Miscarea de reinnoire carismatica

[Illuminatu]

În prealabil postat de ucenic

Pocainta este traducerea cuvantului grecesc Metanoia insemnand schimbarea mintii, innoirea mintii sau intoarcerea omului din toata inima dinspre cele trecute si pacatoase catre cele ale lui Dumnezeu.

Acum ce este pocainta: innoirea mintii sau "intoarcerea omului din toate inima"?
Te cam joci cu definitiile: pocainta este o lucrare a mintii sau a inimii? Este o lucrare a lui Dumnezeu sau a omului?
Ce sa inteleg eu din definitia ta? Cam varza definitia.

În prealabil postat de ucenic

Pocainta (Metanoia) este un "raspuns" activ dar si pozitiv al unui suflet, in momentul cercetarii sale de catre Dumnezeu.

Practic, cel ce se pocaieste, se intoarce de pe calea lui pe Calea lui Dumnezeu.

Urmand cursul "firesc" al lucrurilor, "pocainta" are trebui sa aibe loc o data in viata unui om, dupa care, intorcandu-se la Dumnezeu, el va trebui sa creasca in Hristos si sa ramana in Voia lui Dumnezeu.

Daca pocainta este metanoia - adica innoirea mintii - cum are loc doar o data-n viata?
Inseamna ca dupa acest moment unic in viata, mintea omului este complet innoita, deci omul nu mai poate sa pacatuiasca.

Tu ai cercetat bine lucrurile astea inainte sa te inscrii pe listele penticostalilor?

[sad story]

În prealabil postat de Illuminatu

Tu ai cercetat bine lucrurile astea inainte sa te inscrii pe listele penticostalilor?

Dar tu crezi ca vreun penticostal a cercetat aceste aspecte cand s-a inscris in aceasta religie?
In mediul penticostalo-carismatic, totul se bazeaza pe emotie, si nu pe ratiune.

Nu cu Scripturile sunt atrasi viitorii penticostali, ci cu promisiuni desarte despre presupuse vindecari care ar avea loc acolo, ti-am aratat filmuletul cu acel pastor carismatic, la fel fac si cei penticostali, vino, zic ei, ca la noi te vindeci de "boalele" tale...

[Doriana]

În prealabil postat de sad story

Dar tu crezi ca vreun penticostal a cercetat aceste aspecte cand s-a inscris in aceasta religie?
In mediul penticostalo-carismatic, totul se bazeaza pe emotie, si nu pe ratiune...

Esti de o dragalasenie si candoare pe care nu le-am mai intalnit decat la ursuletul Cornel. :)) Iti vand un pont despre tine: pe toate forumurile pe care ai fost, nu ai observat ca nimeni nu vorbeste contra penticostalilor ca un cunoscator, care a fost in mlijlocul lor, a admirat ceea ce fac, s-a razgandit apoi si tocmai de aceea cuvantul lui nu mai are greutate? Cei care vorbesc de penticostali sunt ori pro, ori contra, ori nestiutori. Tu cunosti, vrei sa fii contra, dar opozitia ta este doar lamentare, ataca doar forma si nu fondul, caci ceva din tine inca crede. De aceea esti unic.

[ucenic]

În prealabil postat de Illuminatu

Acum ce este pocainta: innoirea mintii sau "intoarcerea omului din toate inima"?
Te cam joci cu definitiile: pocainta este o lucrare a mintii sau a inimii? Este o lucrare a lui Dumnezeu sau a omului?
Ce sa inteleg eu din definitia ta? Cam varza definitia.

Cu voia ta, te voi "ilumina". Totul depinde de tine, daca iti pui inima sa inteleaga...

Prietene, in Sfintele Scripturi apare aceasta definitie. La evrei, in cultura lor, inima este sediul intelegerii launtrice, profunde iar mintea ramane sediul ratiunii. Si nu se are in vedere aici anatomia omului, la care evreii de atunci nu aveau acces. De aceea, gasim scris:

"Impietreste inima acestui popor, fa-l tare de urechi si astupa-i ochii, ca sa nu vada cu ochii, sa n-auda cu urechile, sa nu inteleaga cu inima, sa nu se intoarca la Mine, si sa nu fie tamaduit." (Isa.6:10)

"Le voi da o inima ca sa inteleaga ca Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, daca se vor intoarce la Mine cu toata inima lor [(ebr. shuwb - (daca se vor) pocai]." (Ier.24:7)

Iar pentru ca Domnul Iisus a fost evreu, iata aici o definitie din partea Lui:

"Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui, iar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; caci din prisosul inimii vorbeste gura." (Luc.6:45)

...

În prealabil postat de Illuminatu

Daca pocainta este metanoia - adica innoirea mintii - cum are loc doar o data-n viata?
Inseamna ca dupa acest moment unic in viata, mintea omului este complet innoita, deci omul nu mai poate sa pacatuiasca.

De aceea am si precizat ca aceasta este un "ideal". Acum, pentru ca noi suntem oameni si alunecam, iar deseori cadem, ajungem si pacatuim.

Din acel moment pacatul pune un zid de despartire intre noi si Dumnezeu si singura rugaciune care mai poate fi ascultata este cea a pacatosului, care vine cu "pocainta" - dorind sa se intoarca de la calea lui, la cea a Domnului.

A, ca la spovedanie pot fi unii care spun detasat, parca amuzandu-se sau chiar laudandu-se: "Am facut si asta si asta...", aici avem de a face cu o marturisire rationala, adevarata dar superficiala.

Pe cand marturisirea din inima, marturisirea profunda, a omului care doreste nu doar iertarea ci si schimbarea din adancul fiintei, aceea este facuta cu "pocainta". Si doar aceasta este primita, pentru ca are in vedere nu marturisirea ca scop ci o viata noua, la picioarele lui Dumnezeu.

"In adevar, cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mantuire si de care cineva nu se caieste niciodata..." (2Cor.7:10)

...

In concluzie: pocainta = gr.metanoia; ebr.shuwb, este o innoire a individului la nivelul mintii cel mai profund - (lb.greaca), sau la nivelul inimii, a launtrului lui - (ebraica), o schimbare radicala de la o viata pacatoasa la una din Dumnezeu.



------------------------------------------------------

P.S. deoarece aceasta discutie este off-topic, cer iertare inca odata autorului topicului. Aceasta este ultima postare off-topic. De acum, voi deschide un topic dedicat raspunsurilor "deviate" de la subiect.
Multumesc pentru intelegere.

[AlinB]

În prealabil postat de ucenic

A, ca la spovedanie pot fi unii care spun detasat, parca amuzandu-se sau chiar laudandu-se: "Am facut si asta si asta...", aici avem de a face cu o marturisire rationala, adevarata dar superficiala.

Serios? De unde stii tu?

Poate ar trebui sa incerci sa vezi daca iti arde de glume in momentul ala.

Pe cand marturisirea din inima, marturisirea profunda, a omului care doreste nu doar iertarea ci si schimbarea din adancul fiintei, aceea este facuta cu "pocainta". Si doar aceasta este primita, pentru ca are in
vedere nu marturisirea ca scop ci o viata noua, la picioarele lui Dumnezeu.

Si de unde stii ca fara un martor chiar este o pocainta din inima?
Crezi ca degeaba Sf. Scriptura recomanda existenta unui martor?

Dar uite ca voi ati desfiintat asta, in pofida Scripturii din care va place sa citati asa mult cand e vorba de teorie.

De unde stii ca in timp ce constiinta ta simuleaza o pocainta autentica in adancul subconstientului nu exista un colt in care cineva rade tinandu-se cu mana de burta: am facut-o, nimeni nu stie, pot sa o mai fac de cate ori vreau si sa "marturisesc" cu aceeasi "adanca" pocainta ca doar Dumnezeu ma iarta de 70 ori cate 7, nu?

In concluzie: pocainta = gr.metanoia; ebr.shuwb, este o innoire a individului la nivelul mintii cel mai profund - (lb.greaca), sau la nivelul inimii, a launtrului lui - (ebraica), o schimbare radicala de la o viata pacatoasa la una din Dumnezeu.

Adevarat, dar atat timp cat tu esti si inculpat si judecator nu este indoiala ca vei iesi nevinovat in 99% din cazuri sau vei scapa cu o usoara chelfanela, afacere strict interna (eu gresesc, eu ma iert si Dumnezeu ma iarta si el la foc automat).

Daca n-am intristare, de ce as mai avea nevoie de pocainta, corect?

[ucenic]

În prealabil postat de AlinB

(..) corect?

Ei bine, nimic din ceea ce ai enumerat aici nu este corect.

Eu sa imi fur caciula singur? Nu mi-ar fi mie frica de Dumnezeu?

Eu sa ma mint pe mine? De as face asa cum de imi mai iubesc eu sufletul pe care il vreau alaturi de Hristos?

Oare nu ai citit psalmul pocaintei lui David???

"Ţie unuia am greşit şi răul în faţa Ta l-am făcut, aşa ca Tu să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi Tu să biruieşti atunci când vei face judecata."

...

"Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Iisus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului." (Rom.8:1)

[AlinB]

În prealabil postat de ucenic

Ei bine, nimic din ceea ce ai enumerat aici nu este corect.

Serios?

Nu e corect cand am afirmat ca Biblia cere un martor pentru marturisirea pacatelor?

Dar ce te face sa crezi ca ce ai enumerat tu e corect?
Adica spovedania fara pocainta ba chiar mandrie pentru pacate?

Eu sa imi fur caciula singur? Nu mi-ar fi mie frica de Dumnezeu?

De ce, n-ai auzit ca oamenii sa faca asta? Ba chiar cei considerati cu mare trecere la Dumnezeu.
Tu de ce ai face exceptie?

Eu sa ma mint pe mine? De as face asa cum de imi mai iubesc eu sufletul pe care il vreau alaturi de Hristos?

Pentru ca poti.
Si pentru ca stii faptul ca Dumnezeu oricum te iarta.
Si fiind o afacere strict interna, nu trebuie sa infrunti nici rusinea.

Oare nu ai citit psalmul pocaintei lui David???
"Ţie unuia am greşit şi răul în faţa Ta l-am făcut, aşa ca Tu să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi Tu să biruieşti atunci când vei face judecata."

Si de aici tu intelegi..ce anume?

"Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Iisus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului." (Rom.8:1)

Si tu crezi ca te incadrezi aici?
Pentru ca daca te incadrezi si spui ca nu e osandire, de ce ar mai fi pocainta?

[sad story]

Ucenicule, fii sincer, cand a venit R. Bonnke in Romania, ai fi vrut sa mergi si tu sa-l vezi, am dreptate? sau poate chiar te-ai dus! (acum, depinde cat de departe stai de Timisoara).

Ideea e ca, multi penticostali au participat la intrunirile prezidate de acest carismatic controversat deatlfel, ceea ce spune multe despre relatiile dintre penticostali si carismatici (ba se inteleg de minune, ba nu se inteleg!)

[ucenic]

În prealabil postat de sad story

Ucenicule, fii sincer, cand a venit R. Bonnke in Romania, ai fi vrut sa mergi si tu sa-l vezi, am dreptate?

M-as fi dus la Bonke. Si ma duc ori de cate ori am ocazia acolo unde se cheama Numele Domnului. Din unele locuri insa am plecat in timpul desfasurarii evenimentului, fara sa ma uit inapoi. Si asta din pricina lipsei evlaviei, atat a mesajului cat si a mesagerului.

Zilele acestea este in tara, la Zalau, Zac Poonen, pe care cei mai conservatori dintre evanghelici il considera "carismatic". Eu unul mi-am dorit sa ajung dar deh, nu s-a putut.

De asemenea imi place pr. Galeriu, pr. Staniloae, pr.Bartolomeu - a carui Biblie o studiez.

Imi place de oricine care are un mesaj curat si viu din partea lui Dumnezeu. Sunt ":absorbit" de cuvantul mesagerului care este sincer, umbla in Adevar si are teama de Dumnezeu.