Miscarea de reinnoire carismatica

[sad story]

as dori sa reproduc aici impresiile unei persoane care a fost prezenta la intrunirile prezidate de carismaticul R. Bonnke la Timisoara:

Nu era de glumă. Vorbim despre vreo câteva mii de oameni. Şi totuşi … a făcut-o. Au organizat un flux pe care oamenii urmau să intre; stăteau la cozi imense, intrau apoi în incinta gazonului, unde primeau gratis o carte de-a lui Bonke, după care treceau în ordine, pe două rânduri, pe lângă acesta. Ajutat de mai mulţi colaboratori, Bonke împărţea focul atingându-i pe credincioşi pe creştet. Că nu era de glumă în toată povestea asta o puteau confirma cele câteva trupuri căzute la pământ, undeva în stânga, şi unii care se comportau ciudat, refugiaţi în partea dreaptă a scenei.
Cu tot respectul, dar întregul ritual îmi sugera fluxul tehnologic al unei staţii de îmbuletiere a berii (sau a apei minerale, dacă nu vă convine!): asemenea unei sticle pe bandă, creştinul era condus înspre dispozitivul de umplere şi capsare. Intra pe o poartă capră şi ieşea pe cealaltă oaie. Fără decizii personale, fără provocări la o trăire vrednică de Evanghelie, fără durerile de cap ale responsabilizării în slujire … ce fain!
Duhul Sfânt şi focul Acestuia erau, în accepţiunea lui Bonke, distribuibile precum focul flăcării olimpice: vii cu torţa şi îţi aparţine! Nu Duhul Sfânt era Persoana cheie a acelei întâlniri de la Timişoara, ci marele Bonke, aşezat imperial deasupra tuturor, împărţind prin degetele-i binecuvântate dumnezeire pe gratis. Nici nu mă mir că africanii au căzut pe spate la astfel de spectacole.