Menirea fiecaruia

[Yasmina]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

"Menirea" e tot un dar de la Dumnezeu. Unii, destul de putini, isi inteleg aceasta menire de timpuriu (partea feminina cu predilectie) si intrevad deja un anume rol si rost in viata pentru care isi pun la dispozitie intregul potential de care dispun in frageda tinerete. Altii insa, in marea majoritate, mergem dupa val si pot veni o mie de buni-sfatuitori ca noua ne intra pe-o ureche si ne iese pe alta. Sau poate ca si asta este tot voia lui Dumnezeu pentru a ne descoperi mai tarziu "adevarata menire". E greu pentru un tanar cu mintea in pantaloni sa descopere cam cum stau lucrurile in viata. Abia mai tarziu, cand povara pacatelor ii ingradeste prezentul si ii pune viitorul sub semnul indoielii, isi pune (daca isi pune) problema menirii lui: cine este cu adevarat? De ce a fost trimis pe lume? Care-i scopul pentru care a fost creat si daca intr-adevar a reusit sa faca ceva in acest sens sau inca mai poate salva vreo fractiune dintr-un TOT pierdut in nimicnicie.
Menirea "cautata" cu orice pret, fara o discernere meticuloasa, poate fi de fapt o inselare prin care omul sa-si rateze propria mantuire, tocmai din dorinta de a se mantui cu "merite speciale". Parerea mea, care poate fi subiectiva, este ca nu trebuie sa cautam noi un mod anume de a "face bine altora". Am intalnit in drumurile mele o doamna din Bucuresti, care era incredintata despre menirea ei, printr-un mod ciudat si prost inteles de a face bine celor din jur. Pentru cei departati de credinta si de Dumnezeu, trebuie sa fii extrem de delicat cum le prezinti lucrurile, sa nu se distanteze inca si mai mult. In toate trebuie sa existe Harul lui Dumnezeu. Iar fara har, doar din proprie vointa, fiindca asa ne-am perceput noi menirea, vom cadea din lac in put, iar cei pe care noi voiam sa-i ajutam sa se mantuiasca, posibil sa se mantuiasca printr-o imprejurare binecuvantata de Dumnezeu, nu de noi, iar noi sa pierdem tot ce-aveam mai scump: mantuirea.
Care este menirea noastra? Dumnezeu stie. O vom sti - probabil - si noi, cand vom ajunge in fata Scaunului Judecatii. Ceea ce trebuie sa facem noi, este sa ne rugam, iar Dumnezeu ne va orandui cum stie El mai bine si pe nesimtite, sa ne ducem la bun sfarsit rostul pentru care am fost trimisi aici, in aceasta viata...
Doamne ajuta!

Foarte frumos comentariul!