Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bucureştilor, informează:

Protestul de luni, 2 iulie 2012, din localitatea Brebu, judeţul Prahova, împotriva reactivării Mănăstirii Voievodale nu are nici o justificare legală, canonică sau spirituală, ci are la bază interese egoiste individuale şi de grup, din următoarele motive:

1. Mănăstirea Brebu, inclusiv biserica ei, a fost ctitorită de Domnitorul Matei Basarab, nu de obştea credincioşilor, având de la început destinaţia de mănăstire, cu slujbe liturgice zilnice. Numai după secularizarea averilor mănăstireşti din anul 1863, ea devine biserică de parohie, iar mai târziu muzeu.

2. Întrucât anul acesta, 2012, se împlinesc 380 de ani de la urcarea pe tron a Domnitorului Matei Basarab (1632-1654), din respect pentru dorinţa ctitorului s-a considerat necesară reactivarea acestei mănăstiri, care necesită ample lucrări de consolidare şi restaurare şi chiar reconstruirea unor spaţii care au fost demolate. O comunitate monahală cu program zilnic de rugăciune şi muncă poate motiva mai mult pe donatori şi sponsori să ajute această mănăstire.

3. Desigur, cât timp biserica Mănăstirii Brebu a fost folosită de parohie, era normal ca parohia să o întreţină şi să o repare în trecut. Oricum, astăzi întreg ansamblul are nevoie de consolidare şi restaurare. Preotul slujitor la această mănăstire se poate ocupa în continuare de enoriaşii săi, slujind însă la biserica de mir din localitatea Brebu, o biserică mare şi încăpătoare, construită de la început pentru credincioşii mireni din localitate, aflată la doar 300 m distanţă de biserica mănăstirii. De aceea, incitarea credincioşilor la răzvrătire şi neascultare faţă de o decizie a Arhiepiscopiei Bucureştilor aprobată de Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei este un act de indisciplină canonică şi administrativă a slujitorilor Sfântului Altar.

4. Muzeul mănăstirii nu se va desfiinţa, însă spaţiile în care se află acum au nevoie de consolidare şi restaurare, mai ales la demisol. Prin urmare, angajaţii muzeului nu trebuie să cultive o atitudine ostilă faţă de reactivarea mănăstirii, ci trebuie să se pregătească pentru o cooperare exemplară spre binele comun al judeţului Prahova. În România există zeci de mănăstiri monument istoric în care se află obşte monahală de călugări sau călugăriţe, iar programul liturgic de zi şi de noapte al mănăstirilor atrage mulţi pelerini şi vizitatori la biserică şi muzeu.

5. În baza autonomiei cultelor din România, garantată de Constituţie şi de Legea Cultelor, autorităţile locale civile nu au dreptul de a contesta şi obstrucţiona hotărârile administrative ale Bisericii Ortodoxe Române privind organizarea mănăstirilor şi parohiilor. Incitarea cetăţenilor sau enoriaşilor la acţiuni care deteriorează relaţiile între Biserică şi Stat şi tulbură pacea socială, nu contribuie la promovarea pe plan naţional şi internaţional a patrimoniului cultural religios din Prahova.

Aşadar, nu confruntarea cu Arhiepiscopia Bucureştilor este calea corectă şi demnă de urmat, ci cooperarea cu ea spre binele comun regional şi naţional.