De ce trebuie sa iertam

[Adrianna]

Deci, daca:

"Primim cea ce merităm până la urmă , pe cât iertăm, suntem iertaţi , nici mai mult, nici mai puţin, iar de minţim, ne minţim pe noi înşine , şi nimic mai mult ! "

atunci cei care se Spovedesc dar nu iarta, sunt iertati? Iar cei care iarta fara sa se Spovedeasca (alte religii sau atei) vor fi iertati?

Multumesc de raspuns.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Adrianna

Deci, daca:

"Primim cea ce merităm până la urmă , pe cât iertăm, suntem iertaţi , nici mai mult, nici mai puţin, iar de minţim, ne minţim pe noi înşine , şi nimic mai mult ! "

atunci cei care se Spovedesc dar nu iarta, sunt iertati? Iar cei care iarta fara sa se Spovedeasca (alte religii sau atei) vor fi iertati?

Multumesc de raspuns.

La Sfânta Spovedanie îţi mărturiseşti păcatele , şi-ţi vor fi iertate ( dezlegate ) , printre care şi minciuna , dar dacă continui apoi a păcătui ( a greşi ) din nou păcatul respectiv trebuie mărturisit . Important ca -naitea morţii să nu purtăm povara păcatelor neândreptate , nespovedite , nedezlegate aici în astă lume . Referitor la celelalte religii pe mine personal nu mă interesează , căci fiecare e liber în alegerea sa . A noastră, a celor de aici e ORTODOXIA !

[Adrianna]

Procesul de pocainta si iertare in iudaism se numeste Teshuva/Techouva (in ebraica: תשובה‎, care inseamna reintoarcere). Daca cineva comite o greseala, o eroare, un act interzis, el poate fi iertat de pacat daca realizeaza aceasta Teshuva/Techouva. Avand in vedere ca omul nu este perfect, el trebuie sa aiba mereu un ochi critic asupra prorpiului comportament pentru a se putea angaja intr-un demers de pocainta Teshuva care include:

- constientizarea si parerea de rau pentru pacatul facut
- abandonarea pacatului (lasarea de pacat)
- constientizarea amplorii si a consecintelor viitoare ale pacatului
- comportament si vorbire umila
- actionarea intr-un mod opus pacatului (de exemplu cel care are pacatul minciunii trebuie sa vorbeasca adevarul)
- abandonarea si a pacatelor mai mici pentru a nu fi tentat sa comita apoi pacate mai mari
- marturisirea pacatului (vezi mai jos in ce fel)
- rugaciune pentru ispasirea pacatului
- corectarea greselii pe cat posibil (de exemplu, daca s-a furat un obiect acesta trebuie dat inapoi, sau daca s-a calomniat cineva trebuie sa i se ceara iertare celui calomniat)
- tinerea de minte a pacatului pentru toata viata
- evitarea de a comite din nou acelasi pacat daca se iveste din nou oportunitatea
- invatarea si a altora sa nu pacatuiasca

Spovedania pacatului (Viduy) este parte integranta a procesului de ispasire a pacatului. Nu este suficient a regreta pacatul si a se lasa de acest pacat, chiar daca acest pas este obligatoriu. Penitentul trebuie sa isi puna sentimentele in cuvinte si sa zica: "am facut asta si cealalta si imi pare rau". Scuzele pentru justificarea pacatului nu sunt acceptate in acest proces de pocainta. Spovedania verbala nu trebuie neaparat sa se faca unei alte persoane, ci prin ea insasi permite penitentului sa fie mai sincer cu sine insusi.

Aceasta Spovedanie este usor diferita atunci cand penitentul a comis pacatul contra lui Dumnezeu sau contra lui insusi, fata de cazul in care pacatul este comis impotriva altei persoane. Dumnezeu poate ierta doar pacatul comis impotriva Sa, nu si pe cel comis impotriva altor oameni pentru ca raul nu poate fi sters printr-un ritual. Responsabilitatea omului fata de aproapele este atat de mare incat Atotputernicul nu este atat de puternic incat sa anuleze raul facut altui om. Daca am ranit sau umilit pe cineva este necesar sa obtinem iertarea lui si corectarea pe cat posibil a acelui rau. Doar apoi poate continua cu procesul de cainta interioara descris anterior.

Renuntarea la pacat este un proces complex care depinde de la persoana la persoana. Cei care sunt obisnuiti sa evite pacatul, reusesc mai usor atunci cand se mai intampla sa pacatuiasca fata de unul care a facut din pacat o obisnuinta. Pentru acesta din urma, simplul regret al pacatului nu este suficient, este recomandata evitarea situatiilor care il imping la pacat, realizarea unui sistem propriu de pedeapsa si recompensa, etc.

Marile sarbatori sunt momente privilegiate pentru a face Teshuva in special ziua Yom Kippur (Ziua ispasirii). Conform Talmudului, ispasirea este printre primele lucruri create de Dumnezeu, chiar inainte de a crea universul fizic. Cand Templul din Ierusalim era activ si se aduceau sacrificii animale pentru iertarea pacatelor, partea esentiala ramanea Teshuva, persoana care aducea sacrificiul marturisea astfel pacatul sau.

Distrugerea Templului de catre romani a dus la o schimbare in ritualurile evreiesti, concentrandu-se mai mult pe milostenie, pe rugaciune si pe studiu Bibliei (Torah). A studia Torah este superioara sacrificiilor animale si astfel studiul Torah poate fi utilizat in procesul de ispasire a pacatelor. Cand Rabinul Y'hoshua a vazut Templul in ruine a inceput sa se lamenteze pentru faptul ca locul in care se efectua ispasirea pacatelor poporului Israel era in ruine. Maestrul sau insa, Rabbi Yohannan ben Zakkai l-a linistit spunandu-i sa nu se necajeasca pentru ca exista alta cale la fel de buna pentru a obtine ispasirea, chiar daca Templul este distrus: se poate obtine ispasirea prin faptele de iubire si bine-voire pentru ca este scris:
"Ca mila voiesc, iar nu jertfa, " ( Osea 6:6)

Rabinul Elazar a spus: "Faptele de milostenie sunt mai mari decat oferirea tuturor sacrificiilor, pentru ca este scris:
"Faptuirea dreptatii si a judecatii este mai de pret pentru Domnul decat jertfa sangeroasa." (Pildele lui Solomon/Proverbe 3:21 - am dat aici varianta ortodoxa a versetului dar in cea ebraica nu este "dreptatii si judecatii" ci "milosteniei si dreptatii")

De aceasta Teshuva depinde atat binele individual cat si colectiv, pentru ca prin Teshuva raul este transformat in bine iar greselile sunt inlocuite cu merite.

Si mai exista la evrei ideea ca Dumnezeu iarta pacatosul dupa masura iertarii acestuia pentru ceilalti de aceea sunt sfatuiti sa ierte repede si sa nu tina supararea.

Revenind la semnificatia cuvantului Teshuva - reintoarcere, primul lucru pe care mi l-a evocat cand am descoperit aceste lucruri a fost parabola Fiului risipitor sau al Tatalui mult milostiv, in care Fiul parcurge intr-adevar un drum spiritual de intoarcere la Tatal, adica la Dumnezeu. Iar Tatal, pentru cainta pe care o are fiul cu lasarea de cele vechi, il primeste cu bratele intinse...

[Adrianna]

Multumesc de raspuns.

Intrebarea mea era alta: daca la spovedanie este dezlegat pacatul si deci este iertat dar acea persoana nu iarta la randul ei, cum se aplica atunci versetele:

"12. Si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri;
[...]
14. Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc;
15. Iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre."
(Matei, cap 6)

?

Aceste versete sunt anulate prin spovedanie?

Si mai sunt si altele asemanatoare ca de exemplu sa nu ducem ofranda noastra la Altar inainte de a ne fi impacat cu dusmanii nostrii.
Citind cele de la evrei, am regasit in practica lor aplicrea acestor versete. La noi cum se aplica daca spovedania la preot sterge pacatul fara ca persoana in cauza sa fi iertat la randul ei si sa se fi impacat cu dusmanii? Nedumerirea asta am avut-o mereu si cel putin pana acum nu i-am gasit explicatie in Ortodoxie. Am gasit o singura explicatie pe un site care nu era ortodox, si care se imbina perfect cu tot restul, dar nu o sa o dau aici, ca iar imi primesc ceva pietre.

Multumesc de raspuns!

[cristiboss56]

Discuţia cu dumneavoastră nu este roditoare pentru mine , pentru că dumneavoastră aveţi complet alt scop pe acest forum Ortodox . Eu îmi urmez calea dată prin Botez , dumneavoastră sunteţi liberă a urma ce şi pe cine doriţi. O zi bună vă doresc. Punct !

[Adrianna]

Scopul meu este cunoasterea si cercetarea adevarului dupa cum ne invata Biblia in nenumarate locuri, a cauta si a cerceta adevarul legat de credinta. Am cerut explicatii ortodoxe la intrebarea pusa. Daca nu este roditor pentru dvs. inseamna ca dvs. nu aveti nevoie de atatea cautari si raspunsuri. Fiecare cu masura lui, de aceea si Dumnezeu nu da la toti la fel, ci da la fiecare dupa cat cauta si poate duce.

Va multumesc de raspuns.

[DragosP]

De fapt ce doreşti? Să vezi dacă te poţi hirotoni? Nup, nu poţi.

[Adrianna]

Multumesc de raspuns.


Uitati ce am gasit:

"Lucru deosebit de insemnat nu este insa numai marturisirea pacatelor, ci cainta, adica parerea de rau si durerea sufleteasca pe care o simte crestinul pentru pacatele savarsite in felurite chipuri. Caci fara de cainta, Sfanta Marturisire sau Pocainta nu ne aduce roadele dorite ; nu ne aduce iertarea si impacarea cu Dumnezeu . Iar cainta trebuie sa fie sincera, deplina (pentru toate pacatele) si sa izvorasca din credinta, nadejdea si iubirea lui Dumnezeu.
[...]
Marturisirea sau insirarea pacatelor fara cainta adevarata si fara hotarare de indreptare, nu aduce iertarea pacatelor (Luca XIII, 5)."


http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortod...a-spovedaniei/

Doar mie mi se pare o contradictie intre faptul ca preotul da dezlegare de pacate si crestinul pleaca deci cu convingerea ca pacatele i-au fost iertate, insa de fapt, conform celor scrise mai sus, pacatele nu sunt deloc iertate fara cainta pacatosului?

Scrie apoi:

"Dupa ascultarea celor marturisite de crestin, daca din ele se vadeste cainta si hotarare de indreptare, preotul-duhovnic il dezleaga pe acesta prin cuvintele: “Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine, fiule, si sa-ti lase toate pacatele. Si eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este data, te iert si te dezleg de toate pacatele, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin”.

Cum poate preotul judeca cainta unui om cand inima omului doar Dumnezeu o cunoaste? De cate ori am fost la Spovedanie nu am vazut sa fi analizat preotul nivelul meu de cainta, pe langa faptul ca este nevoie de o empatie pe care putini preoti o au cu adevarat, dar toti te asigura ca prin puterea data lor, pot ierta pacatele. Si iata ca se contrazice flagrant cu cele scrise mai sus.

Iar daca cer lamuriri, sunt catalogata in fel si chip. Ma intreb de ce nu se poate purta o discutie constructiva si pasnica. De aceea ajung mereu la aceeasi concluzie: pentru ca nu sunt suficiente raspunsuri.

Si uitati ce mai scrie:

"Potrivit cu greutatea pacatelor marturisite si dupa cea mai buna socotinta a preotului-duhovnic, celui ce s-a spovedit i se da, inainte de dezlegare , un canon de pocainta, ca de pilda : rugaciuni, metanii, participarea la sfintele slujbe si indeosebi la Sfanta Liturghie din duminici si sarbatori, fapte de milostenie, infranari de la anumite mancaruri sau fapte. Toate acestea nu urmaresc pedepsirea celui ce s-a marturisit, ci indreptarea lui; ele sunt asemenea unor leacuri spre insanatosire duhovniceasca, spre intarire in virtute si indepartare de pacat.


Niciodata nu am primit canon inainte de dezlegare ci mereu dupa, si doar am citit intr-o istorie a bisericii ca asta a fost practica bisericii intr-o anumita perioada: de a da intai un canon si doar dupa infaptuirea lui, daca se vedea cainta penitentului si dorinta lui de a se reintegra in comunitate, era iertat si reintegrat.


Si daca tot este deschis subiectul iertarii, ce trebuie inteles dintr-o situatie de genul urmator (nu rara la noi): oameni spovediti si impartasiti ajung pe la cate o manastire unde se spovedesc si duhovnicul de acolo le spune ca preotul parohial nu ar fi trebuit sa le dea dezlegare, ca pacatele sunt prea grave si astfel de preoti ajung in Iad impreuna cu enoriasii lor? Daca nu ati intalnit astfel de caz, cred ca, cu o simpla cautare pe net veti gasi marturii. Eu am primit marturie si in mod direct, si bietul om convins ca duhovnicul calugar l-a salvat pentru ca i-a dat canon greu, in timp ce, ceea ce ii dadea duhovnicul parohial de ani de zile nu il ajuta cu nimic...


Multumesc de raspuns.

[Yasmina]

Iertarea pacatelor fara cainta ar deveni o investitie pusa intr-un sac cu fundul spart. Doar o actiune repetitiva,neconstructiva,care nu-ti este de nici un folos, necreindu-se nici un precedent.

De unde stie preotul cand are de-a face cu cainta autentica sau nu?
Bineinteles,din harul cu care a fost investit+ experienta in lucrul cu oamenii,ca orice functionar de relatii cu publicul.Fara a mai pune in discutie emotiile oamenilor care in general nu pot fi controlate, fiind foarte usor de reperat.

Este adevarat ca inima omului numai Dumnezeu o cunoaste,dar de unde stiti dvs ca la o spovedanie chiar insasi Dumnezeu nu insufla preotului un raport al celui pe care il are in fata??
La asta v-ati gandit???

[DragosP]

În prealabil postat de Adrianna

Aceste versete sunt anulate prin spovedanie?

Ia pune mâna şi citeşte rugăciuniea pe care o face preotul înainte de începerea spovedaniei. Şi te lămureşti dacă vrei,