Copiii,un dar de la Dumnezeu

[Ekaterina]

Marturisire ta m-a impresionat profund, sunt multe de invatat din tot ce ai scris. Ma gandeam citind faptul ca ati asteptat 3 ani si jumatate, ca e nespus de bine sa Il lasi pe Dumnezeu sa hotarasca, El stie cel mai bine cand trebuie sa vina un copil si daca accepti voia Lui, bucuria si ajutorul primit sunt greu de descris.

Iti doresc din suflet sa nasti un baietel sanatos, la termen, fara complicatii si sa ai o nastere usoara. Si eu am stat la pat cu primul bebe, dar asta in ultima parte, iar la cel de-al doilea nu am avut parte de odihna, dar a ajutat Dumnezeu si Sfantul Maxim si a fost bine.

Cel mai mare dar pe care l-am primit in viata (pe langa un sot minunat) sunt copiii nostri si cred ca cele mai fericite femei sunt cele ce au primit acesta mare binecuvantare de a avea mai multi copii.

[Dianami]

Vin si eu sa va povestesc cate ceva despre darurile mele si despre minunea pe care am trait-o, la Domnul toate sunt cu putinta.

La 2 ani dupa casatorie ni s-a nascut primul copil, o fetita frumoasa si sanatoasa, sarcina fara probleme, nascuta la termen, natural. Dupa ce fusesem diagnosticata cu sterilitate primara...

3 ani mai tarziu a venit si un baietel, sarcina cu probleme, col deschis si contractii, am reusit sa o tin pana la 36 de saptamani.

Dupa 10 luni am ramas insarcinata iarasi, tot baietel, am avut placenta praevia centrala, multe internari si hemoragii si la 35 de saptamani mi s-a facut cezariana de urgenta, am intrat in stop respirator si am fost la limita. Ne-a ajutat Dumnezeu si bebe a fost bine. A venit interdictia medicilor de a mai ramane insarcinata, mi-au zis ca o sa pierd sarcina si uterul nu va rezista, fiind taiat vertical, plus riscul de inca o praevia.

Au fost temeri, ganduri negre, ma gandeam la copiii mei in caz ca mi s-ar intampla ceva, ma rugam sa fie cum e mai bine. Si ceea ce s-a intamplat a depasit orice logica omeneasca.

Toamna trecuta ma investigam pt. amenoree, eram deja prin ziua 50 si ceva, aveam teste negative, nu am gasit cauza. Apoi m-am trezit intr-o dimineata cu certitudinea ca am un bebe. Nu m-a crezut nimeni si am asteptat 10 zile sa fac testul de sange, care a confirmat sarcina.

Au inceput hemoragiile, ecografia a aratat ca embrionul se desprindea si era f jos implantat. Mi-am dat seama ca e o sarcina speciala si m-am rugat la Domnul sa nu-mi ia copilasul. Am inceput tratamentul, repaus nu prea aveam cum, eram singura cu cei 3 pitici. Pana la urma sarcina s-a fixat si a urcat, pe la 16 saptamani a disparut sangerarea.
Am aflat ca este o fetita, tare mult ne-am bucurat mai ales ca fetita mare isi dorea o surioara.

Apoi au inceput contractiile si s-a scurtat colul. Ne-am hotarat sa mergem pana la Prislop de Bunavestire. Pe drum a intrat un tir in masina noastra, n-am patit nimic in ciuda socului imens, masina era f putin avariata in spate si am zis sa nu cedam ispitei de a ne intoarce din drum. Am ajuns si la mormantul parintelui a inceput bebe sa se zbenguie in burta de nu stiam ce se intampla.

Merg mai departe cu sarcina, taras-grapis, toti dr mi-au spus ca voi naste prematur, colul incepuse sa se deschida si contractiile nu cedau cu nimic. La 32 de saptamani am facut injectiile de maturare pulmonara, m-am externat miercuri, joi m-am simtit f rau si ne-am rugat la Sf. Nectarie sa ne ajute.
Vineri ne-am hotarat sa mergem in Grecia, in Eghina, la Sf. Nectarie. A fost o decizie f f grea pt. ca riscam sa nasc pe acolo. N-am spus nimanui, am plecat si m-am simtit f bine pe drum, desi stateam in masina si sotul meu a condus f mult. Am ajuns noaptea, ne-am cazat la manastire si a fost crunt, au inceput niste dureri cumplite si deja ne gandeam si ne rugam sa apuc macar dimineata, sa luam primul feribot pana in Atena si sa ma intorc cu avionul in tara. Sf. Nectarie nu ne-a lasat si am ajuns sa ne inchinam lui, cu o bucurie imensa in suflet. Din acel moment am stiut ca totul va fi bine.

Ne-am intors acasa si, cu toate contractiile care n-au incetat, am ajuns cu sarcina la termen, s-a declansat travaliul si am facut cezariana. In timpul operatiei am aflat ca mi s-au rupt muschii abdominali si aveam o eventratie mare. Am primit totul cu zambetul pe buze, m-au reparat cum au putut si nu-mi era gandul decat la minunea mica ce aparuse in viata noastra, mica si roz...

Are deja 3 saptamani si noi ne bucuram de cei 4 copilasi pe care ii avem. Cum spuneam, la Dumnezeu toate sunt cu putinta...

[Dianami]

Lore, ai incredere ca va fi totul bine si vei ajunge la termen. Sa-ti dea Domnul o sarcina fara probleme pana la final, un bebe sanatos, sa va bucurati de toti 4. Nimic nu se compara cu asta si, chiar daca e greu singura cu ei (si eu sunt in aceeasi situatie ca tine), rasplata e imensa cand le vezi zambetul pe fetisoarele lor mici .

[RalucaMC]

Numai bine tuturor mamicilor si viitoarelor mamici!Povestile voastre sunt impresionante,ma bcur ca le-ai impartasit cu noi!

[kikyo_ea]

Sunteti foarte curajoase, dragi mamici. Va felicit din suflet si va doresc multa sanatate, voua si piticilor vostri. Povestile voastre de viata sunt minunate. Eu nu am curajul nici macar pentru al doilea copil... Dar nu stiu ce imi rezerva Domnul.
Sa fiti sanatoase. Va pup.

Minunate marturisiri, mamicilor! Sa va dea Dumnezeu putere sa le duceti pe toate la capat, ca mare nevoie avem, noi romanii din tara asta mereu incercata, de copii nascuti si crescuti de mame evlavioase. Fara voi, fara credinta si jertfa voastra, eu cred ca neamul acesta se va pierde.
Dar mai cred si ca nu ne va lasa Dumnezeu, n-o sa va lase pe voi, care va cresteti pruncii cu dragoste sfanta.
Minunatelor mamici, Dumnezeu sa va rasplateasca dragostea voastra cu preaplinul Puterii Dragostei Lui!

[Mosh-Neagu]

Tot ce vad pe-aici ma uimeste si ma impresioneaza. Fiecare poveste pare deosebita si nu poti sa nu descoperi lucrarea lui Dumnezeu. Dar povestea lui @Dianami trebuie sa spun ca a intrecut de departe eventuala traire subiectiva pe care o are orice persoana cand vorbeste despre sine. Uneori imi puneam problema daca erati inconstienti sau pur si simplu v-ati lasat cu totul in voia lui Dumnezeu.
Eu zic ca atat timp cat Dumnezeu mai face inca minuni si ne mai da copii in ciuda tuturor aparentelor potrivnice, viata va dainui pe pamant, iar acesti prunci veniti pe lume in mod cu totul minunat, vor fi buni "semanatori" ai Cuvantului lui Dumnezeu.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!

[lore86]

În prealabil postat de Dianami

Lore, ai incredere ca va fi totul bine si vei ajunge la termen. Sa-ti dea Domnul o sarcina fara probleme pana la final, un bebe sanatos, sa va bucurati de toti 4. Nimic nu se compara cu asta si, chiar daca e greu singura cu ei (si eu sunt in aceeasi situatie ca tine), rasplata e imensa cand le vezi zambetul pe fetisoarele lor mici .

Nadejdea nu m-a parasit niciodata. Am simtit, acum mai mult ca niciodata purtarea lui de grija, in tot ce fac. Chiar de va fi la termen sau nu, am incredintarea ca Domnul ii va purta de grija. Asa cum le poarta de grija de grija si fratiorilor lui.

M-am ingrijorat ca un om putin credincios gandindu-ma la perioada de lauzie, cele 2 saptamani de dupa nastere stiind ca sotul e mai tot timpul plecat, eu sunt singura ....dureri mari, bebe mic care va trebui sa se acomodeze intr-o lume noua, alti trei copii mici in grija, mancare, curatenie. .. Acum am nadejdea ca Domnul nu ma va lasa, nu stiu cum va face dar cu siguranta voi simti din plin purtarea lui de grija.

Sa iti dea Dumnezeu si tie putere multa, rabdare sa iti creasca sanatosi cele patru daruri minunate, sa va bucurati de ei.

[Ekaterina]

În prealabil postat de lore86

M-am ingrijorat ca un om putin credincios gandindu-ma la perioada de lauzie, cele 2 saptamani de dupa nastere stiind ca sotul e mai tot timpul plecat, eu sunt singura ....dureri mari, bebe mic care va trebui sa se acomodeze intr-o lume noua, alti trei copii mici in grija, mancare, curatenie. .. Acum am nadejdea ca Domnul nu ma va lasa, nu stiu cum va face dar cu siguranta voi simti din plin purtarea lui de grija.

O sa ajute Dumnezeu si o sa trimita persoane potrivite la timpul potrivit. Ca una ce am trecut prin perioada lauziei te inteleg perfect, nu exista perioada mai grea pentru o femeie (din experienta mea) ca lauzia. Daca ar cunoaste cineva ce fapta mare este sa ajuti o lauza, ar fi pe lista faptelor bune, dar pana nu treci prin asa ceva nu intelegi. Daca ai la cine sa apelezi sa nu eziti, chiar si in schimbul unei sume de bani, sa ii scoata pe cei mici afara, sa faca o mancarica, macar pentru o luna pana te pui cat de cat pe picioare. Ma ierti Lore, nu vreau sa dau sfaturi, dar stiu cat de greu este si poate te gandesti si la posibilitatea asta.

[sophia]

Marturisesc ca nu prea inteleg.
Am citit acest fir si altele si sunt cutremurata.
Am unele intrebari la cele cu povesti din astea speciale:

1. De ce nu tineti totusi seama de sfatul medicului?

La ce mai este nevoie de ei, daca preferam sa ne bagam singuri in pericol de moarte?

2. Povestile astea speciale si copii astia facuti in ciuda unor probleme medicale si a pericolului asupra voastra si a copiilor, va face mai bune ortodoxe? Aveti credinta ca va cere Dumnezeu asta?

Sau ce anume ganditi voi cand luati astfel de decizii (eu vreau un copil, indiferent ce se intampla)?

3. Va ganditi cum le este celorlalti copii daca se intampla ceva?

4. Va considerati martire intru credinta, cand luati astfel de decizii de viata si moarte?

Intreb pentru ca incerc sa inteleg ce ganditi voi cand va hazardati in astfel de riscuri. Mi se pare cam egoist vis-a-vis de familiile voastre, de medici, de toti.

Dumnezeu va da 1-2 copii. Bucurati-va de ei si ingrijiti-va sanatatea si viata si pe ei. De ce cereti atat de mult de la Dumnezeu (mereu mai multi copii si sa va scape pe urma de probleme de sanatate si greutati)?

Lore tu spui ca ti-e teama si ti-e greu singura cu atatia copii. Mai doresti si altii?
Tu cum gandesti? Ii ceri tu, sau ei sunt dar de la Dumnezeu?

Incerc sa pricep.
Eu m-as fi bucurat si macar de unul singur. Si as ajuta pe cineva cu copii.
Imi sunt dragi bebelusii.

Sanatate si nasteri usoare. O fi stiind Dumnezeu ce face...