Pentru ce pleaca oamenii din Bisericile istorice

[delia31]

În prealabil postat de ucenic

Sa privim putin in urma la ceea ce am scris. Re-postez doua dintre versete:

"Semanatorul a iesit sa-si semene samanta... Iata ce inteles are pilda aceasta: Samanta este Cuvantul lui Dumnezeu." (Luc.8:5,11)

"Dar El, drept raspuns, a zis: "Mama Mea si fratii Mei sunt cei ce asculta Cuvantul lui Dumnezeu si-l implinesc." (Luc.8:21)

Aici vroiam sa arat ca expresia "Cuvantul lui Dumnezeu" nu descrie numai pe Hristos - Logosul ci si Scriptura, unde vroiam sa intaresc ideea despre sfintenia si evident, autoritatea acestor scrieri.

Si, uimitor, iata ce posteaza Mihailc cu privire la versetele de mai sus:

"Dacă în toate versetele pe care le-ai turnat mai sus, voi penticostalii credeți că e vorba de cuvântul scris atunci sunteți total analfabeți în cultura biblică (aia adevărată nu memoratul mecanic de versete)."

...

In concluzie, eu da, afirm ca exprimarea #2. Biblia e Cuvantul lui Dumnezeu este cea corecta.

Dar cand spun "Sola Scriptura" nu spun "Numai Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu" ci spun "Numai Biblia este Scrierea sfanta cu autoritate divina in viata mea". Si asta pentru ca Dumnezeu ne vorbeste si prin vise, si prin prooroci si prin slujitorii induhovniciti de la amvon sau de la altar, ori scrierile inspirate ale sfintilor Sai etc. Insa, despre asemenea "Revelatii Sfante" sau "Cuvinte ale lui Dumnezeu" Biblia imi spune ca trebuie sa le verific. Cu ce? Cu Ea insasi:

Iudeii acestia aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu toata ravna si cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea, este asa." (Fapt.17:11)

Insa Sf.Scriptura nu mai trebuie "verificata", nici "cercetata" caci:

"Cuvantul Tau este cu totul incercat (in foc - n.a.), si robul Tau il iubeste." (Ps.118:140 var.Bartolomeu*)

__
* Unde se face o mentiune asupra acestui Psalm 118:
"(,,,) Tema generală a psalmului este legea dumnezeiască, în sensul ei cel mai larg: totalitatea învăţăturilor pe care Dumnezeu le-a descoperit şi le-a transmis prin profeţi. De aici, frecvenţa unor cuvinte care gravitează în jurul noţiunii de „lege“: nelegiuire, fărădelege, mărturie, poruncă, dreptate, îndreptare, făgăduinţă, pricepere, înţelepciune, cuvânt, spusă, judecată, cale ..."

De la afirmatia corecta de altfel, ca „numai Biblia este Scrierea sfanta cu autoritate divina”, dvs. np, ati ajuns sa tineti Cuvantul Lui Dumnezeu captiv intr-o Carte pe care o cititi si citati nevrotic incercand s-o stiti pe dinafara pt. a va autosugestiona ca sunteti „in cuvant” si ca propovaduiti Evanghelia.

„Biblia e Cuvantul lui Dumnezeu” -e o afirmatie adevarata. Dar nu si completa. Iar daca veti lasa un adevar incomplet, atunci va incerca diavolul sa-l completeze el.
Ca sa fie complet, iar diavolul sa nu aiba loc pe unde sa-si strecoare minciuna, trebuie adaugat si inteles ca () Cuvantul lui Dumnezeu nu e doar Biblia.
Cuvantul lui Dumnezeu e o Persoana existenta din veac, iar ceea ce scrie in Biblie e doar o mica parte din infinita ei taina.

Un ortodox stie (sau intuieste fara sa poata exprima) ca dincolo de limbajul uman in care a fost scrisa, Biblia are un dublu continut: unul exprimabil in limbaj uman si care poate genera schimbari de life-style, ca orice manual motivational, iar altul care trimite la o realitate transcendenta imposibil de incadrat lingvistic, pt. ca tine de domeniul inefabil al harului.

La cat de insistent tineti sa „ne evanghelizati”, nu-i greu de sesizat ca dvs. np, v-ati autolimitat la nivelul primar al sensului cuvintelor Cuvantului.

Pt. np, Cuvantul Bibliei e doar manifestarea vointei divine exprimata in scris, dar nu il percepeti ca Persoana, ca Logos preexistent. La inceput a fost Cuvantul, Logosul, Ratiunea nu in sens conceptual, ci ca Persoana Divina.

Dincolo de sensul lingvistic primar, la care ati ajuns si pe care il si proclamati ca fiind suficient, inghesuind astfel infinitul intr-o singura Carte, mai exista acea realitate mistica, la care nu avem acces deplin decat daca facem parte din Biserica Cea Una (atat doctrinar, cat si moral).

Ceea ce negati dvs. np, e ca () Cuvantul lui Dumnezeu se reveleaza in Biserica cea Una si dupa ce Scriptura a fost terminata de scris, facand astfel posibila experimentarea acelei realitati imposibil de cuprins in limbaj uman. Or, np, nefacand parte din Biserica cea Una, aceea nevazuta dar si vazuta inca de la intemeierea ei, greu de spus ce duhuri se reveleaza celor ce s-au lepadat de Biserica.

De aceea, in scrierile lor, sfintii pun mereu accentul pe ideea ca intelegerea dreapta a cuvintelor Cuvantului sta in stransa legatura cu Sfanta Taina a Impartasirii cu Insusi Trupul pnevmatizat al Persoanei Cuvantului, taina care lipseste cu desavarsire la toate sectele np.
Ceea ce aveti dvs. in ritualul Cinei Domnului e cu totul altceva ce tine de autosugestie, nicidecum nu e Trupul Real al Cuvantului. Chiar doctrina dvs. oficiala spune ca painea aceea nu e trup real, ci doar un simbol pe care il mancati in semn de amintire, nu ca ar avea vreo relevanta ontologica pt. dvs.

Relevant pt. np. sunt cuvintele scripturistice regasibile in DEX, plus o viata morala (de care si ateii sunt in stare), iar nu Cuvantul cu trup transfigurat in paine care nu poate fi gasit in dictionar.

Ceea ce refuza np., in autosuficienta lor, e credinta ca dincolo de cuvintele scrise in limbaj antropomorfic limitat, se afla de fapt acel Cuvant neapartinand vreunui limbaj uman, e acel Cuvant-Persoana ne-exprimabil lingvistic in nici un fel, acel Cuvant-Persoana, preexistent Creatiei, nu cuvant regasibil in DEX, si nici doar un personaj inchipuit mental, ci unul al carui Trup pnevmatizat e cat se poate de real in Biserica cea Una, nu in vise si vedenii la domiciliu.

Orice interpretare a Scripturii se deschide in cheia asta: asta e de fapt esenta ortodoxiei: credinta in Hristosul scripturistic impletita cu credinta in Hristosul euharistic.
Dvs. va multumiti doar cu un Hristos- scripturistic, pe care vi-l alcatuiti fiecare mental din cuvinte regasibile in dictionare si intelese care cum poate. De aceea, si exista atate secte si atatia hristosi mincinosi care incearca sa-L imite pe Unicul real.
Ortodocsii nu-si permit sa-L fragmenteze pe Hristosul-scripturistic de Hristosul-euharistic-regasibil doar in Sf. Potir al Bisericii Ortodoxe, pt. ca un hristos incomplet e un hristos mincinos si fals.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

De la afirmatia corecta de altfel, ca „numai Biblia este Scrierea sfanta cu autoritate divina”, dvs. np, ati ajuns sa tineti Cuvantul Lui Dumnezeu captiv intr-o Carte pe care o cititi si citati nevrotic incercand s-o stiti pe dinafara pt. a va autosugestiona ca sunteti „in cuvant” si ca propovaduiti Evanghelia.

Probabil şi Hristos a citit şi citat "nevrotic" Scriptura rostind de zeci de ori "γέγραπται" - scris este! Respingând acest principiu hristic, de fapt Îl respingeţi pe Hristos Cel Viu, înlocuindu-L cu unul confecţionat mistic din făină şi alcool.

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Respingând acest principiu hristic, de fapt Îl respingeţi pe Hristos Cel Viu, înlocuindu-L cu unul confecţionat mistic din făină şi alcool.

Ca de obicei, noi zicem una, dvs. intelegeti alta : „ca noi am respinge ce este scris”. Nu ma mai obosesc sa va mai spun opinia ortodoxa.

Conform logicii dvs. sectare deturnate de la Adevar, reiese ca si Hristos „S-a inlocuit pe Sine cu unul confectionat mistic din faina” atunci cand „a luat painea (oops, cea „confectionata (sic!) din faina”!) si multumind, a frant si a dat Ucenicilor zicand: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu.”

Cu dvs. nu mai vorbesc, am mai spus. Si nici nu ma astept sa intelegeti ca prin aceste cuvinte rostite inainte de indumnezeirea trupului Sau, Hristos nu se refera la trupul de carne (in greaca „sarx”), ci face referire avant la lettre la trupul Lui indumnezeit, inviat, pnevmatizat (in greaca „soma pnevmatikon”), la trupul mistic asa cum s-a aratat dupa Inviere lui Luca si Cleopa si celorlalti, invaluit in chip de paine euharistica dar dezvaluit launtric prin har. Asta e sensul si esenta pentru care Dumnezeu S-a intrupat. Sa ni se dea noua spre mancare, pentru a-L avea pe Cel Viu inlauntrul nostru, fiindca altfel nu vom putea avea Viata harica in noi, nici aici, nici dupa despartirea sufletului de trup.

Asa cum in rai, Dumnezeu ii sadise omului Pomul Vietii Vesnice din ale carui roade sa se hraneasca, ( insa Adam n-a mai apucat), tot asa Dumnezeu a sadit un alt Pom al Vietii Vesnice pe dealul Golgota, si care nu e altul decat Crucea, cu unicul ei Fruct dat spre mancare lumii.
”De nu veti manca Trupul Meu, nu veti avea Viata in voi”. Hristos a zis-o!

am zis ca nu va mai raspund.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

Conform logicii dvs. sectare deturnate de la Adevar, reiese ca si Hristos „S-a inlocuit pe Sine cu unul confectionat mistic din faina” atunci cand „a luat painea (oops, cea „confectionata (sic!) din faina”!) si multumind, a frant si a dat Ucenicilor zicand: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu.”

Chiar aici e cheia, că nu "S-a înlocuit". El nu poate fi înlocuit de îngeri, oameni, cu atât mai puţin de nişte fărâme de materie. Dar cine vă mai înţelege?

În prealabil postat de delia31

Cu dvs. nu mai vorbesc, am mai spus.

Da, de 3 ori. Dar cine vă mai crede?

În prealabil postat de delia31

Si nici nu ma astept sa intelegeti ca prin aceste cuvinte rostite inainte de indumnezeirea trupului Sau, Hristos nu se refera la trupul de carne (in greaca „sarx”), ci face referire avant la lettre la trupul Lui indumnezeit, inviat, pnevmatizat (in greaca „soma pnevmatikon”)

Poate în greaca de Byzantion, nu în cea de Euaggelion. Dar cine vă mai convinge?

În prealabil postat de delia31

la trupul mistic asa cum s-a aratat dupa Inviere lui Luca si Cleopa si celorlalti, invaluit in chip de paine euharistica dar dezvaluit launtric prin har. Asta e sensul si esenta pentru care Dumnezeu S-a intrupat. Sa ni se dea noua spre mancare, pentru a-L avea pe Cel Viu inlauntrul nostru, fiindca altfel nu vom putea avea Viata harica in noi

Mi se pare mie, ori sesizez o mică translare spre înţelesul duhovnicesc al Trupului şi Sângelui Sfânt? Dar cine se mai lasă indus în eroare?