???

[lore86]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Mergand mai departe, va intreb pe toti, oameni dragi:

voi cand va aflati in dileme de genul acesta, in care nu stiti ce e bine IN FATA LUI DUMNEZEU care stie riscurile, vointele oamenilor, dorintele si tot ce inseamna viata voastra, ce faceti?

Ma tem ca stiti care e voia lui Dumnezeu, de vreme ce stiti ca practicarea acelui"bine" v-ar opri pe amandoi de la sfanta Impartasanie.
Nu poti sa ii faceti un bine unui om adaugandu-i un paca pe suflet si lipsindu-l de cel mai mare bine Sfanta Impartasanie!
Fratilor, pacatul nu a adus niciodata nimic bun! Din contra, inlaturand mirosul dulceag pe care il emana ramane un miros a putred, a stricat! Miroase a mortaciune.

sa va dau un exemplu: pretenul meu, trece printr-o stare sufleteasca tare grea si s-ar consola, de fapt chiar i-as face o mare bucurie daca m-as culca cu el! Acum, ascult de Hristos sau de dorinta prietenului meu deprimat?

Caz 2
partenerul, afland ca sunt insarcinata face o depresie urata.Nu e in stare sa creasca un copil.Imi cere sa il avortez, ca doar asa si-ar recapata echilibrul emotional.Iar intreb: Ascult de Hristos si fac cum ma invata el sau fac voia partenerului, ptr a nu-i mai aduce amaraciune, ci din contra a-l ajuta sa iasa din starea sta, a-i face o bucurie?

Si lista poate continua, dar ma opresc aici.
Fratilor, nu va lasati amagiti de satana, care va indeamna sa faceti pacatul cu scopul de a face un bine. Mai ales cand sunteti constienti ca e un pacat opritor de la Sfanta Impartasanie!

pacatul nu naste vartute, cum mizeria nu naste curatie!

Vreau sa fac binele, dar nu stiu daca stiu sa-l aleg.
Ce faceti in dileme? Ascultati ce simtiti ca trebuie sa faceti? Sau faceti opusul sentimentelor voastre, stiind ca e posibil sa gresiti in lucrurile pe care le simtiti?

Hai s-o luam step by step. Ceea ce urmeaza sa fac, "binele" reprezinta un pacat din punctul de vedere al Bisericii. daca da, renunta la el- e inselare draceasca.
Daca nu, treci la intrebarea 2.
Daca prin "binele " pe care il fac, ii aduc vreun serviciu real persoanei in cauza?(ea poate are nevoie de o farfurie de mancare si eu ii duc o haina).
Daca totusi constiinta, care e un felinar strasnic lumineaza si imi da semne ca ceva nu ar fi bine, merg si intreb un duhovnic cu randuiala, caruia ii explic clar situatia si ajutorul pe care vreau sa-l ofer.
Daca nu e nici pacat, nici constiinta nu imi zice nimic, si duhovnicul imi da unda verde, Domnul sa te lumineze si sa faci binele care ii este de folos spre mantuire aproapelui tau!

Mai ramane intrebarea:

daca din mandrie ma opresc de la a-l ajuta pe un frate.

Daca am birui impreuna dorinta mea de desfranare si astfel am fi bine amandoi?

Si cu asta sper sa fi spus toate datele corecte.

Nu am dat multe date despre el, dar el are o situatie trista, atat sociala cat si sufleteasca.
M-as putea pune "in folosul lui", sa incerc sa dau tot ce pot pentru zidirea lui, mai ales ca el ma iubeste, dar... riscurile de care spuneam anterior inca ma opresc.

Bine, sa spnem ca incerc sa-l ajut... daca esuez si el ramane mai suparat decat la inceput, ce ma fac? Daca nu reusesc sa-l iubesc?

Daca as sti ce e bine in fata lui Dumnezeu, aia as face, oricat si orice m-ar costa (pana si sa spunem ca revin la pacate mai vechi, pana si sa fac lucruri pe care nu simt nevoia sa le fac) nu ar conta daca se transforma cumva totul spre zidirea sufleteasca a noastra.

Cam asta e dilema care ma chinuie si daca nu stiu judeca si mi-e frica, habar nu am ce e mai bine.

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Mai ramane intrebarea:

daca din mandrie ma opresc de la a-l ajuta pe un frate.

Daca am birui impreuna dorinta mea de desfranare si astfel am fi bine amandoi?

Si cu asta sper sa fi spus toate datele corecte.

Nu am dat multe date despre el, dar el are o situatie trista, atat sociala cat si sufleteasca.
M-as putea pune "in folosul lui", sa incerc sa dau tot ce pot pentru zidirea lui, mai ales ca el ma iubeste, dar... riscurile de care spuneam anterior inca ma opresc.

Bine, sa spnem ca incerc sa-l ajut... daca esuez si el ramane mai suparat decat la inceput, ce ma fac? Daca nu reusesc sa-l iubesc?

Daca as sti ce e bine in fata lui Dumnezeu, aia as face, oricat si orice m-ar costa (pana si sa spunem ca revin la pacate mai vechi, pana si sa fac lucruri pe care nu simt nevoia sa le fac) nu ar conta daca se transforma cumva totul spre zidirea sufleteasca a noastra.

Cam asta e dilema care ma chinuie si daca nu stiu judeca si mi-e frica, habar nu am ce e mai bine.

Mandria nu te opreste de la impartasit.

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Mai ramane intrebarea:

daca din mandrie ma opresc de la a-l ajuta pe un frate.

Daca am birui impreuna dorinta mea de desfranare si astfel am fi bine amandoi?

Si cu asta sper sa fi spus toate datele corecte.

Nu am dat multe date despre el, dar el are o situatie trista, atat sociala cat si sufleteasca.
M-as putea pune "in folosul lui", sa incerc sa dau tot ce pot pentru zidirea lui, mai ales ca el ma iubeste, dar... riscurile de care spuneam anterior inca ma opresc.

Bine, sa spnem ca incerc sa-l ajut... daca esuez si el ramane mai suparat decat la inceput, ce ma fac? Daca nu reusesc sa-l iubesc?

Daca as sti ce e bine in fata lui Dumnezeu, aia as face, oricat si orice m-ar costa (pana si sa spunem ca revin la pacate mai vechi, pana si sa fac lucruri pe care nu simt nevoia sa le fac) nu ar conta daca se transforma cumva totul spre zidirea sufleteasca a noastra.

Cam asta e dilema care ma chinuie si daca nu stiu judeca si mi-e frica, habar nu am ce e mai bine.

Pui prea multe intrebari dintr-odata... Dar e de inteles, ai nevoie sa iti deschizi sufletul, ok, iarta-ma.
Uite, ma voi limita sa iti raspund, cu totul convins si hotarat, doar la prima intrebare: cauta sa biruiesti singura dorinta ta de desfranare. Alta cale buna nu este. Fa asta! E mare lucru daca duci aceasta lupta! Fa asta si e tare frumos. Si, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei birui.
Biruieste prin nevointa ta si cu ajutorul Domnului dorinta ta de desfranare! AMIN! AMIN! AMIN!

Fiind post, chiar daca ati fi casatoriti, ar trebui sa va abtineti de la relatii intime.

Asadar, poti sa-i propui prietenului sa tineti cu pace postul, sa va rugati pentru izbavirea de ispita si sa luati decizii dupa terminarea postului. Deznadejdea este de la diavol. Pana atunci examinezi cu luciditate situatia si analizezi mai bine daca se cuvine sa te implici in aceasta relatie. Milostenie se face cu bani, cu imbracaminte, cu o vorba buna, dar nu cu propriul trup.

Daca va iubiti si vreti sa va casatoriti, atunci e altceva. Mergi la duhovnic, cautati-va nasi care sa va cunune si vietuiti dupa legea crestineasca. Atunci nu-ti mai este teama nici daca ramai insarcinata.

Se pune problema sa ne asumam si responsabilitati, sa ne luam crucea casatoriei si s-o ducem crestineste, astfel incat casatoria sa fie o cale de mantuire pentru amandoi sotii. Iar in vederea intemeierii unei familii crestine, e bine sa ceri sfatul duhovnicului si sa te rogi sa te protejeze Dumnezeu cum stie si cum poate.

[AlinB]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Mai ramane intrebarea:

daca din mandrie ma opresc de la a-l ajuta pe un frate.

Daca am birui impreuna dorinta mea de desfranare si astfel am fi bine amandoi?

Si cu asta sper sa fi spus toate datele corecte.

Nu am dat multe date despre el, dar el are o situatie trista, atat sociala cat si sufleteasca.
M-as putea pune "in folosul lui", sa incerc sa dau tot ce pot pentru zidirea lui, mai ales ca el ma iubeste, dar... riscurile de care spuneam anterior inca ma opresc.

Bine, sa spnem ca incerc sa-l ajut... daca esuez si el ramane mai suparat decat la inceput, ce ma fac? Daca nu reusesc sa-l iubesc?

Daca as sti ce e bine in fata lui Dumnezeu, aia as face, oricat si orice m-ar costa (pana si sa spunem ca revin la pacate mai vechi, pana si sa fac lucruri pe care nu simt nevoia sa le fac) nu ar conta daca se transforma cumva totul spre zidirea sufleteasca a noastra.

Cam asta e dilema care ma chinuie si daca nu stiu judeca si mi-e frica, habar nu am ce e mai bine.

Si ce te face sa crezi ca tu esti solutia la problemele lui si nu un refugiu pentru alealalte N probleme pe care le are?

Indruma-l frumusel spre biserica daca e credincios, iar daca nu e si nu vrea, atunci esti clar depasita de situatie si nu e cazul sa te inhami la chestii care te depasesc ca aici toata lumea termina prost: si ajutatul si ajutatorul.

Risti sa ajungi intr-o relatie de concubinaj de ani de zile intrebandu-te mereu daca are de gand sa te ia de nevasta sau sa-ti faca un copil.
Dar sigur, te iubeste.

Ti-ai pus intrebarea daca poti sa-l iubesti - e clar ca nu-l cunosti cine stie cat si sa cedezi doar din mila + atractie fizica nu e cel mai stralucit mod de a incepe o relatie.

Puteti incerca sa fiti doar prieteni pentru inceput, dar poti?
Ca daca nu, iar ne intoarcem la partea cu situatia care te depaseste si atunci poate ar fi mai bine sa-ti gasesti ceva dupa puterile tale si care nu trebuie neaparat sa aiba un sfarsit prost atat de predictibil.

Viata nu e usoara si in doi oameni care nu se armonizeaza si nu se iubesc sincer si profund ci doar conjuctural e de doua ori mai grea.

Si nu, doar daca iubeste unul, nu e suficient decat daca poate, e Sfant.

Va multumesc din suflet tuturor pentru pareri, sfaturi, cuvinte de sprijin, pentru grija.

Concluzia mea sufleteasca e ca ma voi ruga lui Dumnezeu sa ne ajute - fie sa il iubesc pe baiatul asta cu adevarat, exact asa cum simte nevoia sa fie iubit, fie sa isi gaseasca cat mai repede perechea mult dorita. Oricum va fi, tot bine va fi.

Doamne ajuta!

Va multumesc inca o data.

[AlinB]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Concluzia mea sufleteasca e ca ma voi ruga lui Dumnezeu sa ne ajute - fie sa il iubesc pe baiatul asta cu adevarat, exact asa cum simte nevoia sa fie iubit, fie sa isi gaseasca cat mai repede perechea mult dorita. Oricum va fi, tot bine va fi.

Si totusi, a ramas o variabila majora nelamurita.
Care e relatia lui cu Biserica?

NU vad nici o speranta/rugaciune orientata in acest sens.
Ciudat, din partea unei persoane credincioase..

[Yasmina]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Va multumesc din suflet tuturor pentru pareri, sfaturi, cuvinte de sprijin, pentru grija.

Concluzia mea sufleteasca e ca ma voi ruga lui Dumnezeu sa ne ajute - fie sa il iubesc pe baiatul asta cu adevarat, exact asa cum simte nevoia sa fie iubit, fie sa isi gaseasca cat mai repede perechea mult dorita. Oricum va fi, tot bine va fi.

Doamne ajuta!

Va multumesc inca o data.

Scuzati-ma pt interventie,doar voiam sa lamuresc daca acest thread este urmarea celuilalt intitulat"Cam ce parere aveti?"Adica este vb despre aceeasi persoana?

"Cunosc un baiat crestin ortodox, apropiat de Dumnezeu, care isi doreste mult sa cunoasca o fata crestin ortodoxa, apropiata de Dumnezeu pentru a intemeia o familie. Cauta acest lucru de mult timp.

Voi ati interveni prin "mijlocirea" unor posibile intalniri/contacte sau v-ati axa mai mult pe rugaciune si mai putin (sau deloc?) pe astfel de gesturi?

Doamne ajuta!"


Apoi,pe un alt thread mai prafuit din 2009,am gasit o indrumare numai buna pt acest subiect,fiind socant mai ales ca acest comentariu va apartine,deci scris si gandit de dvs(pt altcineva se intelege).
Ce s-a intamplat intre timp,din 2009 pana acum?
Sa inteleg ca nu mai credeti in aceleasi valori?

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Simona, eu am facut greseala de care te feresti tu acum. Eu am avut relatii sexuale inainte de casatorie si iti spun ca sunt momente in care as da orice sa sterg lucrul asta. Nu mi-a adus nici o bucurie ci mi-a umplut mintea si inima de patimi si pofte greu de stapanit. Si doar era asa de simplu daca as fi urmat ceea ce vag auzisem ca e bine sa faci... Eu nu pot da timpul inapoi, tu insa poti si sper din suflet sa nu cedezi.
Ma gandesc ca niciodata sa ajuti un om nu poate insemna sa te murdaresti tu... sa nu te temi tu de suferinta lui, de "distrugerea sufletului lui", de posibilele lui pacate ci sa ne straduim mereu sa nu gresim noi. Tu poti sa te feresti acum de pacat... asta e un dar pe care poti sa-l valorifici si eu sper din suflet sa o faci... nu face greseala mea. Ai curaj si paraseste-l.
Doamne ajuta!
Sarbatori frumoase tuturor

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...267#post194267

În prealabil postat de Yasmina

Scuzati-ma pt interventie,doar voiam sa lamuresc daca acest thread este urmarea celuilalt intitulat"Cam ce parere aveti?"Adica este vb despre aceeasi persoana?

"Cunosc un baiat crestin ortodox, apropiat de Dumnezeu, care isi doreste mult sa cunoasca o fata crestin ortodoxa, apropiata de Dumnezeu pentru a intemeia o familie. Cauta acest lucru de mult timp.

Voi ati interveni prin "mijlocirea" unor posibile intalniri/contacte sau v-ati axa mai mult pe rugaciune si mai putin (sau deloc?) pe astfel de gesturi?

Doamne ajuta!"


Apoi,pe un alt thread mai prafuit din 2009,am gasit o indrumare numai buna pt acest subiect,fiind socant mai ales ca acest comentariu va apartine,deci scris si gandit de dvs(pt altcineva se intelege).
Ce s-a intamplat intre timp,din 2009 pana acum?
Sa inteleg ca nu mai credeti in aceleasi valori?




http://www.crestinortodox.ro/forum/s...267#post194267

Ce sa se intample?
Cand se intoarce iarasi, diavolul acesta nesuferit de puturos al curviei, gaseste casa curata si, de bucurie, mai ia si alti cativa colocatari dracesti de-ai lui sa se desfete in bietul suflet de om.
De pilda, in legiunea draceasca e si dracul trambitas, mesagerul, care striga si canta frumos si catre altii, pe cai mereu viclenite, ca sa treaca si ei in curvie.
Ce sa se intample? Avem un exemplu de cum sfasie dracii sufletul oamenilor. Nemilos si mereu viclean, scarbosii...
Colega noastra s-a intors la ce stia mai bine. Sau la cine... Sa ne rugam pentru sufletul ei, pentru sufletul nostru pacatos.