Cantaretii care ne deranjeaza

[glykys]

În prealabil postat de Yasmina

Probabil ca ar trebui sa fac un topic pt asta caci aici mici sanse sa-mi vada cineva intrebarea :)

Eu am vazut, dar nu stiu ce sa zic. Si mie imi placea pana nu demult sa ascult colinde sau "Hristos a inviat" si in alte perioade ale anului. Una e sa iti placa melodia, alta e sa traiesti, sa te transpui in starea interioara din Vinerea Mare, care vine dupa 40 de zile de post, dupa o perioada intensa de rugaciune si de pregatire duhovniceasca... Toate au rolul lor si o ciclicitate bine stabilita. In fiecare duminica serbam Invierea Domnului, Sfintele Pasti, stim ca aceasta nu ar fi fost posibila fara Patimi, dar parca Vinerea Mare e unica intr-un an. Nu stiu, asa mi se pare mie, ar trebui sa asculti mai multe raspunsuri si sa intrebi si un preot.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de glykys

in fiecare duminica serbam Invierea Domnului, Sfintele Pasti, stim ca aceasta nu ar fi fost posibila fara Patimi

Părintele Galeriu scrie în teza sa de doctorat, "Jertfă şi Răscumpărare", la pagina 167:

"De asemenea, faptul că Fiul Omului pregustă învierea încă înainte de evenimentele care L-au dus pe Golgota, însemnă că taina şi puterea învierii nu sînt strict dependente de nici o ambianţă seculară, sînt independente chiar şi de Golgota; e un fapt divin absolut liber, dincolo de orice accident sau determinism dinafară. Nu se poate pune deci întrebare simplistă: cum am fi avut revelaţia învierii, faptul capital al Evangheliei, dacă nu ar fi avut loc trădarea lui Iuda, procesul intentat de Ana şi Caiafa şi osînda confirmată de Pilat? Nu aceştia sînt factorii determinanţi. ŤFiul Omului merge precum este scris şi vai aceluia prin care se vindeť (Matei XXVI, 24). De aceea nu se poate spune: Ťdacă Iuda e un instrument al învierii, atunci de ce e osîndit?ť El este osîndit în păcatul şi nepocăinţa lui. Învierea se putea descoperi în istoria Bisericii eventual într-un alt context, nu însă fără jertfirea vechiului eon. Nu se poate vorbi în sensul strict al cuvîntului nici de Ťfelix culpa Adamiť, nici de alte cauze exterioare. Nu păcatul lui Adam ne-a adus darul întrupării şi al învierii, ci taina iconomiei divine, al cărei obiectiv este creştinul. Păcatul a schimbat doar faţa divină a jertfei; a făcut-o hulită, dispreţuită şi extrem de dureroasă. ŤOmul a determinat forma întrupării ca iubire crucificatăť. Dar în acest abis al umilirii, Domnul a descoperit o şi mai mare strălucire, o şi mai infinită putere a iubirii, în cruce; Ťunde s-a înmulţit păcatul, a prea prisosit harulť (Rom. V, 20)."