Tanar, supliciat pentru ca a renuntat la religia musulmana , si a devenit crestin

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Eu nu am cerut alt exemplu, ci doar un raspuns. Insa tare greu mai este...

A fost chiar f. simplu, un raspuns zic eu f. la obiect, doar ca am lasat si niste puncte puncte pe care tu trebuia sa le completezi folosind ratiunea si bunul simt date de la Dumnezeu.

De ce preferi sa le pui pe pauza?

Cuvinte sunt destule, ne putem duela in cuvinte pana maine, doar n-om face pacatul sa ne punem de acord, nu?

Sigur ca putem sa ne punem de acord, problema este cat de mult doresti tu sa-ti largesti orizonturile.
Sau nu.

Ideea este ca dvs numiti credinte niste religii. Prin extensie, pot fi numite si acestea cedinte, dar nu sunt credinta de care a vorbit Dumnezeu in Biblie.

Presupunand ca toti cei care au o Biblie cad de acord asupra a ceea ce Dumnezeu a vrut sa transmita cu ea, nu?

Credinta inseamna sa crezi atunci cand Dumnezeu spune ceva, desi pare imposibil. ( "Şi a crezut Avram pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate." Gen 15:6)

Eu cred ca aveti o definitie foarte saraca a credintei.

Revenind la citatul care l-am dat mai sus + perspectiva pe care ati oferit-o asupra credintei, putem spune ca Hristos nu a avut o credinta autentica ca desi Dumnezeu a spus ca n-ar pati nimic daca s-ar arunca de pe acoperis, totusi nu s-a aruncat.

O religie poate avea idei eretice si idei corecte dpdv dogmatic. Iar daca un om a aflat numai ideile corecte, le-a crezut si apoi a murit, fara sa ia contact la modul practic cu erezia, Dumnezeu il considera drept.

Eu cred ca ar trebui sa lasati judecata lui Dumnezeu in seama lui Dumnezeu.
Nu ne putem poate pronunta categoric asupra mantuirii unui eretic (a carui fapte poate nu le cunoastem in intregime) dar cred ca ne putem pronunta din ceea ce cunoaste cat de cat asupra raporturilor sale cu Biserica.
Si din moment ce este in afara Bisericii, nu poate fi martir al Bisericii, e o chestiune de logica elementara.

Iar credinta ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru pacatele lumii nu este o credinta eretica indiferent pe ce cai ar fi fost insusita.

Si eu daca am dat o haina la un cersetor, pentru acea clipa sunt, poate, sfant. Dar este numai o clipa iar viata are multe clipe.
Cam la fel si cu crezurile.

"Galateni" ati citit?

Va recomand, ca sa vedeti cum niste crezuri "conexe" pot anula o credinta sanatoasa in text dar nesanatoasa in context, subminand in ultima instanta premizele mantuirii (credinta SI faptele).

Pentru ca, stiti probabil pilda semanatorului si Iacov 2 + altele - de unde putem intelege ca o credinta, chiar si buna poate fi neroditoare si atunci e indoielnic ca duce la mantuire chiar daca, cum spuneam, in text e buna.

Nu sunt adeptul Sola Scriptura. Dumnezeu vorbeste inca si astazi, in diferite feluri si va vorbi pana la sfarsitul veacului. Deci incearca altceva.

Serios?
Si in afara de textul Scripturii si propriile interpretari pe marginea ei, ce aveti, concret?