Marturisirea credintei

[catalin2]

În prealabil postat de mirela.t

Mi-a plăcut tot ce-ai scris, foarte simțit (sau simțitor).
Nu știu câtă legătură are cu mărturisirea credinței, dar mi-am adus aminte (a câta oară?) de 'Scrisoarea lui Alexandru Vlahuță către fiica sa'.

Toate aceste sentimente si simtaminte sunt bune pentru oricine, dar doar in legatura cu inavatatura au si valoare de mantuire. Chiar si in general, sentimentele fara ratiune nu duc intotdeauna la rezultate bune, pentru ca fiecare binele i se pare cum il vede el si asta depinde de ce gandire are acea persoana. Si comunistii aveau al baza o doctrina prin care se dorea binele omului, o societate ideatica de bun intelegere si fericire.
Ecumenismul aduce si in ortodoxie pietismul adogmatic protestant, adica nu are importanta ce crezi, importante sunt simtamintele, intelegerea, etc. Parintii ne spun ca practica fara (dreapta) credinta, invatatura sunt de fapt un fel de idolatrie. La fel si doar invatatura fara fapte, fara a o pune in practica este doar o filozofie goala.
Am dat de curand acest link cu ce spun parintele Petroniu Tanase de la schitul romanesc, este in principal despre cum trebuie sa se roage crestinii: http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...t-obligatorii/