|
|
|
|
|
|
|
#1
15.06.2012, 10:59:18
|
||||
|
||||
Vesnica pomenire, robului lui Dumnezeu, Mihai!
„Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, Carele ai zdrobit moartea si pe diavol l-ai surpat si ai daruit viata lumii Tale, Insuti, Doamne, odihneste sufletul adormitului robului Tau, Mihai Eminescu, cu tot neamul lui cel adormit, in loc luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinul.
Si orice a gresit el cu cuvintul, cu fapta sau cu gindul, ca un Dumnezeu bun si de oameni iubitor, iarta-i lui ! Ca nu este om care sa fie viu si sa nu greseasca; numai Tu singur esti fara de pacat; dreptatea Ta este dreptate in veac si cuvintul Tau este adevarul. Ca Tu esti invierea si viata si odihna adormitului robului Tau, Mihai Eminescu, cu tot neamul lui cel adormit, Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava Iti inaltam, impreuna si Parintelui Tau Celui fara de inceput si Preasfintului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. ” In veci pomenirea Eminescului Mihai! Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in camarile Lui! Last edited by delia31; 15.06.2012 at 11:16:54. 
|
|
#2
15.06.2012, 11:31:03
|
|||
|
|||
|
Mihai Eminescu
Rugaciune Nadejde si-ntarire si zid de mantuire pe tine castigandu-te, ingenunchem rugandu-te: de chinuri ce ne bantuie, Marie, tu ne mantuie! O, Sfanta Marie! Tu, maica durerilor, regina tariilor, taria soliilor, izvoru-ndurarilor luceafar al marilor, indura-te, pleaca-te, nadejdea corabiei, invingerea sabiei, limanul sarmanilor si soarele anilor, balsamul ranitilor, norocul iubitilor, o, da-ne tarie, Sfanta Marie! Iisuse Hristoase, de oameni iubitorule, Mantuitorule, izvor mantuirilor, de acum si pururea si-n vecii vecilor! Învierea Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al mortii rece spirit se strecura-n tacere; Un singur glas îngâna cuvintele de miere, Inchise în tratajul stravechii evanghelii. C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca zapada, Din carti cu file unse norodul îl învata Ca moartea e în lupta cu vecinica viata, Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada. O muzica adânca si plina de blândete Patrunde tânguioasa puternicile bolti; „Pieirea, Doamne Sfinte, cazu în orice colt, Inveninând pre însusi izvorul de viete. Nimica înainte-ti e omul ca un fulg, S-acest nimic îti cere o raza mângâioasa, In pâlcuri sunatoare de plânsete duioasa A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg". Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala Si negrul întuneric se sperie de soapte, Douasprezece pasuri rasuna, miez de noapte, Deodata-n negre ziduri lumina da navala. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie, Colo-n altar se uita si preoti si popor, Cum din mormânt rasare Christos învingator Iar inimile toate s-unesc în armonie: Cântari si laude’naltam , Noi, Tie Unuia, Primindu-L cu psalme si ramuri Plecati-va neamuri, Cântând Aleluia! Christos a înviat din morti, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte calcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!"
|
|
#3
15.06.2012, 11:38:20
|
|||
|
|||
|
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor, Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mîndri aste le nutresc; Căci rămîne stînca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormîntul Spada ta de sînge dușman fumegînd, Și deasupra idrei fluture cu vîntul Visul tău de glorii falnic triumfînd, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surîzînd, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n brațe, tu îi fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tînără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăție Ca a nopții stele, ca a zilei zori, Viața în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală și mîndrie, Dulce Românie, asta ți-o doresc! Ștefan cel Mare Carpații arate Seninele frunți Și focuri pe-orișice Culme de munți. Să arză tulpine Întrege de brazi, Căci astăzi ne vine Eroul viteaz, Ne vine Ștefan cel Mare. Cum oare, o, țară, Tu n-o să-l cunoști, Când sună fanfară Chemarea de oști, Când buciume sună În văi și pe plai Și oastea s-adună Călare pe cai * Pe steaguri cu semne de bouri? II Pe creștete nalte a munților suri Clădiți de asupra de negre păduri Trupine de brazi laolaltă; Clădiți-le falnic; dați-le foc, Și lumea privească un semn de noroc Pe orișice culme înaltă. Mânat de credință, mânat de profet, Din negre pustiuri, porni Mohamet, Stârnind mulgătorii de iepe; Îneacă o lume în flacări și fum Și moartea-i netează al gloriei drum: E moartea stăpână pe stepe. Ce zgomot de bucium și arme, ce val! Când Ștefan se suie călare pe cal Răspunde Suceava din urmă, Și nimeni nu știe cum tu ai ajuns Să știi de ce munții săgeată-ai pătruns * Și-a codrului cale se curmă. Răsună pământul de tropotul des, De-atâtea oștire de munte, de șes, Răspunde sunare din nouri; Cu sunet de bucium la munte și plai, C-o oaste întreagă călare pe cai. Cu steaguri cu semne de bouri.
|
|
#4
15.06.2012, 11:43:00
|
|||
|
|||
|
Iar când voi fi pământ
Iar când voi fi pamânt, În linistea serii, Sapati-mi un mormânt La marginea marii. Nu voi sicriu bogat, Podoabe si flamuri, Ci-mi împletiti un pat Din vestede ramuri. Sa-mi fie somnul lin Si codrul aproape, Sa am un cer senin Pe-adâncile ape. S-aud cum blânde cad Izvoarele-ntruna, Pe vârfuri lungi de brad Alunece luna. S-aud pe valuri vânt, Din munte talanga, Deasupra-mi teiul sfânt Sa-si scuture creanga. Si cum n-oi suferi De-atuncea-nainte, Cu flori m-or troieni Aduceri aminte. Si cum va înceta Al inimii zbucium, Ce dulce-mi va suna Cântarea de bucium! Vor arde-n preajma mea Luminile-n dealuri, Izbind s-or framânta Eternele valuri Si nime-n urma mea Nu-mi plânga la crestet, Ci codrul vânt sa dea Frunzisului vested. Luceferii de foc Privi-vor din cetini Mormânt far’ de noroc Si fara prieteni.
|
|
#5
15.06.2012, 11:44:14
|
|||
|
|||
|
Doina
[SIZE=2] De la Nistru pân’ la Tisa Tot Românul plânsu-mi-s-a Ca nu mai poate strabate De-atâta strainatate. Din Hotin si pân’ la Mare Vin Muscalii de-a calare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o atin; Din Boian la Vatra Dornii Au umplut omida cornii Si strainul te tot paste, De nu te mai poti cunoaste. Sus la munte, jos la vale Si-au facut dusmanii cale; Din Satmar pâna ’n Sacele Numai vaduri ca acèle. Vai de biet Român saracul, Indarat tot da ca racul, Nici îi merge, nici se ’ndeamna, Nici îi este toamna toamna, Nici e vara vara lui Si-i strain în tara lui. Dela Turnu ’n Dorohoiu Curg dusmanii în puhoiu Si s’aseaza pe la noi; Si cum vin cu drum de fier, Toate cântecele pier, Sboara paserile toate De neagra strainatate. Numai umbra spinului La usa crestinului. Isi desbraca tara sânul, Codrul – frate cu Românul – De secure se tot pleaca Si isvoarele îi seaca – Sarac în tara saraca! Cine-au îndragit strainii Mânca-i-ar inima cânii, Mânca-i-ar casa pustia Si neamul nemernicia. Stefane, Maria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las’ Arhimandritului Toata grija schitului, Lasa grija Sfintilor In sama parintilor, Clopotele sa le traga Ziua ’ntreaga, noaptea ’ntreaga, Doar s’a ’ndura Dumnezeu Ca sa-ti mântui neamul tau! Tu te ’nalta din mormânt Sa te-aud din corn sunând Si Moldova adunând. De-i suna din corn odata, Ai s’aduni Moldova toata, De-i suna de doua ori Iti vin codri ’n ajutor, De-i suna a treia oara Toti dusmanii or sa piara Din hotara în hotara, Indragi-i-ar ciorile Si spânzuratorile![/SIZE]
|
|
#6
15.06.2012, 12:43:01
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________________
NIHIL SINE DEO! Bucura-te Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!!! Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, mantuieste-ma pe mine pacatosul!
|
|
#7
15.06.2012, 12:58:57
|
|||
|
|||
|
din Doina (varianta necenzurată):
"Cine ne-au dus Jidanii Nu mai vaza zi cu anii Ci sa-i scoata ochii corbii Sa ramâe ‘n drum cu orbii Cine ne-au adus pe Greci N’ar mai putrezi în veci Cine ne-au adus Muscalii Prapadi-l-ar focul jalei Sa-l arza sa-l dogoreasca Neamul sa i-l prapadeasca Cine tine cu strainii Mânca-i-ar inima cânii Mânca-i-ar casa pustia Si neamul nemernicia"
|
|
#8
15.06.2012, 13:32:15
|
|||
|
|||
|
http://mihai-eminescu.ro/gandirea-po...l-lui-eminescu
"Eminescu este poetul national al Romaniei. Eminescu nu este numai atat. La 23 de ani de la momentul 1989, cand s-au implinit 100 de ani de la uciderea "romanului absolut"- cum ii spunea Tutea -, iata, putem dezvalui public mult mai multe despre necunoscutele "Dosarului Eminescu", despre razboiul nevazut dus de militantul Mihai Eminescu pentru visul sau, facerea "Daciei Mari", sub semnul lui "J(esus) CH(ristus) D(aco) Romanorum" (cf manuscrisului 2292, f.38.r). La 123 de ani de la anul eliminarii fizice a ganditorului national - dupa ce, deja, la 33 de ani, fusese ucis civil: arestat, bagat la nebuni si interzis - un grup de cercetatori si ziaristi refac, pas cu pas, misterele vietii si mortii lui Eminescu, ale razboiului nevazut dus, neincetat, pentru idealurile nationale. Putina lume stie, chiar si azi, ca militantul Mihai Eminescu, membru al societatii cu caracter secret "Carpatii", constituita, poate nu intamplator, intr-o zi de 24 ianuarie, era urmarit pas cu pas de agentii Imperiului austro-ungar, pentru care devenise "periculos". "Carpatii" milita pentru Unirea Transilvaniei cu tara si Eminescu deranja. Atat de mult incat P.P. Carp ii scrie de la Viena lui T. Maiorescu celebra sentinta: "Si mai potoliti-l pe Eminescu!". Maiorescu era agent al imperiului, dupa cum o dovedesc astazi istoricii eminescologi. In "Carpatii", pentru a-i supraveghea activitatile lui Eminescu, este introdus Slavici, la randul sau spion al Vienei, care ii da rapoarte amanuntite lui Maiorescu. "Controlorul" Slavici il si gazduia. Sotia lui Slavici, Ecaterina Szoke Magyarosy, este cea care invoca prima "nebunia" lui Eminescu, in depesa pe care i-o trimite lui Maiorescu in fatidica zi de 28 iunie 1883, soldata cu internarea jurnalistului: "Domnu Eminescu a innebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca e foarte reu". Deja Eminescu i se confesase lui Creanga privind revolverul pe care il purta asupra sa: "Imi este frica sa nu ma ucida cineva". "Argus!" ii strigase Eminescu lui Maiorescu, pe peronul garii, in timp ce era bagat intr-un tren cu destinatia Viena, la o zi dupa ce fusese scos de la nebuni si tot la o zi dupa ce Romania semnase Tratatul de "neagresiune" cu Imperiul lui Franz Iosef. Acelasi imparat care isi pusese apostila pe o Nota informativa din 1882 privind o intrunire secreta a societatii "Carpatii", livrata de Baronul von Mayr, ambasadorul sau la Bucuresti, in care se arata: "Eminescu, redactorul sef al ziarului <> a facut propunerea ca studentii transilvaneni de natiune romana, care umbla pe la scolile de aici pentru invatatura, sa li se incredinteze pe timpul vacantei lor acasa ca sa lucreze pentru pregatirea publicului in favoarea unei Dacii Mari". Romania Mare.La fel de putina lume stie cum a fost ucis Eminescu, in urma cu 123 de ani: cantand "Desteapta-te romane!". Confesiunea martorului ocular care a asistat la momentul mortii lui Eminescu, frizerul sau, a fost descoperita de profesorul Nae Georgescu si introdusa in volumul "Boala si moartea lui Mihai Eminescu": "Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te romane!"(...) Si a inceput sa cante Desteapta-te romane!, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d'acolo, unu' furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: <<...Asta m-a omorat!>>. "Aceasta "afacere", in care au participat imparati, regi, amici, dame, informatori, tradatori, plagiatori, homosexuali, agenti multipli etc., devine descifratoare pentru istoria Romaniei si, un strop, pentru istoria Europei. Descifrarile si dezvaluirile ne vor ajuta sa intelegem de ce si atunci, si astazi a fost asa si nu altfel", scrie filosoful Constantin Barbu in preambulul uriasei sale lucrari in 10 volume, de 7000 de pagini, "Codul invers"." Asadar, Eminescu e poetul national si expresia integrala a sufletului romanesc pentru ca ne-a dat de lucru pentru sute de ani, pana va secatui mitul sau viu, o data cu disparitia neamului romanesc", spune eminescologul Theodor Codreanu. Legea lui Eminescu, care ne ramane, e simpla: "Oare n-am uitat cumva ca iubirea de patrie nu e iubirea braz*dei, a taranei, ci iubirea trecutului?".
|
|
#9
15.06.2012, 14:29:46
|
|||
|
|||
|
IPS Bartolomeu Anania: "Eminescu nu era un ateu"
"Inainte de sarbatorile de iarna Inalt Prea-Sfintitul mitropolit Bartolomeu Anania s-a intalnit cu presa. El nu a mai citit Pastorala, ca in alti ani, ci a vorbit despre o alta fata a lui Eminescu, aceea de credincios.
IPS Bartlomeu Anania si-a amintit de o poezie a lui Eminescu in care acesta vorbeste despre propierea Cracinului, de colinde, despre Maria si Mantuitor."Vreau sa arat o alta fata a lui Eminescu. Istoricii si criticii literari au incercat sa o ascunda si sa faca din el un ateu", a spus Inalt Prea-Sfintitul Bartolomeu Anania. T El a adaugat ca si la cimitirul Bellu, la mormantul sciitorului Mihai Eminescu, nu este o cruce, ci doar o piatra pe care un credincios a scrijelit o cruce. "Eminescu nu era un bisericos, dar nici un ateu", a spus IPS Bartolomeu Anania, adaugand ca a ales sa prezinte aceasta poezie astazi intrucat i-a venit timpul."Romanii trebuie sa stie ca era si altfel, nu doar un descreierat, seminebun. El era doar melancolic", a precizat el. Intrebat ce parere are despre declaratia lui Horia Patapievici care a spus despre Eminescu ca este cadavrul nostru din dulap de care trebuie sa ne debarasam, IPS Bartolomeu Anania a spus ca e o prostie. "Este un intelectual subtine, rafinat, dar care o mai da in gropi din cand in cand", a declarat el. Mihai Eminescu a fost asasinat Mihai eminescu-Chestiunea Evreiasca! Eminescu ne îndeamnă fără încetare să venim la Biserică, Mama Neamului Românesc. “Atâta foc, atâta aur, / Ș’atâtea lucruri sfinte / Peste’ntunericul vieței / Ai revărsat părinte”… EMINESCU INTERZIS.GINDIREA POLITICA Mihai Eminescu – un apologet al Ortodoxiei romanesti: Distrugerea Bisericii in Romania, duce si la pierderea nationalitatii Last edited by Laura19; 15.06.2012 at 14:40:33.
|
|
#10
15.06.2012, 18:42:12
|
|||
|
|||
|
Lichidarea lui Eminescu de catre masoni:
http://foaienationala.ro/lichidarea-lui-eminescu.html La nici o săptămână după funeralii, Harieta, sora lui Mihai Eminescu afirma: “Atâta vă spun și vă rog să spuneți la toți, că nenorocitul meu frate a murit în cea din urmă mizerie și moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petre Poenaru. Să ferească Dumnezeu și pe cei mai răi oameni din lume să fie instalați la doctorul Șuțu”.
|
|
|
Mod hibrid