Credinta in zodii vs. dogma liberului arbitru

Eu l-am postat dupa ce am citit ce spunea la mine da mai bine tac ca sa mai am o sansa la dialog cu cineva :) Sa las si ceva serios ca sa nu se supere nimeni pe mine pt ca am aruncat in derizoriu discutia(initial vroiam sa postez ceva partial analiza istorica si partial biblica dar ma abtin ca sa nu involburez apele si mai mult.Poate cu alta ocazie.)

,,Dincolo de glumele care se fac pe seama credintei in zodii, aceasta credinta exista. Este curios, dar oamenii care refuza sa creada in Dumnezeu, prefera sa se supuna unor berbeci imaginari care se afla in stele. O gospodina trece cu vederea cuvintele lui Hristos: "iubeste pe aproapele tau", dar o asculta pe prezentatoarea TV, daca ii zice: "astazi veti avea o zi grea, evitati conflictele cu cei apropiati".

Faptul ca omul e indreptat spre latura tainica a existentei sale vorbeste despre dualitatea naturii umane. Pe de o parte, e lumea imediata, vazuta, iar pe de alta parte, lumea mistica, necunoscuta si nesigura, dar prezenta in chip latent in fiecare. Omul crede, daca nu in Dumnezeu, atunci in orice altceva. De exemplu, studentii din Iasi nu trec in timpul sesiunii pe sub peretele fostei Edituri "Junimea", pentru ca "nu le merge" la examene. Altii, din aceleasi motive, nu calca pe capacele de canalizare.Lumea interioara a acestor oameni e o lume caleidoscopica, dezordonata, care isi lasa amprenta asupra modului de gandire si de receptare. De aici fragmentarismul lumii moderne si, mai ales, postmoderniste, lumea clipurilor si a colajelor.

Omul are nevoie de repere in univers, el nu poate sa existe de la sine. Experienta fricii, a singuratatii, ne impinge spre credintele cele mai ciudate. E adevarat, exista stele si constelatii, fiecare cu nume si traiectorii proprii, dar cum putem crede ca un corp irational poate influenta in vreun fel fiinta atat de complexa care este omul? Ce-i drept, in complexitatea sa, omul poate sa creada chiar si ca luna, care nu e decat un bolovan, poate sa-i hotarasca soarta! Aceasta credinta ma duce cu gandul la personajul lui Creanga, care plangea de frica bolovanului de sare de pe soba.

Sfintii Parinti spun ca obisnuintele sunt a doua fire. De aceea, omul care asculta mai multa vreme horoscoapele ajunge, in cele din urma, sa fie o umbra a semnului sau zodiacal. Acesti oameni nu isi dau seama ca devin foarte vulnerabili, pentru ca e destul sa-i afli zodia si poti face cu el ce vrei, il manipulezi ca pe un zombi.Noi suntem invitati sa imitam sau pe Hristos, sau berbecii, taurii si racii zodiacali. Imitand, devenim, sustine ascetica ortodoxa. Dar, desigur, fiecare e liber sa aleaga ceea ce vrea el sa devina."(Savatie Bastovoi,preluare de pe crestinortodox.ro)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

E adevarat, exista stele si constelatii, fiecare cu nume si traiectorii proprii, dar cum putem crede ca un corp irational poate influenta in vreun fel fiinta atat de complexa care este omul? Ce-i drept, in complexitatea sa, omul poate sa creada chiar si ca luna, care nu e decat un bolovan, poate sa-i hotarasca soarta! Aceasta credinta ma duce cu gandul la personajul lui Creanga, care plangea de frica bolovanului de sare de pe soba.

Daca poate sau nu influenta natura inconjuratoare nu neaparat omul care este o fiinta rationala, doar o lipsa de cunoastere ne poate determina sa negam aceste lucruri. Si n-ar mai fi nici o deosebire intre noi, care ne pretindem credinciosi, si ateii care combat existenta lui Dumnezeu numai fiindca in mintea lor nu incape o asemenea... aberatie. Spre deosebire de "Prostia omeneasca" a lui Creanga, noi suntem foarte dependenti de "pozitia" drobului de sare si nu ne sta noua in putere sa-l miscam de-acolo, ci numai Dumnezeu dispune in raport evident cu puterea rugaciunii noastre.
Sa sustii ca Universul nu este un sistem complex legat de forte ce se influenteaza reciproc, prin voia lui Dumnezeu, mi se pare extrem de riscant, astazi, cand avem la indemana destule forme de cunoastere si verificare.
E adevarat, spre exemplu, ca Dumnezeu ne da cutremurele, dar verificand asa, ca din intamplare, vom fi uimiti sa descoperim ca de fapt anumite planete au fost aliniate exact in aceleasi pozitii care au fost si la cutremurul devastator din anul cutare, si in anul cutare, etc. Este verificabil, trebuie doar cautat.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Sfintii Parinti spun ca obisnuintele sunt a doua fire. De aceea, omul care asculta mai multa vreme horoscoapele ajunge, in cele din urma, sa fie o umbra a semnului sau zodiacal. Acesti oameni nu isi dau seama ca devin foarte vulnerabili, pentru ca e destul sa-i afli zodia si poti face cu el ce vrei, il manipulezi ca pe un zombi.Noi suntem invitati sa imitam sau pe Hristos, sau berbecii, taurii si racii zodiacali. Imitand, devenim, sustine ascetica ortodoxa. Dar, desigur, fiecare e liber sa aleaga ceea ce vrea el sa devina."(Savatie Bastovoi,preluare de pe crestinortodox.ro)

A asculta horoscopul ca si prognoza zilei, este certitudinea unei caderi continui. Dar a studia astrele in general, pentru a cunoaste o farama din tainele Creatiei lui Dumnezeu, nu cred ca este in contradictie cu voia Lui. Nu ne creionam viata dupa pozitia astrelor, doar facem anumite constatari, dupa ce ele se petrec. Iar lumea stiintei este plina de consemnari pe acesta tema, fie ca vin din lumea medicala, din dosarele politiei, din geologie sau agricultura.
Si-apoi, voia lui Dumnezeu este ca Pamantul sa dispuna (inca!!) de toate conditiile pentru viata, dar daca Universul ar fi un haos si nu o interactiune divina, nimic n-ar mai fi cu putinta. Este tot o constatare, privind in istoria vietii. E clar ca anticipam ca va veni toamna, iarna, primavara, dar asta numai daca Dumnezeu ingaduie. Pana cand, nu cunoastem, dar stim ca va veni o zi cand va rostogoli "Drobul de sare" tot de-acolo de sus...

Sper ca am pus ghilimelele de rigoare,in postarea cu pricina,pt a se vedea,inclusiv la finalul ei, ca este un citat dintr-o opinie a Parintelui Bastovoi.Sa nu intelega cineva ca am acest gen de intelegere :) pt ca pe viitor nu am cum sa ma ridic la inaltimea ei,distanta dintre mine si un ,,om filocalic" depasind pana si distanta aproximata in celebrele versuri eminesciene ,,E-o cale-atât de lunga./Ca mii de ani i-au trebuit/Luminii sa ne-ajunga.".PS:opinia mea personala,cu privire la aceste aspecte,depaseste cu mult granitele fixate,cu delicatete,acestei discutii ca sa intru in detalii nesemnificative :)