Dificultati de integrare in comunitatea ortodoxa

În prealabil postat de ioan cezar

Fratilor si surorilor,
am deschis acest topic deoarece un bun prieten al meu, poate si al vostru, nazuieste sa se converteasca la Ortodoxie (daca ma exprim corect) si intampina mari dificultati in relatiile cu ceilalti credinciosi.
Asa cum il cunosc, prietenul meu e un om cu adevarat dornic sa fie un bun crestin. Sunt sigur ca Il iubeste sincer pe Domnul, ca iubeste frumusetea slujbelor noastre, ca a gasit in Sfintii Parinti si in preotii nostri indrumatorii adevarati pentru o viata in Hristos, pentru mantuire si desavarsire.
Dar el se astepta sa gaseasca in Biserica mai multa apropiere sufleteasca, spera sa simta ca oamenii isi poarta unii altora poverile, ca se iubesc dechis, ca se sustin etc.
Se simte oarecum stingher in comunitatea euharistica.
Mi-a marturisit ca este trist...

Situatia prietenului dornic de a se converti la Ortodoxie este aproape la fel cu aceea a unui botezat ortodox care a ajuns sa manance ,,roscovele'' porcilor. Fiecare pacat mare este in masura sa ne aduca pe oricare dintre noi intr-o asemenea stare. Este o stare de tristete, fireste, pe care am cunoscut-o si eu. Este o stare in care ne simtim fii risipitori. Nu adunam cu Hristos, nu ne asemanam cu El si nu ne putem bucura cu El.

Necuratului nu-i place drumul pe care l-am ales si atunci apar ispite care sunt de fapt adevarate examene duhovnicesti din care putem iesi invingatori sau invinsi. Astfel, se poate sa intelegem gresit sfaturile duhovnicului, se poate sa nu gasim de la inceput duhovnicul de care avem nevoie, se poate sa ne simtim umiliti pentru necunoasterea modului cum trebuie sa ne comportam in biserica si in relatiile cu ceilalti crestini.

Mi-a trebuit mult timp pana sa invat sa ma uit in jos in timpul Sfintei Liturghii si sa ma rog pentru iertarea pacatelor mele printre cantari. A fost nevoie sa-mi spuna preotul asa, de la obraz, sa fiu ,,una cu pamantul'', adica sa nu ma uit nici la preot, nici la alti credinciosi si credincioase in timpul Sfintei Liturghii. Dupa Sfanta Liturghie, Dumnezeu oranduia cele de folos si gaseam surori duhovnicesti si ne invatam unele pe altele aspecte practice ale vietuirii crestine. Eu le spuneam cele citite in carti, iar unele dintre ele imi spuneau din experienta lor. Apoi, dupa un timp, nu ma simteam singura nici atunci cand chiar eram singura.

Apoi pot interveni ispite si intre crestini, asa cum apar si intre calugari. De aceea, nu se cuvine sa ne punem nadejdea in om mai mult decat in Dumnezeu. Un grup fie el si de crestini ne poate influenta pozitiv sau negativ. Trebuie sa ne oprim uneori si sa evaluam care este castigul si care este paguba duhovniceasca daca suntem foarte apreciati intr-un anumit grup. In ce masura suntem pe placul lui Dumnezeu?


Citirea Vietilor Sfintilor sau a unor cuvinte de folos scrise sau spuse de ei cred ca ii este de mare ajutor oricui vrea sa se integreze in comunitatea ortodoxa. Iata un exemplu:
http://acvila30.wordpress.com/2012/0...vva-arsenie-2/

Scopul vietuirii crestine ortodoxe, asa cum spunea Sfantul Serafim de Sarov, este dobandirea Duhului Sfant. De aceea, pocainta din inima este extrem de importanta. O pocainta precum aceea a marilor talhari deveniti sfinti trebuie sa avem mereu in fata drept pilda. Urmeaza apoi lupta cu pacatele si dobandirea virtutilor, urmand exemplul unor oameni incercati duhovniceste pe care Dumnezeu ne ajuta sa-i gasim, in urma rugaciunilor. Dumnezeu sa ne ajute.