Spovedania pentru incepatori

[Tina06]

Inca nu m-am prins cum dau reply la fiecare mesaj in parte :) asa ca o sa raspun mesajelor deodata, daca stiti cum, spuneti-mi si mie, va rog ! :) ( am incercat sa dau click pe quick reply to this message, dar nu merge )

Da, cu indreptarele de spovedanie problema care o am eu este ca ma ametesc de cap cu ele : mi se par aceleasi pacate, spuse in mai multe forme, sau forme care la prima vedere au in inteles, dar apoi vezi ca au mai multe si nu mai stii care si cum se aplica la tine.

Asta cu radacina si cauza pacatelor este foarte buna, dar frica mea este ca atunci nu cumva se transforma intr-un dialog scurt: M-am mandrit, am mintit, etc . si sa omit pacatele.

Probabil necesita si experienta, ca cu fiecare spovedanie, mai intelegi cate ceva.

E o linie fina intre detalii ne-necesare si detalii care fac diferenta

Eugen7 - din pacate, nu am access la cartile care le-ai dat si sunt o persoana simpla, care nu intelege inca subconstientul si toate acestea - adica le accept si are sens ceea ce spui, dar incursiunea asta psihologica care se cere, tre sa fii si sanatos la cap sa o faci - ori eu is cam ametita de cap si incerc sa o iau usor.

Ce i-ati spune unui copil de 10 ani daca v-ar intreba cum se face o spovedanie si ati sti ca e fricos de orice ?

[Tina06]

Doamne-Ajuta si Slava Domnului !

Acum mi-am dat seama : m-am concentrat prea mult pe detalii, si nu pe ceea ce simte sufletul meu ca ma desparte de Dumnezeu - ce ai spus tu Eugen7 , radacinile. Acum mi-am dat seama ca m-am concentrat atat de mult pe forma, incat continutul s-a acoperit si asta nu-mi dadea pace .

Dumnezeu sa te binecuvanteze !

BebeGeo - sper ca asta sa iti fie de folos !

[Eugen7]

În prealabil postat de Tina06

Doamne-Ajuta si Slava Domnului !
Acum mi-am dat seama : m-am concentrat prea mult pe detalii, si nu pe ceea ce simte sufletul meu ca ma desparte de Dumnezeu - ce ai spus tu Eugen7 , radacinile. Acum mi-am dat seama ca m-am concentrat atat de mult pe forma, incat continutul s-a acoperit si asta nu-mi dadea pace .

Dumnezeu sa te binecuvanteze !

Ma bucur pentru tine si alaturi de tine Tina.
Fara Hristos Iisus suntem nimic... praf si cenusa. Slava Lui pentru toate. El sa ne binecuvinteze cu harul Sau.
Doamne ajuta :)

[Eugen7]

În prealabil postat de Tina06

Asta cu radacina si cauza pacatelor este foarte buna, dar frica mea este ca atunci nu cumva se transforma intr-un dialog scurt: M-am mandrit, am mintit, etc . si sa omit pacatele.

Draga Tina... pai tocmai acestea sunt pacatele si patimile: mintitul, lacomia, desfranarea...
Cand le marturisim atacam direct radacina si cu ajutrul harului lui Dumnezeu incercam sa nu mai savarsim pacatele.

Energia care o punem in lucrarea pacatului trebuie redirectionata spre virtute cu ajuotrul harului Duhului Sfant.
Astfel:
daca mint - voi cauta cu ajutorul harului Dumnnezeiesc sa spun Adevarul
daca sunt lacom - scopul meu este sa postesc cu ajutorul harului lui Dumnezeu
daca sunt desfranat - scopul meu este sa am o viata sexuala normala in cadrul casatoriei cu ajutorul harului lui Dumnezeu
daca sunt mandru - scopul meu este sa ascult de Dumnezeu cu ajutorul harului lui Dumnezeu, sa nu imi mai conduc viata dupa voia mea egoista (egocentrista) ci dupa voia Lui, mergand pe principiul "ce tie nu iti place altuia nu face"
daca sunt cuprins de slava desarta - scopul meu este sa nu mai desconsider pe semenii mei, sa nu ma mai consider superior lor.

În prealabil postat de Tina06

Probabil necesita si experienta, ca cu fiecare spovedanie, mai intelegi cate ceva.

Bineinteles... harul lui Dumnezeu se face simtit in pe drumul despatimirii, chiar daca sunt simple licariri... noi suntem constienti de ele. Fara Hristos Iisus nu putem face nimic! Fara ajutorul harului Duhului Sfant pocainta este foarte foarte grea... dar nu imposibila. Insa harul Duhului Sfant ne indeamna la pocainta si virtute si ne ajuta spun parintii filocalici.

În prealabil postat de Tina06

E o linie fina intre detalii ne-necesare si detalii care fac diferenta

Detaliile nu sunt importante ci fapta.
Spre exemplu: am omorat un om in mod constient. Nu mai sunt importante detaliile: ca l-am impuscat, ca l-am omorat cu toporul etc...

Asa cum in cazul unei plante este suficient sa spun trandafir fara sa fie necesara descrierea, asa si in cazul pacatelor: desfranare fireasca (adica barbat cu femeie, fara perversiuni), desfranare nefireasca (nu intru in detalii, extremele sunt variate de la perversiuni sexuale pana la homosexualitate etc.) minciuna, mandrie, slava desarta... detaliile sunt inutile pentru ca Preotul Duhovnic stie despre ce este vorba.

În prealabil postat de Tina06

Eugen7 - din pacate, nu am access la cartile care le-ai dat si sunt o persoana simpla, care nu intelege inca subconstientul si toate acestea - adica le accept si are sens ceea ce spui, dar incursiunea asta psihologica care se cere, tre sa fii si sanatos la cap sa o faci - ori eu is cam ametita de cap si incerc sa o iau usor.

Pe link-ul urmator gasesti o sinteza foarte buna:
http://www.scribd.com/doc/56533705/J...olilor-Psihice

Incearca sa citesti. Daca simti ca te ajuta sa te intelegi pe tine insati continua, daca nu lasa totul pe seama Parintelui Duhovnic si a lui Dumnezeu. Stie Dumnezeu cum sa lucreze cu fiecare in parte... nu trebuie sa ii spunem noi cum

În prealabil postat de Tina06

Ce i-ati spune unui copil de 10 ani daca v-ar intreba cum se face o spovedanie si ati sti ca e fricos de orice ?

Intrebari pe care le-as pune personal in acest caz:
a) Este fericit? Ai ceva pe inima care simti ca te impiedica sa fii fericit?
b) Iubesti pe Dumnezeu si pe oameni? Daca este cazul: Ce simti tu ca te impiedica sa iubesti?
c) Daca as simti ca ii este frica sau rusine de ceea ce a facut as reaminti cuvintele Mantuitorului: "Pe cel ce vine la Mine nu ul voi scoate afara" (Ioan 6). "Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca de la pacate si sa fie viu" fercit, bucuros. Hristos l-a iertat pe Sfantul Petru care se lepadase si l-a reprimit in dragoste.
"Dumnezeu este iubire si cel ce iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu" (I Ioan)