Multumesc de raspunsuri. Ceea ce am inteles din ele este ca putini oameni au credinta primilor crestini, putini au credinta cat un bob de mustar si anume doar anumiti credinciosi imbunatatiti iar acestia fac minuni de vindecare dar nu sunt mediatizate. Cum anume fac minunile? Prin punerea mainilor ca in pasajul citat? Imi puteti da exemple? Cunoasteti persoane astfel vindecate?
Si cum ramane atunci cu ceilalti credinciosi care nu au semnele? Pe ce baza cineva poate fi incredintat despre sine ca ar fi credincios daca nu are aceste semne iar lipsa semnelor tradeaza lipsa unei credinte macar cat un bob de mustar?
De unde s-ar deduce ca astazi credinta nu ar mai trebui urmata de semne? In alta parte Domnul Iisus a zis ca lumea aceasta va trece dar cuvantul Sau nu, deci mie imi rezulta ca pana la a doua Sa venire toate paragrafele evanghelice sunt valide, de aceea lipsa semnelor la cei mai multi (si la mine inclusiv) ma face sa imi pun intrebarea daca suntem intr-adevar pe calea cea buna, pe calea apostolilor. Vi se pare ilegitima o astfel de nedumerire?
Cat despre cartea recomandata aveti acces la ea pentru a verifica daca este comentat si pasajul care ma intereseaza la acest topic?
Multumesc!
|