Pentru ce pleaca oamenii din Bisericile istorice

[ioanna]

În prealabil postat de Doriana

Ioanna, tu te-ai nascut stiind ca in Biserica istorica exista mantuire? Ai aflat nu pentru ca ai fost mai harnica decat altii, ci pentru ca ti s-a spus. Unora insa nu li s-a spus.

Eu nu m-am gandit niciodata ca neamul meu n-a fost unul mantuit, ca timp de mii de ani oamenii nu s-au mantuit, pana au aparut np. Nu trebuie sa mi se spuna asta, n-am condamnat niciodata omenirea si am fost sigura ca au existat mereu oameni credinciosi. Mi se pare "strigator la cer" gandul ca timp de 1850 de ani omenirea a fost damnata, pana au aparut np. Cum poate un om sa credea asa ceva? Cum poate sa creada ca Dumnezeu sta impasibil in fata unora care-l cauta sau cum crede ca nimeni nu l-a cautat?

[stefan florin]

În prealabil postat de ioanna

Eu nu m-am gandit niciodata ca neamul meu n-a fost unul mantuit, ca timp de mii de ani oamenii nu s-au mantuit, pana au aparut np. Nu trebuie sa mi se spuna asta, n-am condamnat niciodata omenirea si am fost sigura ca au existat mereu oameni credinciosi. Mi se pare "strigator la cer" gandul ca timp de 1850 de ani omenirea a fost damnata, pana au aparut np. Cum poate un om sa credea asa ceva? Cum poate sa creada ca Dumnezeu sta impasibil in fata unora care-l cauta sau cum crede ca nimeni nu l-a cautat?

maimeste o problema doamna. Daca NP au aflat adevarul asa cum se lauda, cum se face ca NP s-au impartit in mai multe culte fiecare avand adevarul lor (diferit la fiecare)? Adevarul este UNUL SINGUR nu? Uite ca la NP nu este asa!

[MihaiG]

În prealabil postat de stefan florin

maimeste o problema doamna. Daca NP au aflat adevarul asa cum se lauda, cum se face ca NP s-au impartit in mai multe culte fiecare avand adevarul lor (diferit la fiecare)? Adevarul este UNUL SINGUR nu? Uite ca la NP nu este asa!

Ţinând cont că threadul pune în balanţă Bisericile NP cu Bisericile istorice, întrebarea dumneavoastră poate fi foarte uşor întoarsă pe dos:

Dacă Bisericile istorice au adevărul aşa cum se laudă, cum se face că s-au împărţit în mai multe Biserici (ortodoxă, catolică, miafizită etc. ) fiecare având adevărul ei ? Adevărul este UNUL SINGUR nu ? Uite că la Bisericile istorice nu este aşa !

[catalin2]

În prealabil postat de MihaiG

Ţinând cont că threadul pune în balanţă Bisericile NP cu Bisericile istorice, întrebarea dumneavoastră poate fi foarte uşor întoarsă pe dos:

Dacă Bisericile istorice au adevărul aşa cum se laudă, cum se face că s-au împărţit în mai multe Biserici (ortodoxă, catolică, miafizită etc. ) fiecare având adevărul ei ? Adevărul este UNUL SINGUR nu ? Uite că la Bisericile istorice nu este aşa !

Depinde si de ce vrea sa auda respectiva persoana si de ce raspuns cauta. Daca va intreba un ortodox (care nu e ecumenist mai radical) i se va raspunde ca Biserica e doar una (BO), la fel si adevarul. Celelalte sunt grupari desprinse din Biserica, dupa ce s-au departat inainte de adevar. Tot timpul au existat astfel de grupari, care au avut apoi diferite trasee. Unele s-au reintors in Biserica, altele s-au rupt definitv (monofizitii, catolicii), altii au trecut la alte credinte (se spune ca musulmanii bosniaci sunt fostii bogumili).

[stefan florin]

În prealabil postat de MihaiG

Ţinând cont că threadul pune în balanţă Bisericile NP cu Bisericile istorice, întrebarea dumneavoastră poate fi foarte uşor întoarsă pe dos:

Dacă Bisericile istorice au adevărul aşa cum se laudă, cum se face că s-au împărţit în mai multe Biserici (ortodoxă, catolică, miafizită etc. ) fiecare având adevărul ei ? Adevărul este UNUL SINGUR nu ? Uite că la Bisericile istorice nu este aşa !

Biserica este una singura: BO

[MihaiG]

În prealabil postat de stefan florin

Biserica este una singura: BO

Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică.

[ioanna]

În prealabil postat de stefan florin

maimeste o problema doamna. Daca NP au aflat adevarul asa cum se lauda, cum se face ca NP s-au impartit in mai multe culte fiecare avand adevarul lor (diferit la fiecare)?

Bisericile traditionale merg pe o cale existentiala, in timp ce confesiunile aparute dupa reforma merg pe o cale intelectuala. Viata bisericeasca s-a imbogatit prin constatarile empirice in biserica, e un rod al stradaniei comune, s-a dezvoltat din comuniunea oamenilor, din trairea acestora in biserica. La baza confesiunilor protestante sta insa individul care-si proclama convingerile individuale mentale (dogme, doctrine, principii de aplicare a Evangheliei etc.), iar altii accepta individual aceste formulari teoretice cuprinse intr-o marturisire de credinta. De aceea sunt atatea mii de confesiuni np, pentru ca este absolutizata gandirea individuala a fiecaruia, care n-are o relatie personala cu Hristos, ci prima data se inarmeaza cu convingeri individuale pe baza textului biblic si dupa cauta relatia cu Hristos si prin El cu ceilalti oameni incropindu-si o “biserica”.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ioanna

Eu nu m-am gandit niciodata ca neamul meu n-a fost unul mantuit, ca timp de mii de ani oamenii nu s-au mantuit, pana au aparut np. Nu trebuie sa mi se spuna asta, n-am condamnat niciodata omenirea si am fost sigura ca au existat mereu oameni credinciosi. Mi se pare "strigator la cer" gandul ca timp de 1850 de ani omenirea a fost damnata, pana au aparut np. Cum poate un om sa credea asa ceva?

Singurii care cred aşa ceva, sunteţi dumneavoastră! Niciun penticostal ori adventist n-ar crede o aşa enormitate, ca milioane de creştini ortodocşi plini de devoţiune pentru Hristos în decursul veacurilor trecute, să piară în Iad doar pentru că nu au avut acces la Cuvânt şi la adevărurile cuprinse în el!

"Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască"(Fapte 17,30 - versiunea Sinodală)

În prealabil postat de ioanna

Eu nu m-am gandit niciodata ca neamul meu n-a fost unul mantuit, ca timp de mii de ani oamenii nu s-au mantuit, pana au aparut np. Nu trebuie sa mi se spuna asta, n-am condamnat niciodata omenirea si am fost sigura ca au existat mereu oameni credinciosi.Mi se pare "strigator la cer" gandul ca timp de 1850 de ani omenirea a fost damnata, pana au aparut np.Cum poate un om sa credea asa ceva? Cum poate sa creada ca Dumnezeu sta impasibil in fata unora care-l cauta sau cum crede ca nimeni nu l-a cautat?

Desi pare greu de crezut,in ciuda minciunilor abil mascate,exact aceasta este opinia.Altfel nu ar veni sa ,,evanghelizeze"pe niste oameni considerati cumva rataciti prin idolatrie si slujbe religioase ce nu pot fi intelese,depasite si invechite.Saracu ortodox este considerat un fel de aborigen tinut in ignoranta de preoti,care nu ,,intelege" Cuvantul(in sens strict,sectar,folosit),si prin urmare trebuie sa-i fie aratate ,,adevarurile"(am folosit pluralul pt ca fiecare secta are doar aparenta unei gandiri comune cu altii,diferentele sunt majore,unele radicale)ca sa fie si el mantuit la foc automat.Daca se poate cu renuntarea la tot ce stia el,in principal cu privire la mantuire,inchinare,starea sufletului dupa moarte,Sfanta Liturghie si alte aspecte asupra carora sectele au decis ca au fost mai bine intelese de ei decat de intreaga Sfanta Biserica Ortodoxa de-a lungul istoriei.Insa asta se spune pe parcurs,nu la inceput cand omul trebuie atras.

In opozitie, Sfanta Biserica Ortodoxa a sustinut mereu,clar si raspicat,de la inceput si in fata tuturor,ca nu exista mantuire in cadrul sectelor decat daca cei aflati in ele vin in dreapta credinta,adica in Sfanta Biserica Ortodoxa,acceptand in totalitate,fara adaos si modificare invatatura Bisericii.Nu am reusit sa gasesc nici o opinie contrara in credinta ortodoxa cu privire la acest aspect.Si asta deranjeaza,ca orice parere directa,fara compromisuri si menajamente.In afara Adevarului Sfanta Biserica Ortodoxa nu serveste nici iluzii comode,nici compromisuri doctrinare si nici fratii ipocrite.Spune ca este Una si si-a asumat mereu consecintele acestor afirmatii,inca de la inceputuri.Cum se spune in Sfanta Scriptura exista o singura poarta si nu se intra prin ea asa usor cum cred unii:

,,Şi mergea El prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim.Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis:Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea."(Sfânta Evanghelie după Luca 13,22-24)

Doamne ajuta!+

Impresia mea este că aceste critici, formulate de către neoprotestanţii de pe forum, au fost interpretate ca nişte atacuri la adresa Ortodoxiei, ca o justificare a migrării spre secte, drept care mulţi s-au simţit datori s-o apere.

Eu, unul, nu le-am văzut aşa, iniţiatoarea topicului având destule cuvinte de apreciere la adresa creştinismului ortodox. S-a atras, însă, atenţia, că mulţi, chiar foarte mulţi dintre botezaţii ortodox sunt ignoranţi sau indiferenţi.

Personal, cum am mai spus-o, sunt foarte afectat de necredinţa societăţii în care trăim. Şi vorbesc de lipsa credinţei practice, adică cea roditoare, singura adevărată. N-are importanţă faptul că omul la recensământ se declară credincios. Important e că nu-şi ia în serios credinţa, că nu-şi ia crucea să-I urmeze lui Hristos, că nu se angajează pe calea mântuirii. E multă suferinţă provocată de faptele necredinţei, lovind în semenii mei. Nu îndrăznesc să înşir aici toate faptele de corupţie de toate felurile care otrăvesc, pur şi simplu, lumea noastră, vieţile, sufletele, care chinuie şi ucid, care lasă oameni fără case, fără rost, în stradă, pierzându-şi minţile şi degradându-se cumplit, încât cu greu mai distinge cineva omul din spatele mizeriei care l-a acoperit.
87% din mizeria lumii în care trăim - corupţie în politică, în instituţii, în Biserică, curvie şi preacurvie, prostituţie ş.a.m.d. - ne aparţine nouă, ortodocşilor.

Bun, poate veţi spune să facem distincţia între cei îmbisericiţi (vreo 4% după unele estimări) şi restul, care sunt „cu numele”. Totuşi, cei „cu numele” de ce au ajuns aşa? Pentru că acei creştini din jurul lor, naşii şi părinţi care i-au cresct au fost ei înşişi indiferenţi. Indiferenţa asta e, pur şi simplu, monstruoasă. Va deveni, oare, cândva, botezul ortodocşilor un prilej de bucurie duhovnicească, iar nu unul de chef tradiţional zgomotos? Sau praznicele bisericeşti, vor ajunge, ele, a fi sărbătorite altfel decât chefuind, având grijă să respectăm cu „sfinţenie” porunca de a nu lucra, dar uitând să dăm pe la biserică?

Nu ştiu cine este vinovat de toată situaţia asta, cu siguranţă mulţi, noi toţi, fiecare în relaţiile sale cu semenii. Şi tot noi toţi o putem schimba.

Trebuie să admitem că Ortodoxia este frumoasă, profundă, deplină, îmbogăţită de vieţile atâtor sfinţi iubitori de Hristos, dar că „nu-i lipseşte nimic, decât să fie trăită”, cum spunea parcă Părintele Rafail Noica.