Citat:
În prealabil postat de ffflorina
Eu ma confrunt cu alt fenomen,desi Dumnezeu a fost prezent constant in viata mea,eu nu am evoluat deloc,parca bat pasul pe loc,am vazut ca vin unii tare din urma*,care nu se chinuiesc deloc,dar care au multa dragoste dobandita nu stiu prin cei cai,asa ca ,intelegeti ce vreau sa spun....
|
Si eu ma confrunt cu acest 'fenomen',si cred ca multi. Poate ca de fapt nu stim ce anume progres urmarim.Nu stim unde ar trebui sa ajungem. Ne legam poate de aspecte exterioare prin care vrem sa cuantificam progresul ,de exemplu: sa nu pacatuiesc,sa merg la biserica cand trebuie,sa spun multe rugaciuni,sa reusesc sa tin post mai mult.
Dar toate acestea ,fara suflet si fara inima sunt reci.Acolo asteapta Dumnezeu progresul nostru.Si pentru aceasta,are cele mai neasteptate metode. Ne face sa ne simtim reci ,cand recitam rugaciunile cantitativ,si de aici sa apara ideea lipsei progresului. Dar atunci cand ne constientizam real ticalosia si stagnarea noastra ,de fapt atunci am progresat.
Pentru cei 'sofisticati' si mijloacele lui Dumnezeu sunt foarte paradoxale !