Intrebare despre credinta

[dobrin7m]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspunsuri.

Daca dvs. credeti ca ati inteles Ortodoxia, atunci va rog sa imi dati si mie marturie ca in aceasta biserica se face si in practica ceea ce mi-ati scris foarte bine teoretic.

Multumesc.

"Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca


"În legătură cu un suflet care-şi căuta mântuirea, iată ce i-a arătat Domnul într-un vis: i
s-a arătat că s-ar afla parcă într-o mulţime, în curtea spaţioasă a unui sfânt lăcaş, în mijlocul
căreia era o preafrumoasă biserică. Toţi aşteptau ceva. Deodată se auzi o voce: „Vine, vine
păstorul!...”. Mulţimea se dădu în lături şi toţi îl văzură venind pe Mântuitorul, în haine de
păstor. Faţa Lui era de o frumuseţe neasemuită şi privirea Lui binevoitoare revărsa bucurie
peste tot unde cădea. El parcurse spaţiul dintre popor şi biserică şi se opri la porţile acesteia.
Ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui... Cu un gest al mâinii şi cu un semn din ochi, El începu
să cheme la Sine din mulţime pe cei de care avea nevoie. Cei chemaţi se învăluiau în lumină
şi, cu cât veneau mai aproape, cu atât deveneau mai luminoşi... Se vedea că acestea erau
semne deosebite ale harului şi ale bunăvoinţei. Dar, după ce chemă pe vreo doi-trei,
Mântuitorul Se opri, cumva nedumerit.
Sufletul care avusese această viziune, fără a avea o viaţă netrebnică, fără a fi străin de
ascetism şi de nevoinţe, şi care a făcut atâtea fapte bune cât a putut, imediat după apariţia
Domnului a crezut că, pentru o asemenea slujire adusă Domnului, sau pentru că nu este la fel
ca ceilalţi, desigur că Domnul îi va arăta un semn oarecare de deosebită bunăvoinţă a Sa. De
aceea, când a încetat să mai cheme sufletele la El, i s-a părut că i-a venit şi lui rândul. Ieşind
în faţa celorlalţi, I s-a adresat Domnului: „Nu pe mine m-ai chemat, Doamne?...”. Dar
Domnul nici nu s-a uitat la acest suflet, ci doar privirea Lui şi mişcarea capului exprimau
dispreţ şi respingere. Ca de o săgeată fu lovit acest suflet, văzând aceasta, şi căzu cu strigăt de
deznădejde. Cei din jur au vrut să-i sară în ajutor, dar el îi respingea pe toţi, strigând mereu:
„Sunt păcătos... sunt pierdut... Domnul m-a respins... iar fără El, cum să trăiesc şi unde să caut
mântuirea?”. Dar Domnul era aproape şi sufletul, suspinând cu amărăciuine, abia că şi-a
înălţat puţin capul şi L-a zărit pe Domnul, Care stătea deasupra lui cu braţele deschise, gata
să-l ridice. Şi un cuvânt mângâietor ieşi din dumnezeiasca Lui gură: „Iată cum trebuie să se
vină la Mine!”. Şi cu aceasta visul luă sfârşit.
Vedeţi, aşadar, cum trebuie să venim la Domnul! Nu este nimic de filozofat aici!
Această cale de rugăciune a hotărât-o Domnul însuşi: pe această cale vom merge. El a venit în
lume ca să-i mântuiască pe păcătoşi: ca păcătoşi să ne ducem la El, numai ca păcătoşi, care ne
plângem păcatele cu hotărârea de a nu le mai repeta. Nici unul nu este drept pe pământ; toţi
sunt păcătoşi şi toţi îşi primesc îndreptăţirea în dar, prin harul Domnului Iisus Hristos, pentru
credinţa în El şi pentru lacrimile de pocăinţă şi de zdrobire! Să plângem pentru păcatele
noastre şi ne vom mântui! Amin." Predica - Sf. Teofan Zavoratul

Esenta credintei ortodoxe este smerenia si plangerea pacatelor. Pratica in biserica ortodoxa incepe cu noi insine. Privind la noi insine, la inima noastra si la ce este in ea. Daca reusim cu adevarat sa descoperim ce este acolo, ne vom constientiza propria pacatosenie si vom realiza ca ceilalti sunt mai buni ca noi. Atunci vom inceta sa mai analizam practica celuilalt si vom analiza temeinic practica noastra.

Nu poti cunoaste Duhul Sfant daca practica credintei ortodoxe nu coboara in inima si in cuget. In suflet sa fie practica si manastire si atunci vin si semne si roade. dar acestea le vad ceilalti nu noi. Pentru ca fara Dumnezeu nimic bun nu vom putea realiza.