Israel-poporul ales

[Dumitru73]

În prealabil postat de catalin2

Nu a fost o alegere la intamplare, ci datorita faptului ca era dinainte placut lui Dumnezeu. La fel am putea spune ca alegerea Fecioarei a fost tot la intamplare.
Avraam nu poate avea legatura cu ceea ce au facut urmasii lui, nu avea cum sa-i determine sa faca altceva.

care e parte placuta din VT cu privire la poporul evreu? si nu ma refer la Avram, Iov, etc.
nu vreau sa imping discutia prea departe.
dar totusi, era cel mai bun popor de pe pamant?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Dumitru73

dar totusi, era cel mai bun popor de pe pamant?

În niciun caz. Nici cel mai mare. Nici cel mai bogat. Ba dimpotrivă, putem spune că, dintre toate popoarele din jur, era cel mai amărât. 12 găşti de ciobani semi-nomazi, speriaţi de toţi vecinii lor, pe care îi apuca tremuratul de spaimă când filistenii se scărpinau la arme. Ciuca bătăilor, pe care egiptenii nici nu se străduiesc să-i menţioneze anterior luării lor în robie. Dintre popoarele Asiei Mici, evreii erau la "şi altele". Trăiau pe bază de capre, vite mari avea protipendada. Pentru un blid de linte, adică o mâncare pe care nici câinii asirienilor nu o mânca, erau în stare să-şi bage picioarele în binecuvântarea paternă. Şi astăzi, prăjiturile lor tradiţionale, care erau deliciul străbunilor lor, sunt de nemâncat. Humântaş-ul este o plăcintă nereuşită, pasca evreiască este o lipie libaneză ratată, făcută de oameni care nu au avut în viaţa lor vreme, dispoziţie şi îndestulare ca să gătească cum se cuvine. Fasolea este mâncarea lor mai de lux şi, stând prost cu carnea, îi bagă usturoi la greu. Nemţii, care au probleme cu dampful de usturoi, le spun, în derâdere, "mâncătorii de usturoi".

Şi totuşi, acest popor puţin numeros şi carent sub toate aspectele beneficiază de ajutorul lui Dumnezeu. Citim în Carte că Lui i-a plăcut de multe ori să îşi arate măreţia strălucind în cei slabi. Când omul lui Dumnezeu vine să-l caute pe cel ales de Dumnezeu dintre fraţi, Iosif nici nu este pomenit, nefiind socotit vrednic de tatăl lor. Drept care, aşteptându-se tatăl lor la o vizită simandicoasă, fusese trimis să păzească porcii, fiindcă îi era şi ruşine cu el. Era şi cel mai mic (Benjamin nu se născuse), cine oare ar fi văzut în acea oaie neagră a familiei pe viitorul prim-ministru al lui Faraon ? Mai departe, vedem că cel care îi conduce pe evrei pe drumul eliberării este ciobanul Moise. Unul adus cu pluta pe ape, un neam prost căruia nici nu-i trece prin cap să se descalţe când vorbeşte cu Dumnezeu. Şi exact în Moise va străluci Dumnezeu, făcând din el un profet mai mare decât toţi profeţii. Alt cioban a fost şi David, magnificul rege de mai târziu. Aceştia sunt oamenii pe care i-a ales Domnul, aşa sunt şi aleşii Lui de azi. Cine ar fi bănuit că într-o călugăriţă albaneză urâtă de 1 metru cincizeci, ca cea care va fi mai târziu Maica Tereza, zace o sfântă capabilă de atâtea miracole şi care va face o operă mondială îngrijindu-L pe Cristos în "cei mai săraci dintre săraci"?

Ceea ce frapează la evrei, de-a lungul timpului, este exact acest contrast între puţinătatea mijloacelor lor de toate felurile, începând cu cele demografice, şi poziţia eminentă pe care au avut-o şi o au în lume. Acest contrast, susţin eu, are în el ceva supranatural.

[andravenache]

Eu sunt convinsa ca Dumnezeu a stiut de la inceput ce or sa faca evreii (ca nu o sa-L asculte). Parerea mea este ca, asa cum am scris mai sus, El a incercat sa aleaga pe cel mai cel (pe Avraam) si, mergand pe ideea ca dint-un om drept credincios iasa alti drepti credinciosi, pe urmasii sai.
Daca ar fi ales oricare alt popor, noi am fi putut acum aduce argumente de genul: pai de ce i-a ales Dumnezeu pe aia, nu i-a vazut cat de pacatosi erau inainte de a-i alege? normal ca nu aveau nici o sansa..... daca i-ar fi ales pe evrei .....
Dumnezeu a vrut sa aiba un popor al Sau, care sa traiasca asa incat sa para ca in tara respectiva e Raiul pe pamant: un popor de oameni care Il iubesc pe Dumnezeu din toata inima lor, din tot sufletul si cu tot cugetul lor si pe aproapele lor ca pe ei insisi; un popor binecuvantat de Dumnezeu, care nu duce lipsa de nimic. Aceasta pentru a da un exemplu (ca se poate) si pentru a-i trezi pe ceilalti din idolatrie.
Faptul ca evrei nu au devenit poporul acesta demonstreaza cat de mic si slab e omul si ca nu poate face nimic fara Dumnezeu. Nici eu azi, daca incerc sa respect poruncile lui Dumnezeu nu reusesc - in afara de cazul in care Dumnezeu imi trimite Duhul Sfant sa ma ajute sa le respect.
Astfel, din experienta poporului evreu ar trebui sa invatam dependenta noastra absoluta de Creatorul nostru. Daca evreii care erau urmasii lui Avraam, ai lui Sem, nu au putut tine poruncile prin forte proprii, cu cat mai putin am putea noi, urmasii lui Iafet si Ham? Sa ne mai bazam oare pe noi insine in viata asta, sau sa dam eul nostru deoparte (eu pot, eu stiu, eu fac) si sa ne bazam pe Dumnezeu si DOAR PE DUMNEZEU?

[cristiboss56]

Dumnezeu a ales poporul Israel ca să fie poporul în care să se nască Domnul Iisus – Mântuitorul care ne salvează de păcat şi moarte (Ioan 3:16). Prima dată când Dumnezeu a promis venirea lui Mesia a fost după căderea în păcat a lui Adam şi Eva (Geneza capitolul 3). Mai târziu, Dumnezeu a confirmat venirea lui Mesia pe linia genealogică a lui Avraam, Isac şi Iacov (Geneza 12:1-3). Iisus Hristos este motivul fundamental pentru care Dumnezeu a ales ca poporul Israel să fie poporul Său. Dumnezeu nu avea nevoie să aibă un “popor ales”, dar a decis să procedeze astfel. Domnul Iisus trebuia să se nască într-un popor şi Dumnezeu a ales Israelul.
Totuşi, venirea lui Mesia nu a fost singurul motiv pentru care Dumnezeu a ales Israelul. Dorinţa lui Dumnezeu era ca Israelul să meargă şi să înveţe pe alte popoare despre El. Israelul trebuia să fie o naţiune de preoţi, profeţi şi misionari pentru întreaga lume. Intenţia lui Dumnezeu pentru Israel a fost ca acesta să fie un popor distinct, o naţiune care să-i îndrepte pe alţii către Dumnezeu şi promisiunea Lui de a trimite un Răscumpărător, Mesia şi Mântuitor. Dar Israel a ratat în cea mai mare parte îndeplinirea acestei misiuni. Totuşi, scopul fundamental al lui Dumnezeu pentru Israel, acela de a-L aduce pe Mesia, a fost împlinit perfect – în Persoana Domnului nostru Iisus Hristos.

[Demetrius]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În niciun caz. Nici cel mai mare. Nici cel mai bogat...


Ceea ce frapează la evrei, de-a lungul timpului, este exact acest contrast între puţinătatea mijloacelor lor de toate felurile, începând cu cele demografice, şi poziţia eminentă pe care au avut-o şi o au în lume. Acest contrast, susţin eu, are în el ceva supranatural.

Nimeni, niciodată nu a fost mai bogat ca poporul evreu, nici ca indivizi, nici ca popor; ca urmare eu cred cu tărie că expresia evreu sărac e un pleonasm.
Iar ca mărime(dar nu ca locuitori în Israel):
12. Ca Tu esti Cel ce ai zis: Mult bine iti voi face, iar neamul ti-l voi face ca nisipul marii, ca nu va putea fi numarat din pricina multimii. (FC 32:12)

Restul mesajului nu mi se pare relevant și sunt convins că puteți scrie ceva la fel de credibil din opoziție, adică invers.
Voi prezenta două idei:

1-Am citit toate mesajele topicului(cred) și constat că nimeni nu ia în considerare că Dumnezeu alege din veșnicie pe fiecare popor în parte și li se adresează direct prin proorocii dinainte desemnați să le comunice cuvintele Lui.
De la evrei însă, care sunt foarte organizați și respectuoși cu tot ce le aduce profit(nimic nu respectă ei mai mult), au rămas scrieri de pe urma acestor prooroci, scrieri care s-au răspândit pretutindeni; toate popoarele au avut prooroci, dar de la prea puțini s-au păstrat scrieri. Proorocii care le-au transmis conducătorilor evreilor restricții ce le scădeau profitul(ca și cum acestea ar veni de la Dumnezeu), au fost omorâți; la fel și Iisus.
De ce le-a trimis Dumnezeu evreilor așa de mulți prooroci?
Pentru că ei au exagerat(păcătuit) de cele mai multe ori în acțiunile lor de a-și mări profitul; merticuloși fiind, au scris tot, iar cărțile sfinte s-au găsit datorită providenței divine.

Dacă toate popoarele ar fi scris prin proorocii lor mesajele trimise lor de Dumnezeu am vedea că, logic, toate popoarele au fost alese, adică chemate.

2-Supranatural mi se pare mie a fi, nu contrastul dintre mijloacele lor și pozițiile ocupate (care prin organizare ireproșabilă este perfect realizat), ci cultul evreilor pentru aur(valori materiale); unele scrieri sumeriene(mi s-a citat odată) argumentează că la origine ei sunt extraterestrii și divini(foarte inițiați spiritual), iar scopul prezenței lor aici pe Pământ e... aurul, ceea ce este Scris(Fac2,11-12).

in vechiul testament relatia lui Dumnezeu cu poporul lui israel era una de stapin respectiv rob: ps.135 v.14,[pentru gresala primordiala probabil].insa rascumparatorul fiind promis din vt. intruparea Domnului, scoala apostoliei,rastignirea,moartea,invierea Domnului. poporului lui israel[si intreagii lumi crestine] s-a dat, darul de a se numi prieteni ev.ioan c. 15 v.14.in versetul urmator 15 se scrie lamurit de ce i-a numit prieteni -ca sluga nu stie ce face stapinul.nu este al nostru sa judecam poporul lui israel,pentru aurul si toate cele ce a mai facut,si vor face, are cine-i judeca, ci sa ne rugam blindului judecator, de e cu putinta, sa ne ierte pentru faradelegile noastre.

Binecuvintarea Domnului cu ai Sau Har si cu a Sa Iubire de oameni
totdeauna si acum si pururea si-n vecii vecilor.Amin.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În niciun caz. Nici cel mai mare. Nici cel mai bogat. Ba dimpotrivă, putem spune că, dintre toate popoarele din jur, era cel mai amărât. 12 găşti de ciobani semi-nomazi, speriaţi de toţi vecinii lor, pe care îi apuca tremuratul de spaimă când filistenii se scărpinau la arme. Ciuca bătăilor, pe care egiptenii nici nu se străduiesc să-i menţioneze anterior luării lor în robie. Dintre popoarele Asiei Mici, evreii erau la "şi altele". Trăiau pe bază de capre, vite mari avea protipendada. Pentru un blid de linte, adică o mâncare pe care nici câinii asirienilor nu o mânca, erau în stare să-şi bage picioarele în binecuvântarea paternă. Şi astăzi, prăjiturile lor tradiţionale, care erau deliciul străbunilor lor, sunt de nemâncat. Humântaş-ul este o plăcintă nereuşită, pasca evreiască este o lipie libaneză ratată, făcută de oameni care nu au avut în viaţa lor vreme, dispoziţie şi îndestulare ca să gătească cum se cuvine. Fasolea este mâncarea lor mai de lux şi, stând prost cu carnea, îi bagă usturoi la greu. Nemţii, care au probleme cu dampful de usturoi, le spun, în derâdere, "mâncătorii de usturoi".

Şi totuşi, acest popor puţin numeros şi carent sub toate aspectele beneficiază de ajutorul lui Dumnezeu. Citim în Carte că Lui i-a plăcut de multe ori să îşi arate măreţia strălucind în cei slabi. Când omul lui Dumnezeu vine să-l caute pe cel ales de Dumnezeu dintre fraţi, Iosif nici nu este pomenit, nefiind socotit vrednic de tatăl lor. Drept care, aşteptându-se tatăl lor la o vizită simandicoasă, fusese trimis să păzească porcii, fiindcă îi era şi ruşine cu el. Era şi cel mai mic (Benjamin nu se născuse), cine oare ar fi văzut în acea oaie neagră a familiei pe viitorul prim-ministru al lui Faraon ? Mai departe, vedem că cel care îi conduce pe evrei pe drumul eliberării este ciobanul Moise. Unul adus cu pluta pe ape, un neam prost căruia nici nu-i trece prin cap să se descalţe când vorbeşte cu Dumnezeu. Şi exact în Moise va străluci Dumnezeu, făcând din el un profet mai mare decât toţi profeţii. Alt cioban a fost şi David, magnificul rege de mai târziu. Aceştia sunt oamenii pe care i-a ales Domnul, aşa sunt şi aleşii Lui de azi. Cine ar fi bănuit că într-o călugăriţă albaneză urâtă de 1 metru cincizeci, ca cea care va fi mai târziu Maica Tereza, zace o sfântă capabilă de atâtea miracole şi care va face o operă mondială îngrijindu-L pe Cristos în "cei mai săraci dintre săraci"?

Ceea ce frapează la evrei, de-a lungul timpului, este exact acest contrast între puţinătatea mijloacelor lor de toate felurile, începând cu cele demografice, şi poziţia eminentă pe care au avut-o şi o au în lume. Acest contrast, susţin eu, are în el ceva supranatural.

daca vom cauta, cu siguranta vom gasi si alte popoare cel putin la fel frapante.
ca a fost ales de Dumnezeu inteleg.
dar care e virtutea lui?
tot VT este plin de cartire si razvratire.

[ioanna]

În prealabil postat de Dumitru73

daca vom cauta, cu siguranta vom gasi si alte popoare cel putin la fel frapante.
ca a fost ales de Dumnezeu inteleg.
dar care e virtutea lui?
tot VT este plin de cartire si razvratire.

Dumnezeu a ales “luminatori” si in alte neamuri, "profeti" din afara. De ce credeti ca avem noi filosofi greci pictati pe peretii exteriori ai bisericilor? Evreii au avut de jucat in lume un rol unic (s-au curatat timp de mii de ani ca din mijlocul lor sa se nasca Mantuitorul, pentru asta au fost alesi) dar si ceilalti oameni au avut rolul lor si au in continuare.

[Dumitru73]

În prealabil postat de ioanna

Dumnezeu a ales “luminatori” si in alte neamuri, "profeti" din afara. De ce credeti ca avem noi filosofi greci pictati pe peretii exteriori ai bisericilor? Evreii au avut de jucat in lume un rol unic (s-au curatat timp de mii de ani ca din mijlocul lor sa se nasca Mantuitorul, pentru asta au fost alesi) dar si ceilalti oameni au avut rolul lor si au in continuare.

Biserica ii recunoaste oficial pe acesti luminatori, profeti?
si care era acest rol?

[ioanna]

În prealabil postat de Dumitru73

Biserica ii recunoaste oficial pe acesti luminatori, profeti?
si care era acest rol?

Am scris profeti folosind ghilimele. In programul iconografic postbizantin apar filosofi antici si intelepti alaturi de prooroci. Chiar daca poporul evreu a primit legea scrisa, ceilalti aveau natura (creatia) si mintea drept indreptar de citire a ei, aveau legea firii. Dumnezeu comunica prin creatie si prin dezvoltarea ei intelesuri si norme. Astfel, ganditorii antici au ajuns la ideea unui unic Dumnezeu, a unui Creator si la prezenta sa in lume prin ratiunile seminale (chiar daca la nivel de concept filosofic si nu era venerat) si au dezvoltat o morala bazata pe ratiune. Viata crestinului e o stradanie continua de a redobandi chipul si asemanarea celui care ne-a zidit. Prin operele lor filosofii antici au predicat cunoasterea "mantuitoare”, adica cunoasterea de sine in vederea modelarii de sine, a perfectionarii, a aromniei eului. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,(Romani 2:14-15)Bineinteles cunoasterea lor a fost intregita de Iisus Hristos cu iubirea aproapelui, insa desavarsirea crestina a fost la ceea ce s-a prefigurat inainte de El. Faptul ca-s inclusi in iconografie inseamna o recunoastere a meritelor lor.