Moduri evreieşti de a pune problema

[MihaiG]

Cu certitudine, nu aţi citit "Vikingii", de Frans Gunnar Bengtsson...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MihaiG

Cu certitudine, nu aţi citit "Vikingii", de Frans Gunnar Bengtsson...

Mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa.

Mai grav de atât: nici măcar nu am auzit de ea.

[MihaiG]

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Long_Ships

Şi, o descriere în română:

http://opiniisrl.wordpress.com/2011/...s-g-bengtsson/

http://ocartedincandincand.blogspot....-vikingii.html


Absolut fascinant este modul în care eroul principal pune problema convertirii la creştinism: constată că, în perioada în care a slujit zeilor nordici, şi lui Mahhomed (în calitate de gardă personală a califului din Cordoba), n-a avut noroc.

Lucrurile i-au ieşit tot pe dos: a ajuns sclav la galere, a dobândit ceva bogăţie, dar a risipit-o fără folos, fata iubită i-a fost suflată de sub nas, iar cu ocazia asediului unui oraş englez, în cadrul unei expediţii vikinge, un călugăr asediat i-a spart capul cu un pietroi aruncat din turn.

Ca atare, omul se decide să încerce ultima variantă pentre a-şi redobândi norocul: se converteşte la creştinism. După care, evident, toate încep să-i meargă din plin, redevine bogat, se însoară cu fata iubită, etc.

Evident că, pentru tot restul vieţii, îşi va sfătui prietenii să îi slujească lui Cristos, cel care a dovedit că îl poate ajuta în mod concret şi care poate restabili norocul omului.

Sunt multe pasaje, de un umor delicios, în care filosofia mercantilă a vikingilor se împleteşte cu viziunea lor despre religie; ajunşi în apele sudice, trag concluzia că zeii lor sunt probabil departe şi deci ar fi înţelept să se închine lui Mahommed (mai ales că au dobândit şi ceva aur cu ajutorul lui); la momentul creştinării, eroul principal îşi pune problema, cât se poate de serios, despre cam cât aur ar trebui să dăruiască Bisericii pentru ca să fie privit favorabil de Cristos - până la urmă, problema se rezolvă printr-o adevărată inginerie financiară, în cadrul căreia alţi şefi vikingi sunt convinşi să doneze în numele erolului principal, care se felicită pentru iscusinţă şi dărnicie în acelaşi timp.

Un sfat: dacă o vedeţi pe la anticariate sau la tarabele vânzătorilor de cărţi, nu ezitaţi ! O capodoperă litarară, care a beneficiat şi de o traducere de excepţie în limba română. Chiar dacă nu vă veţi găsi timp pentru lectură, copii vă vor fi recunoscători.