Antropologia (teologica) ortodoxa

[delia31]

În prealabil postat de andra_v

Animalele sunt inzestrate si cu afectivitate. In plus, nu-mi vine sa cred ca un animal precum delfinul, rechinul, cotofana nu sunt inzestrate cu o ratiune primara.

A scris Eugen mai pe la inceput despre asta, am amintit si eu in treacat.
Sf. Maxim Marturisitorul face distinctie intre sufletele fiintelor vii : "Sufletul are trei puteri: prima este puterea prin care se hrăneşte şi creşte; a doua, aceea a imaginaţiei şi a instinctelor; a treia, a inteligenţei şi a raţiunii. Plantele se împărtăşesc numai de prima din aceste puteri, animalele de primele două, iar oamenii de toate trei" (Filocalia, Vol. II).

Inteligenta pe care o au animalele e altceva decat ratiunea pe care o au oamenii, si care tine de chipul si asemanarea cu Dumnezeu.
Aceasta e o facultatea a omului, care prin propria judecata poate lua decizii rationale.
Animalelor nu li s-a dat aceasta capacitate, fiindca ele nu au vointa libera de a decide. In schimb, ele au unele calitati pe care omul nu le are.
Dumnezeu a pus in animale capacitati pe care care oamenii nu si le pot insusi prin invatare (Eugen dadea exemplul cu delfinii si uimitoarea lor capacitate de ecolocatie). Intr-un fel, cred, lipsa de ratiune si vointa libera e compensata de acele simturi extraordinare.

In postarea pe care o citezi, nu ma refeream la afectivitatea sau capacitatile extraordinare ale animalelor, ci la faptul ca intre suflarea de viata a animalelor si suflarea de viata a omului exista o distinctie care nu tine de biologic, ci de duhovnicesc.
Doar omul are, pe langa suflarea pe care o are orice animal, si suflare din suflarea de Viata a lui Dumnezeu.
Se pare ca unii considera ca nu exista nici o distinctie intre sufletul animalelor si sufletul cu totul special al omului in care Dumnezeu si-a imprimat trasaturile chipului Sau. (Desigur, prin vointa libera, omul isi poate folosi ratiunea si afectivitatea si in sens opus celui pt. care i-au fost date, cazand sub nivelul afectivitatii animalelor. Exemplele de mame care nu isi iubesc proprii copii in comparatie cu lupoaicele. Dar asta e alt subiect.)

De aceea si Sf. Vasile cel Mare zice: „Fugi de vorbaria prosteasca a falnicilor filosofi, care nu se rusineaza sa spuna ca sufletele lor si sufletele cainilor sunt la fel unele cu altele.” (Omilii la Hexaimeron.)