, ar trebui sa va povestesc istorioara legata de ea, cea cu ""petrentiile"".

Intai sa va spun de domnul Gugu.
Domnul Gugu era contabil la noi la santier. Noi tineri stagiari, dansul cam pe la vreo 50-55 de ani, cred, atunci.
Domnu Gugu (si spun ""domnul"" cu tot respectul) era un omulet mic si indesat, asa cam pe la vreo 1.57-1.60 maxim, extrem de constiincios si meticulos in hartogarelile lui de la serviciu, tata serios de familie serioasa, harnic si gospodar acasa, om cu bun simt si tare istet pe deasupra, mucalit si pus pe sotii fara a schita insa un zambet.
Imi era tare simpatic si aveam obiceiul sa-l tachinez cu diverse chestii, una era semnatura lui, lunga de vreo 5-7 cm, pe care o vedeam in fiecare zi in condica.
Noi mazgaleam acolo ceva scurt si rapid-asa ca sa ne poata imita si ceilalti semnatura cand era nevoie!- domnul Gugu isi intindea semnatura la fel de constiincios ca toate pe care le facea.
Intr-o zi, nu m-am rabdat si l-am intrebat: mai nea'Gugule, ce scrii matale acolo in condica: Gugu Ion din Govora Valcea? ca semnatura nu poate fi! Ca tot numele lui avea doar sapte litere!
Imi raspundea totdeauna cu o gluma: secret domnisoara, secret!
Bun, intr-o buna zi, dupa multi ani, sotia dansului a ramas fara serviciu si nea'Gugu a rezolvat sa mai lucreze la santier, atat cat mai avea nevoie dansa pana la pensie.
Toate bune, doamna Gugu era la fel o femeie cumsecade si harnica, prietenoasa si vorbareata- spre deosebire de nea'Gugu care era mai zgarcit la vorba.
Formau o pereche ciudata dar foarte unita. De ce?
Surpriza mare pentru noi a fost urmatoarea: doamna era mai inalta deact domnul Gugu cu vreo doua capete si jumatate si o muiere brava, asa 4x4.
N-am rezistat noi multa vreme si l-am luat pe nea Gugu la intrebari: bine nea Gugule, cum te-ai insurat matale cu doamna, n-ai vazut ca-i mai inalta ca 'mneata?
Si ne-a spus nea Gugu: pai cand m-am insurat era mai mica decat mine, am mers in armata si cand am venit acasa am gasit-o cu doua capete mai inalta!
Ce era sa fac? Sa o las? Sa o tai? Ce sa-i tai: capul sau picioarele? Asa ca am lasat-o asa cum e si ... gata... am mai facut si doi copii.
Cu toata aceasta ciudatenie erau un cuplu foarte potrivit.

Si-acuma povestea cu ""petrentiile"".
Doamna Gugu, in privinta istetimii, era un pic mai in spatele lui nea Gugu, dar era tare cumsecade si tare harnica.
Femeie vrednica.
Avea si ea un offfffff mare la viata ei si cand mai facea o pauza in lucru, rezemata in matura se destainuia: vecina ei nu o saluta prima!
Era tare amarata si nedumerita din pricina asta si nu intelegea de ce aceea nu procedeaza ca atare, ca doar: avea aceea casa frumoasa, avea si dansa, avea aceea masina, avea si dansa, avea aceea auret, avea si dansa, era aceea harnica, era si dansa, facuse aceea casa baiatului, facuse si dansa....
Si uite asa, incheia necajita povestea: doar am si eu petrentii!!!!
Adica sa o salute aceea prima!

Cred ca problema a ramas nerezolvata....Oricum pana am plecat eu din santier, nu ajunsese la liman cu vecina ei!
Pana cand am plecat din santier doamna Gugu fusese innobilata cu apelativul ""doamna Gugu din Govora Valcea"" dupa renumele pe care-l dobandise sotul! A avut parte de o consolare, totusi!